Teodor Mărieş este preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie. Înfiinţată, cu acte în regulă, în februarie 1990, de cei care au stat efectiv, în stradă în 20-22 decembrie 1989, dar şi după, Asociaţia a căpătat legitimitate, printr-o sentinţă judecătorească, din 9 februarie 1990.

Nucleul Asociaţiei de revoluţionari a fost foarte activ în vara lui ’90, în timpul mineriadelor, dar şi în timpul manifestaţiei „Piaţa Univesităţii”.

Ca întreaga societate românească, Asociaţia 21 Decembrie s-a confruntat cu lupte intestine, scindări şi scandaluri. În 2003, liderul Asociaţiei 21 Decembrie a devenit Teodor Mărieş.

Cel puţin două momente sunt legate de activitatea şi numele lui Teodor Mărieş: primul, consumat la finele lui decembrie 2004, când o parte din Dosarele Revoluţiei, se apropiau de termenul de prescripţie. „Presiunile făcute de noi, împreună cu toate rudele victimelor, au dus la schimbarea încadrării şi la redeschiderea cercetării penale în Dosarele Revoluţiei”.

Al doilea, protestul încăpăţânat şi 74 de zile de grevă a foamei cu scopul de a opţine copiile documentelor din Dosarele Revoluţiei. Protestul a plecat de la o solicitare a Asociaţiei 21 Decembrie în care aceştia au cerut documentele clasificate din dosarele aflate încă în curs de cercetare penală. Solicitarea revoluţionarilor a fost tranşată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a obligat Parchetul General să pună la dispoziţia revoluţionarilor toate documentele. Mărieş a anulat prin demersul lui replica peste care nu se poate trece a procurorilor: „Dosarul se află în cursul cercetării penale, astfel că informaţiile nu sunt de interes public”.

evz.ro: Cine se teme de Dosarele Revoluţiei?

Teodor Mărieş: Sunt mulţi. Pe de o parte, oamenii din serviciile secrete, din servicile speciale, procurorii, unii politicieni, oameni de afeceri, cei care au fost implicaţi direct şi care au pe conştiinţă viaţa unor oameni. Ei sunt cei care se tem de ceea ce există în Dosarele Revoluţiei şi de finalizarea acestora.

De ce aţi inclus şi procurorii în enumerare?

Corupţia este maximă în Justiţie. Până în 1989, procurorii şi judecători au fost cei care au contribuit esenţial la oprimarea omului de rând. Mereu se găsea un procuror care să te acuze de trădare şi un judecător care să te condamne. După ’89, procurorii au fost în prima linie a presiunilor politice, iar sistemul a rămas aservit, corupt şi complice. Un exemplu: Actualul prim-procuror general adjunct are certificat de revoluţionar, semnat de Ion Iliescu. Acelaşi Ion Iliescu a fost unul dintre cei care au fost cercetaţi pentru implicare în evenimentele din decembrie 1989. Dosarul a fost soluţionat cu neînceperea urmăririi penale şi semnat de procurorul revoluţionar. Sau cazul de la Târgu-Mureş, unde acelaşi prim procuror general adjunct, Tiberiu Mihail Nuţu a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a unor persoane, care din punctul nostru de vedere au fost direct implicate în evenimentele din decembrie 1989.

CEDO a condamnat România pentru durata nejustificat de mare a dosarelor care privesc evenimentele din decembrie 1989. Cum priviţi această condamnare?

România a fost condamnată pentru faptul că a judecat tendenţios Dosarele Revoluţiei şi pentru reaua credinţă a judecătorilor. CEDO a condamnat România pentru faptul că procurorii, sutele de procurori care au lucrat în Dosarele Revoluţiei s-au comportat ca fiind complici ai criminalilor din decembrie 1989. După părerea mea, dosarele au fost strangulate de Ion Iliescu, care a făcut tot ceea ce a putut pentru ca acestea să nu ajungă în instanţă şi să nu se finalizeze.

Ce reproşaţi procurorilor?

