Corneliu Coposu Fan Page

Procesul comunismului: dimensiunea istoriografică - Alexandru Zub

Înapoi la Comunismul-Didactic

Procesul comunismului: dimensiunea istoriografică

Alexandru Zub

O nouă discutie publică despre comunism si procesul care ar trebui să-i încheie aventura, cel putin pe continentul nostru, e mereu necesară, cât timp instantele competente ezită a-si spune cuvântul.

Anul trecut, la începutul noii legislaturi, a fost reactivată această temă, cu o nuantă ce lega un eventual proces al comunismului de atitudinea adoptată în problema holocaustului. Specialistii erau invitati să se pronunte, sub acest unghi, desi ei realizaseră deja numeroase studii, monografii, sinteze menite să ofere nu numai un tablou de ansamblu, dar si analize punctuale, susceptibile să garanteze valabilitatea detaliilor. După câte stiu, reactii clare, semnificative, pe linie institutională, nu s-au produs încă.

Abia de curând, guvernul României a decis să creeze un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, a cărui finalitate, putem bănui, se leagă de intentia actualului regim de a spune, în sfârsit, cuvântul de condamnare a dictaturii comuniste. Nu se stie ce raporturi va stabili noul asezământ cu institutele mai vechi care au preocupări tangente. Mă gândesc la Institutul Român de Istorie Recentă, la Institutul National de Studiere a Totalitarismului, dar si la institutele de istorie din marile centre universitare, pendinte de Academia Română. Toate au elaborat deja studii cu privire la fenomenul în discutie. Literatura pe această temă e deja enormă, adăugându-se la ceea ce s-a făcut prin Academia Civică, în capitală, la Sighet si în alte locuri. încă un Memorial functionează de câtiva ani la Pitesti, cu simpozioane regulate si volume de studii care trebuie luate în seamă când se întocmeste bilantul tragic al comunismului.

Un examen riguros al epocii, sub latura în discutie, nu se poate realiza însă decât pe seama cooperării profesionale, solidarizând eforturile celor capabili să conjuge rezultatele disponibile cu noutătile de arhivă. O dezbatere amplă pe această temă s-ar vădi salutară pentru realizarea proiectului în ansamblu.

Experientele acumulate în tările din „sistemul sovietic�? trebuie puse si ele la lucru, alături de rezultatele obtinute de specialisti în lumea apuseană. Istorici de anvergură si-au spus deja cuvântul, producând reactii care înlesnesc acum o dezbatere mai profundă si în Europa Est-Centrală. Trecutul unei iluzii de François Furet si Cartea neagră a comunismului de Stéphane Courtois si colaboratorii săi sunt exemple la îndemână, ca si studiile de „istorie imediată�? subscrise de Alain Besançon, G. Saulet, Henry Rousso etc.

Comparatismul rămâne o metodă indispensabilă în asemenea restitutii. O pledoarie consensuală se regăseste mai peste tot în publicatiile de specialitate, dar mai cu seamă în revista Communisme, scoasă la Paris de un grup multidisciplinar. Tendinta de relectură critică a fenomenului s-a impus tot mai mult. Dense numere tematice reusesc deja importante analize de sistem, punând totodată în lumină si cazuistica necesară în asemenea restitutii.

Publicat ca addendum la versiunea română a Cărtii negre…, studiul întreprins de Romulus Rusan si colaboratorii săi pe seama represiunii comuniste în România si-a găsit apoi locul în pretioasa culegere publicată de acelasi neobosit Stéphane Courtois sub titlul, nu mai putin incitant, Du passé faisons table rase! 1

Să amintim apoi faptul că prezenta lui Stéphane Courtois si a lui Vladimir Bukovski la Sighet, în ultimii ani, a prilejuit publicarea a două cărti importante despre comunism si consecintele lui în zona de dominatie sovietică 2. Ele reprezintă deja un imbold înnoitor.

Arhivele sovietice constituie, după disolutia „Imperiului�?, o sursă inepuizabilă de documente ce nuantează mereu discursul istoric legat de sistemul totalitar. Revista Communisme, între altele, si-a asumat delicata misiune de a le pune în valoare. Fondată de Annie Kriegel si avându-l ca director pe Stéphane Courtois, 3 amintita publicatie devine ea însăsi o arhivă de rang secund, la îndemâna oricui se interesează de asemenea studii. Comunitatea istoriografică manifestă, sub acest unghi, o anume solidaritate, lesne sesizabilă, si în alte publicatii.

Secvente din istoria extremismului politic, precum aceea despre regimurile totalitare în perioada 1935-1953, au beneficiat de atentia istoriografiei, de n-ar fi să amintim aici decât studiile strânse în volum de Stéphane Courtois sub titlul Une si longue nuit. 4 Metaforele abundă, când e vorba de a contura, pentru marele public, experiente atât de dramatice. Noapte, infern, iad rosu, apocalipsă, iată numai câteva formule curente în vasta literatură a temei.

Prin analogie, s-a si întocmit o „carte neagră a colonialismului�?, sub redactia lui Marc Ferro, unul dintre stâlpii scolii Annales. 5 întâia chestiune pe care si-a pus-o editorul, motivând proiectul, era dacă colonialismul nu e cumva un totalitarism. Analogia cu demersul lui Stéphane Courtois din Cartea neagră a comunismului se impune aproape de la sine. După nazism si comunism, a venit rândul sistemului colonial să fie pus la zid 6. Corectitudinea politică functionează peste tot.

