De-a lungul celor patru decenii si mai bine de dictatura comunista in Romania, predarea istoriei in scoli si facultati a fost unul din principalele mijloace de pervertire a constiintei tinerei generatii, de spalare a creierelor.
Acest proces nociv se imparte in doua perioade distincte: prima, care se intinde din 1948 pana in 1964, a fost cea de deznationalizare si rusificare a tinerilor. Odata cu asazisa reforma a invatamantului din august 1948, toate scolile primare de la sate si orase s-au transformat in scoli generale, numaratoarea claselor se facea dupa sistemul sovietic, respectiv, dupa clasa a IV-a se continua cu a V-a, a VI-a etc, pana la a XI-a sau a XII-a. Aceasta numaratoare a claselor, dupa sistemul sovietic, se mentine si in actualul invatamant preuniversitar din Romania.
Scolile generale aveau sapte sau opt clase, incepand din clasa a V-a la fiecare disciplina ar fi trebuit sa predea cate un profesor de specialitate dar din cauza lipsei de cadre invatatorii mai rasariti au devenit asa-zis profesori, acestia predand, la comanda, dupa directivele activistilor de partid. In scoli, in ciclul II, corespunzand actualului gimnaziu de azi, si in clasele urmatoare, manualele de istorie alternative au fost desfiintate si inlocuite cu manualele unice toate fiind traduceri din limba rusa care cuprindeau o seama de aberatii. De exemplu, legea conservarii materiei n-ar fi fost descoperita de Lavoisier ci de Lomonosov iar radioul n-ar fi fost inventat de Marconi ci de Popov. Conform acelorasi manuale, cultura rusa ar fi fost, de-a lungul veacurilor, cea mai avansata din lume.
Desigur ca, pana la distrugerea vechiului sistem de invatamant si rusificarea celui nou nimeni nu a contestat pe autenticii carturari rusi din trecut, nimeni nu a depreciat pe marii scriitori rusi precum Puskin, Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev si altii sau pe celebrii compozitori precum Ceaikovski, Glinka, Musorgski s.a. Dar, de la aceste realitati pana la aberatiile continute in manualele de istorie din perioada de rusificare a tinerelor generatii este cale lunga.
Concomitent studiul limbii ruse a devenit o disciplina obligatorie din clasa a IV-a primara pana la ultima clasa de liceu, limba si literatura rusa fiind obiect de examinare la examenul de bacalaureat, denumit de "maturitate" tot dupa modelul sovietic.
La toate acestea se adauga si aspectul imagologic al influentarii scolarilor, respectiv pavoazarea claselor. Astfel, in fiecare clasa, pe peretele din dreapta se aflau pozele asa-zisilor clasici ai marxism-leninismului: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Pe cel din stanga erau puse cele ale membrilor secretariatului P.M.R. (de fapt P.C.R.) iar in spatele catedrei, deci in fata copiilor o poza mai mare a lui Stalin, sub care era o lozinca cu urmatorul text: "Traiasca tovarasul Stalin, cel mai bun prieten al copiilor din lumea intreaga". Copiii, saracii, nu aveau ce face decat sa reproduca aberatiile din manualele lor de istorie (repet, toate fiind traduse din limba rusa) caci in caz contrar nu treceau clasa. In fine, manualul unic de istorie a R.P.R., dupa cum era denumit, avea drept autor pe asa-zisul academician Mihai Roller. Acesta, Leonte Rautu si Ioska Chisinevschi au fost cei trei activisti de rang inalt care au condus procesul de rusificare a culturii din prima parte a dictaturii comuniste.
In "Istoria R.P.R." a lui Roller s-a minimalizat pe cat posibil rolul romanilor in etnogeneza poporului roman, acordandu-se in schimb un rol exagerat elementului slav. Toata istoria romanilor era prezentata drept rezultatul unei continue lupte de clasa. S-a acordat, de exemplu, un rol exagerat rascoalei secuilor, de sub conducerea lui Gheorghe Doja, din 1514, cu atat mai mult cu cat acesta nu era roman. Pe intregul parcurs al manualului se insista ca boierimea, in evul mediu, si burghezia si elitele intelectuale din epoca moderna nu au facut altceva decat sa persecute "masele populare". Despre reformele facute, mai ales in epoca moderna, de catre elitele politce ale vremii, precum dezrobirea tiganilor sau improprietarirea de doua ori a taranilor, odata in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si a doua oara in 1921 se tacea. Liberalii au avut aceasta reforma agrara inca in programul lor de guvernare cu care au castigat alegerile din 1914 dar datorita razboiului mondial punerea in aplicare a reformei agrare a fost amanata.
La randul sau, regele Ferdinand a promis taranilor pamant prin proclamatia sa din 23 martie/5 aprilie 1917. In fine, in manualul de istorie a lui M. Roller se sustinea ca razboiul de intregire a Romaniei din 1916-1918 ar fi fost unul imperialist, de cucerire a unor teritorii straine. De asemenea, in aceasta adunatura de falsuri, cu scopul rusificarii tinerelor generatii, se subliniaza, in acelasi manual al lui Roller, cu obstinatie, rolul benefic al rusilor de-a lungul intregii istorii a poporului roman. La toate acestea se adaugau falsuri prin omisiune. De exemplu, stefan cel Mare, nu i-ar fi infrant pe tatari deoarece lupta a avut loc la Lipnic, localitate intre Prut si Nistru despre care nu se mentiona ca facea parte din Moldova, cu cetatile Hotin, Soroca, Tighina.
