Fan Page Corneliu Coposu

Biserica română din Occident şi lupta sa împotriva comunismului - Virgil Lazăr, 13 aprilie 2012, România Liberă

Înapoi la Credință

ISTORIE. Liderii religioşi ai emigraţiei au continuat lupta împotriva bolşevismului

Mitropolitul Visarion Puiu

Indiferent de confesiune, creştinii români din Occident au combătut, cu toate puterile lor, ateismul comunist.

Datorăm lui Mihai Caitar din Munster, dar şi altor izvoare, informaţii inedite şi deosebit de pertinente privind rezistenţa şi lupta oamenilor Bisericii din exilul românesc din Europa de Vest împotriva regimului comunist din România. Mihai Caitar spunea în iunie 1995, la Panteonul suferinţelor şi durerii celor exterminaţi în ţară, la Sighetu Marmaţiei, că lupta anticomunistă a clericilor şi mirenilor din jurul organizaţiilor bisericeşti din Vest s-a desfăşurat în ansamblul activităţii cultural-politice a exilului românesc. Eforturile lor au îmbrăcat o formă specifică de combatere a materialismului ateu din ţara noastră, dar şi de cultivare şi promovare a valorilor naţionale din exil, structural creştine.

Personalităţi anticomuniste

Cine erau aceşti promotori a luptei anticomuniste din exilul românesc aflat în Europa de vest, de atunci?! În primul rând, Misiunea catolică Română din Austria şi, mai ales, Comitetul Român din Salzburg, în frunte cu preoţii Florian Muller, Vasile Zăpârţan şi Ulpiu Bârle. Apoi, parohia greco-catolică română din Roma, condusă de personalităţi precum Vasile Cristea, arhiepiscopul Traian Crişan ori de preoţi precum A. Tăutu şi Petru Cadaru, la care se adaugă cei din Madrid. Dar şi Misiunile Catolice din Germania - din München şi Köln - sau Episcopia Ortodoxă Română de la Paris, preoţi fiind Vasile Boldeanu, Mircea Dimitriu şi alţii. Toţi aceştia şi mulţi alţii au desfăşurat, în spiritul credinţei creştine, o activitate neîntreruptă pentru luminarea credincioşilor şi antrenarea lor în răspândirea adevărului despre ceea ce este şi ceea ce se întâmplă cu Biserica, de orice confesiune, şi cu oamenii, în general, în ţările pe care sfârşitul războiului le-a inclus cu baioneta sovietică în lagărul socialist. Un accent special era pus pe informaţiile despre lagărele de concentrare şi marile închisori care au împânzit ţara.

Este cunoscut de acum în România, de exemplu, Sergiu Grossu, cel care a fost sufletul mişcării ortodoxe „Oastea Domnului" de la Paris şi care a editat combativa revistă „Catacombe", adevărată tribună de luptă anticomunistă. Dar şi figura, de acum legendară, a pastorului evanghelic lutheran Richard Wurmbrand, care în ţară şi în străinătate a fost un exempul viu de luptător anticomunist, slujind biserica şi creştinii cu devotament şi dăruire.

Mihai Caitar ne-a lăsat secvenţe impresionante din această luptă dusă împotriva diavolului roşu. Astfel, ne spune el, Misiunea Catolică Română din Salzburg, de exemplu, a fost un adevărat avanpost şi avangardă la graniţa cu infernul comunist. Aici, în iunie 1945, „o mână" de români ortodocşi şi catolici - Grigore Filitti, Marcel Ghinea, dr. Ion Crişan, Traian Puiu, Traian Ghilea etc. - au întemeiat Comitetul Român de Ajutorare a Refugiaţilor din România, amenajând, în apropierea gării, un adăpost prevăzut şi cu bucătărie şi cantină, unde o anume doamnă Florescu şi un bucătar cu acelaşi nume serveau zilnic, cu meniuri calde, circa 300 de refugiaţi care şi-au luat lumea în cap, de teama persecuţiilor şi chiar a unei eventuale detenţii pentru vini inventate sau pentru credinţă, părăsind ţara, cu toate riscurile şi greutăţile inevitabile şi neprevăzute care se arătau la orizontul începturilor într-o altă lume, liberă şi democrată... Apoi, preotul Florian Muller, cu celebra Sfânta Liturghie pentru refugiaţi, la Salzburg, în fiecare duminică, iar la Graz, Innsbruck şi Linz, o dată sau de două ori pe lună... Au rămas în amintirea multora şi în istoria Bisericii creştine zilele din 1950 când, cu prilejul Anului Sfânt al Mântuirii, Misiunea Catolică Română din Austria a organizat un pelerinaj la Roma, la care au luat parte tineri şi vârstnici, închinându- se acolo cu umilinţă la sacrele altare de la Vatican.

Se cuvine, aşadar, ca şi acum, în pragul Sfintelor Paşti şi în această Vinere Mare ce precede Sfânta Inviere, să-i reţinem în memoria noastră pe toţi aceşti preoţi şi mireni, care, refugiaţi fiind, au ţinut sus, deseori în condiţii precare, Sfânta Cruce şi flamura credinţei creştine. Dumnezeu să-i aibă în pază!

Virgil Lazar, 13 aprilie 2012, Romania Libera

Articol citit de 1915 ori.

Alte articole