-- 30 decembrie 1947. Marturia emotionanta si obiectiva a fruntasului taranist Ioan Hudita
Obscuritatea momentului preluarii puterii de catre comunistii romani se mentine in pofida nenumaratelor documente si marturii ale catorva dintre actorii principali ai evenimentelor. Intrebarea esentiala este urmatoarea: cum au reusit "tovarasii" sa infranga rezistenta Regelui Mihai I si sa-l sileasca nu numai sa colaboreze cu omul Moscovei prim-ministrul Petru Groza, ci sa si-l decoreze cu cea mai inalta decoratie romaneasca? "Jurnalul politic" al lui Ioan Hudita
(7 decembrie 1944-6 martie 1945)", recent aparut, lumineaza dintr-un unghi nou acest mult controversat moment istoric. Impunerea lui Petru Groza ca prim-ministru a marcat ireversibila alunecare a Romaniei in conul de umbra al teroarei comuniste.
Hudita - un martor obiectiv al epocii
Dupa o lunga activitate universitara, stiintifica si politica, sfarsitul razboiului il gaseste pe profesorul Ioan Hudita prins in itele complicate ale complotului regal impotriva maresalului Ion Antonescu. Liderii Partidului National Taranesc Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Nicolae Lupu etc. trag si ei cu ajutorul lui Hudita la sforile complotului. In casa lui Hudita din cartierul Vatra Luminoasa, se semneaza, o luna inainte de arestarea maresalului, "Pactul celor patru partide", care a permis derularea complotului. Nu va fi intamplatoare nominalizarea lui Ioan Hudita ca ministru al Agriculturii si Domeniilor in primele guverne dupa 23 august 1944, ale generalilor Constantin Sanatescu si Nicolae Radescu.
Comunistii nu-i iarta "apartenenta politica burgheza" si-l arunca la 1 octombrie 1947 in inchisoare, fara sa-l judece. Dupa opt ani de temnita grea, este eliberat si i se permite sa lucreze ca cercetator la Institutul "Nicolae Iorga". In 1959 e pensionat, apoi in 1961 e rearestat si din nou anchetat cu brutalitate. Eliberat in vara anului 1962, se dedica unor cercetari de istorie si mai ales scrierii unui jurnal deosebit de pretios. La inmormantarea sa, din 21 martie 1982, Corneliu Coposu spune: "Profesorul Hudita a fost un om modest, dar un mare caracter: un luptator bun si loial; un istoric care a stralucit prin cultura, harnicie si onestitate stiintifica. A fost un profesor ilustru si un ganditor neostenit, cu inteligenta sclipitoare si cu o exceptionala putere de analiza; a fost un om agreabil, inzestrat cu superbia curajului moral si a optimismului robust, generat de luciditate si echilibru spiritual. A fost un indragostit de Adevar si de Tara".
Gratie acribiei si devotamentului academicianului Dan Berindei, care este casatorit cu Ioana Ruxandra Genoveva, fiica lui Hudita, apare seria volumelor nepretuitului jurnal politic al marelui barbat roman. Trecem peste zeci si sute de pagini si ajungem la momentul accederii la putere a lui Petru Groza. A fost o zi neagra pentru Romania, stapanita de comunisti vreme de aproape jumatate de veac.
"Jurnalul" lui Ioan Hudita, un seismograf al evenimentelor si al atmosferei romanesti, surprinde cu exactitate realitatile. La sfarsitul lunii februarie 1946, Moscova decisese ca sosise vremea comunizarii de facto a Romaniei. Stalin l-a trimis la Bucuresti pe brutalul agent kaghebist Andrei Ianuarevici Visinski si astepta rezultate rapide. Sefii partidelor istorice, Maniu, Mihalache, Dinu Bratianu, Ghita Pop se intalneau si faceau tot soiul de scenarii. "Daca guvernul generalului Nicolae Radescu nu se va putea mentine, vom apela la Barbu A. Stirbei", isi spuneau. Aceasta in cazul in care Regele Mihai I va rezista presiunilor rusesti. Vasinski nu pierde timp si are audienta la Rege. E inca politicos, dar ii spune ferm ca Moscova "nu-l mai agreeaza" pe Radescu. Mihai I l-ar sacrifica pe Radescu in numele reintregirii Ardealului rapit de unguri. Pentru Ardeal, generalul Radescu e gata sa demisioneze, dar isi permite sa-l avertizeze pe rege ca rusii nu se vor multumi cu demisia sa. Dupa Radescu, ii va veni si Regelui randul, si asta cat de curand. E o stare incordata, si regele si generalul sunt iritati. Ceva mai tarziu, Ioan Hudita este invitat de Visinski la Ambasada Sovietica. E asteptat cu sampanie, si icre negre. Hudita nu-i impresionat, el banuieste ca totul e o cursa. Ceea ce s-a si dovedit in decursul convorbirii de patru ore cu temutul trimis al lui Stalin. Visinski vrea sa-l inlature pe generalul Radescu, care e un "criminal", "fascist", "sabotor". Nu ar fi dispus Hudita sa devina prim-ministru? "Va voi trimite maine, chiar maine pe Gheorghiu-Dej si pe Emil Bodnaras sa va intelegeti asupra conditiilor de colaborare", precipita lucrurile Visinski. Hudita ciocneste sampanie cu rusul, dar il apara pe general: "Radescu nu este hitlerist, nu este antisovietic. El este un militar corect, care vrea ordine, vrea sa aplice Armistitiul si sa continue razboiul pana la zdrobirea lui Hitler".