Procesul de rusificare a tineretului, inceput in scoli, era continuat in facultatile de istorie. Se introdusese ca materie obligatorie de studiu si examinare "Istoria U.R.S.S.". Studiul limbii ruse era de asemenea obligatoriu pana in anul III de facultate inclusiv. La toate aceastea se adauga cursul de marxism-leninism, studentii fiind obligati sa cunoasca pe dinafara "Istoria P.C. (b) a U.R.S.S.".
In prima perioada a dictaturii comuniste, respectiv cea de rusificare a societatii romanesti, manualele de istorie dupa care invatau studentii erau rusesti, traduse in limba romana. Cateva exemple: "Grecia Antica", sub redactia academicienilor V.V. Struve si D.P. Kalistov (Edit. stiintifica, Bucuresti, 1958), traducerea in limba romana de Maria Gornstein; N.A. Maskin, "Istoria Romei Antice" (Edit. de Stat, Bucuresti, 1951), in romaneste de Ion Parocescu si Anton Herescu, Acad. Kosminski si S.D. Skeazin, "Istoria Evului Mediu", 1955, vol. 1, partea I si II si vol. 2, curs litografiat.
In acelasi context a fost infiintat "Institutul Maxim Gorki", pentru a fi scosi pe banda rulanta profesori de limba rusa. Spre deosebire de universitatile de stat, unde se faceau fel de fel de sicane studentilor cu asa-zisa "origine nesanatoasa", in speranta ca cel putin o parte dintre ei sa nu-si incheie studiile universitare, la "Institutul Maxim Gorki" era primit oricine pentru ca un numar cat mai mare de studenti sa ajunga cunoscatori ai limbii ruse.
In acelasi context se inscriu si modificarea ortografiei romanesti de catre noua Academie a R.P.R. in sensul inlocuirii lui "a" cu "i". Scopul era clar. Crearea de confuzii si minimalizarea pe cat posibil a caracterului romanic al limbii romane. Conform noilor reguli se scria "piine" in loc de "paine", care provenea de la cuvantul latinesc in acuzativ "panem", nu se mai scria "roman", provenind de la "roman" si "romin" iar cuvantul "sunt", preluat direct din latina se scria si se pronunta "sint".
Procesul de rusificare a romanilor prin intermediul scolilor si universitatilor a fost treptat si cu tact inlaturat de Nicolae Ceausescu, acesta inlocuindu-l cu un protocronism desantat si cu un nationalism fascistoid, propaganda de partid ajungand sa-l numeasca "cunducator", titlu purtat in trecut de maresalul Ion Antonescu si care se traduce in germana "Führer".
Numele Stalin disparuse din vocabularul comunist inca din 1965, dupa celebrele dezvaluiri ale lui Hrusciov despre crimele fostului dictator bolsevic. Studiul limbii ruse in scoli si facultati a devenit optional, alaturi de franceza, engleza sau germana. Istoria U.R.S.S. a disparut din programa analitica a facultatilor de istorie iar cursul de marxism-leninism a fost inlocuit cu un altul intitulat "Probleme fundamentale ale istoriei patriei si a miscarii muncitoresti din Romania".
Acest curs era predat de alti profesori, pe cand vechile cadre de marxism-leninism au fost rotite in jos pe alte functii. Au disparut si manualele scolare si cursurile universitare traduse din limba rusa si inlocuite cu altele, cu mult mai apropiate adevarului istoric. Marile personalitati politice si militare ale trecutului (cu exceptia regilor) au fost repuse, ce-i drept, de-a valma, la locul meritat. In schimb regimul comunist din Romania era prezentat ca rezultatul firesc al evolutiei societatii romanesti iar Nicolae Ceausescu drept chintesenta tuturor meritelor celebrilor voievozi eroi ai neamului romanesc si al oamenilor politici de renume din trecut. Scena din Marea Adunare Nationala in care Nicolae Ceausescu, investit presedinte al R.S.R., depunea juramantul, cu sceptrul de voievod in mana era reprodusa in toate manualele de istorie a romanilor.
In ciuda acestor aberatii, istoricii autentici au putut scrie carti, cursuri universitare si manuale de istorie, bazate pe adevar, in urma studierii documentelor de arhiva, cu conditia de a nu depasi sfarsitul primului razboi mondial de unde incepea impostura.
Nicolae Ceausescu a fost si a ramas, ca conceptie, un stalinist iar aceasta apreciere este dovedita de faptul de a fi refuzat cu obstinatie reformarea regimului comunist, preconizata la Moscova de Mihail Gorbaciov. In consecinta, pentru a face fata presiunilor Kremlinului, Ceausescu a jucat cel mai mult cartea nationalista si protocronista care a prins, nu numai in randul tinerilor ci si a romanilor in general. Ceea ce a condus, pana la urma, la nemultumirea generala a romanilor nu a fost protocronismul sau nationalismul ci lipsurile materiale tot mai apasatoare: frigul din case si de la locurile de munca, foametea, in timp ce cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena, atinsese culmile paroxismului.
Cele mai multe victime ale asa-zisei revolutii din decembrie 1989 au fost tot printre tineri, folositi drept "carne de tun" de catre complotistii gorbaciovieni, Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, intr-un context international favorabil, in care regimurile comuniste se prabuseau pe rand caci Uniunea Sovietica condusa de Mihail Gorbaciov nu a avut nici putinta, nici vointa de a interveni in forta. Daca lovitura de stat din Romania, cu sprijinul K.G.B.-ului, din decembrie 1989, a reusit, aducandu-l in fruntea statului pe vechiul activist P.C.R., promoscovit, Ion Iliescu, vremurile treptat s-au schimbat iar oamenii sunt sub vremuri si nu invers.
Serban Radulescu-Zoner, Vineri, 13 Martie 2009, Romania Libera
