Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

"Pentru a începe să-l întrezărim pe Dumnezeu, trebuie să ne fi pierdut deja pe noi din vedere", este gândul Monseniorului Vladimir Ghika pentru ziua de 31 august. La aproape 60 de ani de la moartea lui într-o închisoare comunistă, într-o zi de 31 august 2013 el va fi beatificat la Bucureşti în prezenţa a peste 8.000 de oameni din întreaga lume.

Vladimir Ghika a murit în închisoarea comunistă de la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani, nerenunţând nicio clipă la credinţa lui în Hristos, în ciuda bătăilor crunte şi a terorii la care a fost suspus în perioada 1952-1954 de către comunişti.

Monseniorul Ghika avea aproape 79 de ani atunci când a fost arestat de comunişti, la 18 noiembrie 1952, pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România. Un an mai târziu a fost condamnat.

Arestarea lui a avut loc în plină stradă, în timp ce se îndrepta spre un bolnav. Vladimir Ghika este primul preot biritual, care a slujit atât în ritul catolic, cât şi în cel ortodox. În perioada în care Biserica Greco - Catolică fusese decapitată de comunişti, el ţinea legătura cu Vaticanul. Mulţi dintre studenţii şi credincioşii greco-catolici, dar şi cei romano-catolici erau păstoriţi în perioada de prigoană de către Vladimir Ghika. Când comuniştii au aflat că el îi ajută pe tineri şi pe credincioşi deopotrivă au început să-l urmărească şi pe el şi pe ceilalţi preoţi care acţionau clandestin.

Vladimir Ghika a fost dus mai întâi la închisorea Uranus din Bucureşti, unde a fost torturat, interogat şi ameninţat cu moartea prin spânzurare pe o stradă din Bucureşti. Zile la rând a suportat bătăi şi chinuri de neînchipuit. Securiştii care îl interogau îi aflaseră frica pentru moartea prin spânzurare şi tocmai pentru asta foloseau ca tortură spânzurarea electrică, la care Monseniorul Ghika a fost suupus de 83 de ori într-un an de zile.

La închisoarea de la Jilava a ajuns la 24 octombrie 1953, în urma unui simulacru de proces al ”lotului Menghes”, lotul preoţilor catolici care continuau să slujească în ciuda prigoanei.

Preotul Matei Boilă, în vârstă de 87 de ani, este printre puţinii supravieţuitori din închisoarea de la Jilava, care a stat o vreme alături de Vladimir Ghika. Preotul Boilă a povestit pentru gândul cum l-a întâlnit pe Monseniorul Ghika, la Jilava, unde era închis alături de alţi preoţi. Îl ştia pe Vladimir Ghika de la cei doi fraţi ai lui, apropiaţi ai monseniorului, care îi ceruseră să se roage pentru fratele lor. Era o perioadă în care Matei Boilă renunţase la preoţie.

Întâlnirea cu Monseniorul nu o va uita nicioodată, pentru că prinţul Vladimir Ghika a fost cel care i-a schimbat destinul. „Într-o zi de octombrie din '53 se deschide uşa şi e împins în celulă un om bătrân, în izmene şi în maiou, cu o barbă albă, despre care am aflat că este monseniorul Ghika, bolnav de tuberculoză, având un singur plămân şi acela pe jumătate bolnav. Şi în frigul acesta a fost împins în celulă”, începe preotul Boilă povestea.

"Eu, ca de obicei, eram cel care îi primeam pe cei veniţi dinafară să aflu veştile de la ei şi am fugit imediat la el. I-am spus: 'Monseniore, eu sunt Matei Boilă. Spre surprinderea mea, el, care avea o memorie extraordinară, s-a uitat la mine şi mi-a spus: 'Tu eşti fratele lui Nela şi a lui Nelu! Vai ce bine îmi pare! Hai să te binecuvântez!", îşi aminteşte preotul Boilă.