Istoricii reconstituie si analizează tot felul de procese care au avut loc de-a lungul timpului. Cele din ultimul secol, un „secol al extremelor�?, constituie deja un capitol amplu si complicat, cu o cazuistică în plină extensie 7. Dincolo de restitutia istorică în sine, se urmăreste prin ele si „o pedagogie colectivă�?, una ce comportă azi o anume urgentă 8. Căutând să lămurească marile procese în sistemele comuniste (iată un plural semnificativ), Annie Kriegel nu ezita să extragă din ele o „pedagogie infernală�? 9.

Disputa din jurul negationismului e la fel de semnificativă pentru această dublă măsură. Pe când negationistii pronazisti (desi putin numerosi) au fost pusi sub incidentă penală (Legea Gayssot în Franta), negationistii procomunisti se pot manifesta în deplină libertate, refuzând orice examen critic serios al fenomenului. Primirea făcută de acestia din urmă Cărtii negre a comunismului e o dovadă la îndemână 10. Hipermnezie de o parte, amnezie de alta 11.

Catastrofa germană (ca să reiau sintagma lui F. Meinecke) a dus la o limpezire programată a situatiei, pe calea unui proces al nazismului. Catastrofa sovietică 12, nu mai putin spectaculoasă, poate, dar având consecinte încă mai grave, continuă si după trei lustri să dividă lumea, întârziind peste măsură procesul asteptat.

Nazismul si-a încheiat cariera după 12 ani printr-un proces, la Nürnberg, urmat de o vastă, prelungă denazificare. Nimic asemănător nu s-a făcut pe seama comunismului instalat de sovietici în Europa Est-Centrală, lucru explicabil si prin atitudinea Apusului fată de schimbările survenite în zonă 13.

„Nazismul si comunismul sunt criminale în ochii celor străini de sistem. La fel de criminale? Ca unul care le-a studiat pe amândouă, cunoscând culmile în intensitate ale crimei naziste (camera de gazare) si în extensie ale comunsimului (peste saizeci de milioane de morti), genul de pervertire a sufletelor si mintilor operată atât de unul, cât si de celălalt, cred că nu se pune problema să intrăm în această discutie periculoasă si că trebuie să răspundem simplu si ferm: da, la fel de criminale 14.

Concluzia lui Stéphane Courtois si a colaboratorilor săi la Cartea neagră a comunismului e destul de judicioasă pentru a fi amintită aici: „Chiar dacă Nürnberg-ul comunismului nu va avea loc niciodată, dosarul unui altfel de proces începe să capete consistentă. Pe măsură ce arhivele sistemului se deschid, problemele se acumulează. Cei care le adună nu sunt reprezentantii justitiei, ci ai stiintei si constiintei morale: istorici, politologi, jurnalisti, scriitori. Cu totii sunt convinsi că adevărul trebuie stiut, că vinovatii – oameni si idei – trebuie identificati, că mecanismul terorii trebuie analizat pentru ca reproducerea lui să nu mai fie cu putintă 15.

Suntem preveniti deja asupra unei posibile recrudescente a ideii comuniste, dată fiind puterea iluziei si persistenta unor sechele 16. Ispita totalitară e o constantă a istoriei, fie că vine de la „stânga�? sau de la „dreapta�? 17. A constientiza acest lucru e una din misiunile istoriografiei.

Note:

  • 1. Bukovski la Sighet, FAC. 2002; Courtois la Sighet…, FAC, 2003
  • 2. Romulus Rusan etc., Le système répressif communiste en Roumanie, în vol. Stéphane Courtois (éd.), Du passé faisons table rase! Histoire et mémoire du communisme en Europe, Paris, 2002, p. 369-443.
  • 3. Communisme, Paris, no 80/81/82, 2004-2005.
  • 4. Stéphane Courtois (ed.), Une si longue nuit. L’apogée des régimes totalitaires en Europe, 1935-1953, Paris, 2003.
  • 5. Marc Ferro (ed.). Le livre noir du colonialisme. XVIe-XXIe siècle: de l’extermination à la repentance, Paris, 2003, 1123 p.
  • 6. Ibidem, p. 9-10.
  • 7. Em. Le Roy Ladurie (ed.). Les grands procès politiques. Paris, 2002. 236 p.
  • 8. Ibidem, p. 7.
  • 9. Annie Kriegel, Les grands procès communistes. La pédagogie infernale, Paris. s.a.
  • 10. Jean François Revel, Marea paradă. Eseu despre supravietuirea utopiei socialiste, Bucuresti, 2002, p. 77-92.
  • 11. Ibidem, p. 111. Cf. si Alain Besançon, Nenorocirea secolului, Bucuresti, 1999, p. 8.
  • 12. „Cataclism comunist�?, in J. F. Revel, Marea paradă, 2002, p. 153.
  • 13. Bukovski la Sighet, p. 194-196.
  • 14. Alain Besançon, op. cit., p. 142.
  • 15. Stéphane Courtois s.a., Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Bucuresti, 1998.
  • 16. F. Furet, Le passé d’une illusion. Essai sur l’idée communiste du XXe siècle, Paris, 1995, p. 11-16, 547-572.
  • 17. Cf. J. F. Revel, op. cit., p. 307.

Revista Memoria, nr. 57

Articol citit de 5400 ori.

Alte articole