CORNELIU COPOSU
Remember

Accesul la arhivele Securităţii mi-a întregit posibilitatea de a-l cunoaşte mai bine pe cel care, după Decembrie 1989 a fost "Preşedintele moral al României", iar pentru mine un mare prieten.

Moartea sa (11 nov. 1995), când societatea românească abia îl descoperea, a trezit sau a zguduit profund conştiinţa a sute de mii de români, indiferent unde se aflau ei.

Numărul imens al celor care în coloane nesfârşite au aşteptat, îndureraţi în plin ger, să poată trece prin faţa catafalcului său, ca şi al celor care l-au urmat în acel cortegiu unic în România ultimilor zeci de ani, ori au lăsat totul deoparte spre a urmări la TV ultimul drum al "Seniorului", reprezintă dovezi care vor rămâne în istorie.

După cum eu cred că moartea sa, deşi pare paradoxal, s-a reflectat în rezultatele alegerilor din 1996, în favoarea CDR.

De şase ani studiind arhivele Securităţii am putut constata că n-a existat un alt om politic care să fi fost atât de intens şi permanent urmărit de Securitate, cum a fost Corneliu Coposu.

Şi nici asupra căruia să se fi exercitat presiuni de tot felul ori acţiuni profesionist organizate spre a se realiza compromiterea sa.

Dacă au fost unii dintre colegii săi de detenţie politică sau de partid, care au cedat, fie şi pentru un moment şi au semnat angajamente cu odiosul aparat de opresiune al Securităţii ori au scris din proprie iniţiativă declaraţii compromiţătoare pe zeci de pagini, Corneliu Coposu n-a făcut-o niciodată. Încercarea unor nemernici de a prezenta declaraţiile care i se cereau lui Corneliu Coposu de către ofiţerii de Securitate în anchetele nesfârşite în care era ţinut, drept note informative, au rămas fără efect.

Golul pe care 1-a lăsat pe scena politică Seniorul prin moartea sa, nu 1-a mai ocupat nimeni. Şi cine ştie câţi ani vor mai trece până să apară o altă personalitate care să-i semene!

CONSTANTIN TICU DUMITRESCU
iunie 2007