Corneliu Coposu Fan Page

Discurs Corneliu Coposu, Alba Iulia, 04-12-1990

Înapoi la Ziare din 1990

Discurs Corneliu Coposu, Alba Iulia, 04-12-1990

Discursul domnului Corneliu Coposu, Preşedintele P.N.Ţ.-C.D.

Românii din Transilvania au trăit veacuri lungi şi grele, din puterea credinţei şi a conştiinţei în dreptul lor nepieritor de stăruinţe, despărţiţi între patru împărăţii. Dar n-au fost despărţiţi niciodată, în sufletul, în tradiţiile şi în limba lor. Puterea tradiţiei a ţinut aprinsă scînteia dragostei de neam şi încrederea în destinul românesc. Patrimoniul lor spiritual de supremă valoare a fost dorul de unire, pe care l-au strămutat într-o dreaptă biruinţă.

Peste toate neajunsurile şi suferinţele seculare, sufletul românesc neumilit şi neînfrînt a realizat la 1 Decembrie 1918 multrîvnita unitate naţională.

Drumul istoriei noastre a fost trudnic şi anevoios. De cînd trăim aici, din epoca de piatră, am cunoscut puţine zile senine. Înfrîngerile nu ne-au ocolit. De multe ori s-au năruit ceruri peste noi. Ara plătit amarnice tributuri, dar am fost convinşi câ un popor nu poate fi învins în lupta lui pentru libertate.

Alba Iulia a trăit, după descălecarea lui Mihai, de la 1599, supliciul martirilor de la 1784, iar după epopeea lui Iancu de la 1848, Unirea cea Mare, pe care o sărbătorim astăzi.

Puterea născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntînd primejdiile au zidit o ţară ce nu mai poate fi dărîmată.

Stăpînirile şi domniile sînt vremelnice. Naţiunile vrednice, sînt eterne. Neamurile înaintează, peste oprelişti pe drumul destinului lor. Vrednicia [?????] în viaţa celor care sînt şi a celor care vor veni.

Datori sîntem cu toţii să închinăm un gînd evlavios de aducere aminte, marilor artizani al Unirii în frunte cu Gheorghe Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad, Octavian Goga, Teodor Mihaly, Valeriu Branişte, Ion Lupaş, Onisifor Ghibu, Iosif Jumanca, Ion Flueraş, Episcopul Cristea, Episcopul Iuliu Hossu, şi tuturor creatorilor de istorie. Să ne descoperim în faţa celor două drapele, care înfrăţite ne-au condus la victorie : al Partidului Naţional Român şl al Partidului Social-Democrat Român.

Să închinăm gratitudinea ţării, marilor făuritori ai României: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga, celor care au stat in fruntea obştei la Chişinău şi Cernăuţi.

Să purtăm în inimi gloria ostaşilor români, care şi-au semănat vieţile pe cîmpiile Transilvaniei, în armata dezrobirii, dar şi în Oastea Voievodului Mihai, în legiunile lui Iancu, în cetele lui Gelu şi Menumorut.

Să acoperim cu tricolor icoanele desprinse din catapeteasma cucernică a calvarului românesc, imaginea bătrînilor arhierei cae au izvodit Supplex Libellus Valachorum, Episcopului Inochentie Micu, memorandiştilor în frunte cu Dr. Ioan Raţiu, Iuliu Coroianu, Vasile Lucaci, luptătorilor din diete, să cinstim pe toţi cei care au slujit pretutindeni idealurile Unirii, au apărat cauza poporului, au ostenit pentru libertate şi democraţie. Să luptăm pentru libertate şi împotriva tuturor formelor totalitare !

Memoria trecutului nostru ne aminteşte de cuvintele din urmă şoptite de Horia, sub striviturile roţii : "Mor pentru Naţiune !". Şi printre uralele nesfîrşite care au cutremurat Cetatea [??????????] răzbate legămîntul lui Iuliu Maniu, cel mort în temniţele comuniste: "Noi vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Să jurăm credinţă naţiunii şi civilizaţiei umane". În greutăţile abătute peste noi efortul românesc demn şi [????] ne poate mîntui de neputinţă.

Articol citit de 6374 ori.

Alte articole