Monseniorul este cel care l-a ajutat să revină la credinţă şi la preoţie. "Cu teribilismul tinereţii i-am spus: 'Monseniore, eu nu merit să fiu binecuvântat de dumneavoastră', atunci când el mi-a zis să mă binecuvânteze, că eu am ieşit din biserică. Şi el s-a uitat la mine cu o privire atât de plină de dragoste, pe care nu o pot uita toată viaţa mea şi care mi-a schimbat destinul. Mi-a zis atunci: 'Eu ştiu mai bine decât tine, tu eşti al lui Hristos!' Şi din clipa aceea, vă spun drept, am simţit o schimbare totală a sufletului meu şi mi-am dat seama că am revenit acasă pentru totdeauna. Am căzut în genunchi şi l-am binecuvântat şi eu pe el, el m-a binecuvântat pe mine", continuă preotul Boilă.

În luna de zile în care a stat alături de Vladimir Ghika, preotul Boilă a aflat despre chinurile prin care a trecut cel care va fi beatificat: torturi de neimaginat, procese înscenate cu gloanţe false, spânzurări electrice, lovituri şi bătăi pe care mintea omenească cu greu şi le poate închipui.

„El mi-a spus că a fost pălmuit, bătut şi ameninţat cu moartea, era ceva îngrozitor cât de ticăloşi puteau să fie! Mi-a povestit, atunci, că în timpul anchetei, când comuniştii voiau să scoată de la el că a fost spionul Vaticanului, că a făcut tot felul de lucruri prosteşti, cum îl terorizau. Ceva de groază! Fără ajutorul lui Dumnezeu n-ar fi rezistat! Îmi spunea că oameni aşa lipsiţi de inteligenţă ca torţionarii lui el n-a văzut toată viaţa lui. Mi-a spus cum îi organizau un fel de proces de condamnat la moarte şi îl puneau la zid şi îl împuşcau cu gloanţe oarbe. Îl puneau în faţa a tot felul de oameni înarmaţi care îndreptau puşca spre el şi spuneau foc şi trageau, dar erau gloanţe oarbe. Voiau astfel să-l determine să spună cum ţinea legătura cu Roma. Dar el nu se temea şi n-a cedat o clipă. Îmi spunea că securiştii nu-şi dădeau seama că, de fapt, moartea era dorinţa lui, că aşa mergea la Hristos”, a spus preotul.

Matei Boilă consideră că astfel de fapte ar trebui povestite şi repovestite pentru că „cea mai teribilă istorie se repetă întotdeauna”.

„Este imposibil ca un om bătrân, de 80 de ani, bolnav, pe care să-l pui în nişte celule cu 270 de oameni, unde nu era decât murdărie, teroare, să reziste mai mult. Era groaznic. Cu toate acestea, omul acesta inspira un mare respect. Chiar dacă paznicii nu aveau voie să fie binevoitori cu deţinuţii, simţeam că ei au respect faţă de acest om”, spune preotul.

Avea oricând timp pentru ceilalţi

Matei Boilă a stat împreună cu monseniorul timp de o lună de zile, dar un alt om ca Vladimir Ghika nici că a mai întâlnit de atunci. „Un om atât de caritabil nu am întâlnit. Am stat cu mulţi preoţi în închisoare, dar toţi erau dispuşi să rezerve un timp pentru meditaţie şi rugăciune şi nu se deranjau de cei din jurul lor. Pe Monseniorul Ghika nu l-am văzut niciodată să spună: 'Lasă, că acum vreau să mă rog'. Deşi avea numai o jumătate de plămân şi abia mai sufla. A fost extraordinar, ne-a învăţat atâtea lucruri, avea o dragoste extraordinară”, a mai spus Matei Boilă.

