Articolul reprezintă o pledoarie pentru îmbinarea între idealul democratic şi morala creştină. Este primul text, cu excepţia celor venite din zona teologică, în care se vorbeşte în spaţiul autohton despre această temă.
Atitudinea Partidului Național Țărănesc, în controversa politică a actualității, a fost precizată în termenii cei mai limpezi prin declarația domnului Iuliu Maniu.
Nu vom repeta, prin urmare, lucruri cunoscute și îndeajuns comentate, care au fost înțelese de orice român, dornic de informațiuni conforme cu realitatea. Vom relua doar ideea generală, care luminează conceptul politic al Partidului Național Țărănesc, – ideea scumpă, căreia domnul Iuliu Maniu i-a jertfit întreaga viață, ideea obsedantă care l-a întărit în fața primejdiilor și riscurilor dintre cele mai grave și care se rezumă la cea mai pură sinteză de patriotism și omenie: democrația românească.
Inspirată dintr-un îndoit sentiment de iubire și stimă față de poporul nostru, democrația, în concepția domnului Iuliu Maniu și a Partidului Național Țărănesc, reprezintă un mănunchi substanțial de valori etice, pe care nici o vrășmășie nu l-a putut devasta, în douăzeci și cinci de ani de luptă.
În istoria luptei politice pentru libertatea României de după 1918, n-au existat, – în lunga suferință impusă de inchiziția reacționară -, crucificări mai senin consimțite și jertfe mai profunde ca cele ale domnului Iuliu Maniu.
Cuvântul lui se ridică și acum, cu nimb triumfal de înviere, dintr-un lung șir de golgothe, – al căror urcuș l-a străbătut, în pofida loviturilor de tot felul, de atâtea ori singur, de atâtea ori privit doar cu simpatii platonice -, purtându-și întotdeauna, împăcat și neînduplecat povara destinului românilor de pretutindeni.
Acest cuvânt, care n-a greșit niciodată și în care se simte, astăzi mai vie ca oricând, plenitudinea viguroasă a unei adeziuni populare covârșitoare, trebuie să fie ascultat, stimat și urmat.
În țara românească, nimeni nu se poate îndoi de valoarea reprezentativă a capitalului politic pe care domnul Iuliu Maniu l-a adunat din lupta lui, din loviturile nedrepte pe care le-a îndurat cu seninătate pentru îndărătnica dragoste ce o poartă poporului sau, pe care îl dorește liber, bucurându-se de democrație.
Străbătând fătă abatere atâtea dușmănii și curse perfide; trecând surâzător peste ispite și ademeniri, care i-ar fi oferit, fără discriminare, satisfacții de orgoliu și bogății materiale; înfruntând semețe și brutale dictaturi ori regimuri autocratice, cu o liniștită, dar fanatică încredere în viitorul neamului românesc; pășind calm printre injurii, ieri ca și astăzi, printre amenințări, care nu se sfiau să meargă până la suprimarea vieții, domnul Iuliu Maniu a stăpânit vremurile cu acea imperturbabilă credință în idealurile națiunii, pe care nu o pot avea decât sufletele mari, rațiunile curate și conștiințele limpezi.
Condeiul cel mai onest este sărac în forță, atunci când încearcă să zugrăvească sacrificiul domnului Iuliu Maniu și se străduiește zadarnic să rezume în câteva rânduri o viață de om închinată poporului său. În România liberă de astăzi (la ale cărei temelii, domnul Iuliu Maniu și-a zidit, asemeni meșterului Manole din legendă, truda uriașă, condusă de înțelepciune patriotică, a splendidei sale vieți pline de sacrificiu), nu îi este îngăduit nimănui să pună la îndoială buna credință și temeinicia cuvântului pe care îl rostește, cu un glas în care vibrează puternic unanimitatea poporului român, care-și iubește pământul, libertatea și țara pe care o dorește a dreptății tuturor.
Acest cuvânt cheamă la unire în lupta pentru idealul democratic și morala creștină a poporului nostru.
Cel încercat de îndoială și dispus să arunce cu piatra, n-ar supune numai pe domnul Iuliu Maniu la o nouă, zadarnică și dramatică stăruință a meșterului Manole, n-ar aduce numai un ultraj suprem zidurilor în care și-a așezat inima, gândul și truda pline de dragoste de țară, dar ar comite un greu păcat față de poporul român, o crimă asupra viitorului României
de Corneliu Coposu (Dreptatea, 23 octombrie 1944)
sursa: marius-andrei.ro