Reintors acasa, Hudita ii spune sotiei: "Iata unde am ajuns cu independenta tarii. Sefii de guvern se decid la Ambasada Sovietica si nu la Palatul Regal".
Zarurile fusesera aruncate
A doua zi, 2 martie 1946, Hudita lua dejunul cu delegatia comunista alcatuita din Gheorghiu-Dej, Emil Bodnaras, Teohari Georgescu, Constantinescu-Iasi si I. Agiu. Bolnav, Lucretiu Patrascanu s-a scuzat ca nu poate sa vina. Gheorghiu-Dej explica prezenta lor la acest dejun ca urmare a sugestiei data de Visinski. Partidul Comunist nu neaga marele rol jucat de Partidul National Taranesc si in special de Iuliu Maniu, dar sunt alte vremuri acum, de aceea aripa stanga din PNT are viitor, si ei comunistii ar putea colabora foarte bine cu Hudita si dr. Nicolae Lupu. Smecher mare acest muncitor ceferist ajuns mai marele comunistilor romani. La porunca kaghebistilor rusi el cauta tradatori in tabara partidelor istorice care se bucurau de absoluta sustinere populara. Moscova ordonase formarea unui Front National Democratic destinat sa castige alegerile. Cand i se spune ca acest FND nu va fi votat nici de 2% dintre alegatori, Stalin surade si murmura sub mustata: "nu are nicio importanta ce se voteaza, important e cine numara voturile".
Si voturile le vor numara comunistii si cozile lor de topor!
Liderul taranist Iuliu Maniu ii marturiseste lui Hudita: "Traim momente extrem de grave si de dureroase totodata....Toata rezistenta noastra darza e ramasa acum pe seama regelui, tanar fara experienta, usor influentabil si care n-are in spatele lui decat pe mine si Partidul National Taranesc. Va rezista el in noaptea aceasta lui Visinski, asa cum a rezistat lui Vinogradov? Iata intrebarea care ma preocupa si la al carui raspuns mi-e teama sa ma gandesc".
La 6 martie, Hudita noteaza in Jurnal: "La 7.30 imi telefoneaza Leucutia (fruntas PNT, ministru in guvernele generalilor Radescu si Sanatescu, n.n.), ca regele a cedat in cursul noptii amenintarilor lui Visinski si ca vom avea astfel un guvern fenedist, prezidat de Groza. Deci toate planurile noastre de rezistenta s-au prabusit....Cum a fost posibil sa se ajunga cu atata inconstienta la un guvern detestat de toata opinia publica romaneasca si care, dupa cum stie si regele si toata lumea, n-are alt rost decat sa pregateasca bolsevizarea tarii?"
Hudita nu dezvaluie gravitatea amenintarilor sovietice la adresa lui Mihai I, dar noteaza ca rusul era "congestionat la fata si furios la culme". Cand a iesit de la rege "a trantit usa atat de tare, incat a cazut o bucata de mortar din jurul ei". Pentru Hudita nu incapea nicio indoiala: dupa acceptarea de catre rege a guvernului Petru Groza va urma, inevitabil, decapitarea lui si a monarhiei. "Praful s-a ales de angajamentele Aliatilor luate prin Conventia de Armistitiu si prin hotararile de la Yalta. Europa Orientala si Centrala, plus Balcanii, raman astfel in zona de influenta sovietica, noteaza Hudita. Vor acest lucru anglo-americanii ori sunt prea slabi pentru a rezista Sovietelor tocmai acum, cand Germania hitlerista e pe cale sa-si dea sufletul? Oricare ar fi raspunsul, eu am impresia ca de azi inainte s-a sfarsit cu independenta tarii si ca monarhia noastra este pe drojdie."
Premonitia lui Hudita se va adeveri cateva luni mai tarziu, la 30 decembrie 1947, odata cu abdicarea silita a regelui Mihai I.
Tesu Solomovici, 30 decembrie 2008, Ziua.ro