Despre canonizarea monseniorului, Matei Boilă crede că nu va dura mult timp până când acest lucru se va întâmpla. „Eu demult timp eram în contact cu cei care se ocupau de dosarul de beatificare. El a făcut nişte miracole, iar canonizarea va merge foarte repede. Există o serie întreagă de dovezi. Şi nu atât miracolul contează pentru canonizarea unui om, ci viaţa lui eroică şi sfântă”, mărturiseşte Matei Boilă.

Documentele şi mărturiile strânse de Intitutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc( ICCMER) arată că Monseniorul Vladimir Ghika a fost acuzat de Crimă pentru înaltă trădare.

O altă mărturie despre suferinţele Monseniorului Ghika, păstrată în arhivele IICCMER, vine de la Monseniorul Meghes închis şi el la Jilava, care arată că Monseniorul Ghika a fost „a fost bătut, pălmuit, atât de mult încât credea că-şi va pierde auzul şi vederea.”

Fisa matricolă penală a lui Vladimir Ghika, din arhiva ICCMER

Cercetătorul Emanuel Cosmovici, care a lansat de curând Biografia Completă a Monseniorului Ghika, a declarat pentru gândul că Securitatea era stupefiată când a descoperit reţeua clandestină pe care Biserica Catolică o avea după ce şefii oficiali ai bisericii fuseseră decapitaţi de comunişti.

„Monseniorul Ghika a suferit nişte chinuri cumplite. Dovezile sunt clare. La deshumare a fost găsit craniul şi se văd clar loviturile suferite, dinţii îi erau sparţi. Avem dovada că a suportat torturi de neimaginat în închisoare”, a spus Emanuel Cosmovici.

Cercetătorul spune că martiriul Monseniorului Vladimir Ghika înseamnă, de fapt, nu numai persecuţiile teribile la care a fost suspus, ci acţiunea pe care Monseniorul a făcut-o cu riscul propriei vieţi. Vladimir Ghika ar fi putut să plece din România, dar a ales să rămână, deşi ştia că îşi poate pierde viaţa.

„Cumnata lui, Elisabeth Ghika, a încercat de mai multe ori să-l convingă să plece, dar el nu şi nu. Orice martir are şi el un proces, iar acest proces al lui Vladimir Ghika se termină la Securitate. El este martir pentru că într-un moment critic a ajutat biserica şi l-a ales pe Hristos”, a mai spus cercetătorul Cosmovici.

Ce înseamnă beatificarea

Beatificarea Monseniorul Vladimir Ghika, considerat prinţ şi preot român, va avea loc sâmbătă, 31 august 2013, la Rompexo, în prezenţa cardinalului Angelo Amato, trimisului special al Papei Francisc.

Reprezentanţii Arhidiecezei Romano Catolice din Bucureşti anunţă o ceremonie solemnă la care vor participa 8.000 de credincioşi, 200 de preoţi, 20 de episcopi şi 3 cardinali. La eveniment vor lua parte şi reprezentanţi ai altor culte religioase din România, reprezentanţi ai Casei Regale a României şi alţi nobili, membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureşti.

Beatificarea este o etapă spre canonizare.

„Pentru a deveni sfânt trebuie ca după beatificare să se întâmple o minune prin mijlocirea lui. Această minune este un fel de minune semnată de Dumnezeu. De la beatificare până la sfinţire poate să treacă câţiva ani, cum a fost în cazul Papei Ioan Paul al II-lea, sau mult mai mulţi ani, cum este cazul Fericitului Ieremia Valahul care a fost beatificat în 1983, dar nu a devenit sfânt nici acum”, a spus preotul Francisc Ungureanu, preotul care din 2002 încoace a făcut toate demersurile ca Vaticanul să aprobe beatificarea.

Vladimir Ghika este cel de-al treilea preot al Bisericii Catolice din România care va fi beatificat. Înaintea lui au fost beatificaţi episcopii Szilárd Bogdánffy (mort în închisoarea de la Aiud în 1953 şi beatificat în 2010) şi János Scheffler (mort în închisoarea de la Jilava în 1952 şi beatificat în 2011). Însă, beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika este prima care are loc la Bucureşti.

Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. Studiază filosofie şi teologie la Roma cu dominicanii. În tinereţe, îl însoţeşte în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie. După studii se întoarce la Bucureşti unde a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci şi a creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907.

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

În 1923 este hirotonit preot la Paris, unde şi lucrează pentru străinii şi săracii din Villejuif. Tot în favoarea lor a întemeiat şi Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive. În această calitate a putut duce pe toate meridianele Pământului mărturia credinţei şi a iubiri sale, după cum arată oficialii Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti.

Din 1939 revine în România unde rămâne şi după 1947, deşi ştia că îşi riscă viaţa rămânând în regimul comunist proaspăt instalat.

Pentru că Arhidieceza Catolică nu avea la acea vreme un episcop oficial, care să ţină legătura cu Vaticanul, Vladimir Ghika l-a ajutat pe episcopul neoficial de atunci să corespondeze cu Papa. Securitatea a aflat de acest lucru şi Vladimir Ghika a fost arestat pe stradă în 1952, când mergea la un bolnav. A fost condamnat în 1953, iar pe 16 mai 1954, după un an de chinuri şi bătăi bestiale, a murit în infirmeria închisoarii de la Jilava.

Procesul beatificării şi canonizării a început în 2002, iar martiriul lui Vladimir Ghika a fost recunoscut de Papa Francisc la 27 martie 2013. Dosarul complet pentru beatificare a fost înaintat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe 2 februarie 2012.

Pe scurt, ce a făcut Monseniorul Vladimir Ghika înnainte de a intra în închisoare, potrivit documentelor puse la dispoziţie de Biserica Catolică:

- A creat primul serviciu de ambulanţă din România în timpul răscoalei ţăranilor din 1907.

- A înfiinţat primul dispensar gratuit din România, la Bucureşti. Dispensarul, cu numele Bethleem Mariae, a fost inaugurat la 20 iunie 1906.

- A înfiinţat la Bucureşti Sanatoriul Sf. Vincenţiu de Paul, condus de călugăriţele din ordinul Fiicele carităţii ale Sfântului Vincenţiu de Paul. După 1948, când activitatea socială a Bisericii Catolice a fost suprimată, sanatoriul a fost naţionalizat. Actualmente, în clădire funcţionează Spital Parhon.

- A fost primul ambasador oficios al României moderne la Vatican (1918-1919).- A contribuit la înfiinţarea primului carmel feminin din Japonia, la Tokio. În 1933, a însoţit primul grup de călugăriţe carmelite în Japonia.

- A primit singura distincţie militară conferită în cadrul Războiului Balcanic din 1913.

- A făcut profesiunea de credinţă catolică în camera în care a locuit Sfântul Dominic, la mănăstirea Sf. Sabina din Roma.

- A vizitat toate continentele.

- A elaborat liturgia aproapelui şi teologia nevoii pe care le-a şi trăit în viaţa de zi cu zi.

Programul ceremoniei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, sâmbătă, 31 august, Romexpo, Bucureşti (intrarea liberă)

10:50 Începe procesiunea spre altar

11:00: Începe slujba

11:07 - 11:25: Ritualul beatificării, după care vorbeşte cardinalul: citeşte scrisoarea apostolică, vorbeşte apoi pr Francisc Ungureanu: scurta biografie a lui Vladimir Ghika

11:25: Se cântă imnul/ gloria

11:35: Se citesc lecturile

11:45: Se citeste Evanghelia/ predica

12:05: Crezul

12:15: Oferirea darurilor (procesiune de lânga altar, cu darurile)

12:25: Liturgia euharistica, prefacerea

12:45: Cor: Agnus Dei / ritualul împărtăşaniei

13:00: Cuvântul de mulţumire din partea IPS Ioan Robu

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro

Sursa Foto: vladimir-ghika.ro