Că au făcut tot ceea ce a fost posibil pentru ca Dosarele să fie îngropate, ca victimele să nu beneficieze de reparaţia morală care li se cuvine, iar făptaşii să-şi vadă liniştiţi de viaţă, fără să plătească pentru ceea ce au făcut. Procurorii s-au ocupat mai mult de infractori, în loc să se ocupe de victime. Din punctul meu de vedere, actualul procuror general merge pe linia predecesorilor, a făcut şi face tot ceea ce se poate pentru a salva imaginea şi onoarea lui Ion Iliescu. Am spus şi am să spun mereu acest lucru. Am câştigat dreptul de a spune ce gândesc, fără să-mi fie frică. Frica mi-a trecut pe 21 decembrie, la Dalles.

De ce împărţiţi evenimentele din decembrie, în două secţiuni?

Pentru că a fost o Revoluţie, pe care ulterior comuniştii au deturnat-o. Între 16 decembrie şi 20 decembrie a fost Revoluţie la Timişoara. Între 20 decembrie şi 22 decembrie ora 12.08 oamenii simpli au cucerit simbolurile comuniste ale Partidului Comunist Român, au cucerit Comitetul Central, i-au gonit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aia a fost Revoluţie. În acel moment Revoluţia a câştigat, şi s-a încheiat! Au venit noile structuri de putere, a venit Ion Iliescu, şi-a luat rolul de „preşedinte” şi cu susţiunerea structurilor din Minsietrul Apărării, coordonate şi conduse de generalul Victor Atanasie Stănculescu a deturnat Revoluţia. A fost distrasă atenţia de la lupta anti-comunistă, într-o absurdă luptă împotriva teroriştilor. Inamicul Revoluţiei a fost COMUNISMUL şi cei care îl reprezentau, iar atenţia a fost deturnată către un inamic inventat.

"Am câştigat dreptul de a spune ce gândesc, fără să-mi fie frică. Frica mi-a trecut pe 21 decembrie, la Dalles", Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie.

Există detalii, în dosare care susţin afirmaţiile dumneavoastră?

Am o probă. În 25 decembrie 1989, în prima zi de Crăciun, la ora 21.15 este transmis de la CFSN şi MApN un ordin, în care se spune că toţi activişti de partid rămân pe funcţii, iar cotizaţiile de partid şi pentru UTC se strâng în aceleaşi conturi. Adică cu 1.000 de morţi în ţară, cu Ceauşescu împuşcat şi cu „tertoriştii” pe stradă, grija celor de la CFSN era unde se strâng banii din cotizaţii!

Aţi primit de la Parchetul General toate documentele din dosarele care privesc evenimentele din decembrie 1989. Le-aţi citit?

Nu. Nu le-am cerut pentru mine. Nu am stat în greva foamei, 74 de zile, ca să citesc dosare. Oricum ştiu ce conţin acele dosare, poate chiar mai bine decât procurorii care le păstrau. Am cerut acele documente pentru că era dreptul meu, de cetăţean al României, să le cer, pentru că trebuie să le citească istorici, pentru că informaţiile respective nu sunt proprietatea procurorilor. M-a întrebat şi preşedintele Băsescu: „Ce faci Mărieş cu un milion de pagini?” I-am spus şi preşedintelui ce spun şi acum! Am făcut greva foamei ca să conving, ca să-i susţin pe cei care pot şi trebuie să facă ceva pentru oamenii care au murit în decembrie şi pentru rudele lor.

Aveţi intenţa să începeţi o altă acţiune similară?

Era să încep sâmbătă! CEDO, unde se află dosarul mineriadelor, la sesizarea Asociaţiei 21 Decembrie, a cerut o serie de documente care se află la Parchetul General. Am cerut celor din parchet respectivele acte. Termenul limită, până la care trebuie să expediez la Bruxelles actele, este 18 decembrie. Nu am primit niciun răspuns, nicio hârte. Cred că unica soluţie este să intru, iar, în greva foamei. Am dreptul să am acces la acele documente! Dacă trebuie să intru în greva foamei pentru asta, asta am să fac!

De unde aveţi atâta energie, atâta putere?

Nu sunt habotnic, nu sunt mistic, dar cred ca există ceva acolo sus! Am văzut oameni murind pentru idealuri care nu s-au împlinit! Credeţi că este un motiv suficient?

"Procurorii s-au ocupat mai mult de infractori, în loc să se ocupe de victime. Din punctul meu de vedere, actualul procuror general merge pe linia predecesorilor, a făcut şi face tot ceea ce se poate pentru a salva imaginea şi onoarea lui Ion Iliescu", Teodor Mărieş

Silvana Pătrăşcanu, 15 Decembrie 2009, Evenimentul Zilei