Corneliu Coposu Fan Page

Camelia Pop: Acasă la Iuliu Maniu - Foaia Transilvania, 11.01.2010

Înapoi la Ion Mihalache 1882–1963

Camelia Pop

Lecţiile trecutului

Paşii îngheţaţi în iarnă înaintau grăbiţi spre casa uitată de vremi. Călătorul robit de drum îşi ridică rar privirea spre locul unde înainte vreme a locuit cel care a fost Iuliu Maniu. Lipsesc semnele care să ne îndrume, totul pare încremenit şi uitat, ferestrele, altădată larg deschise spre soare, par azi zdrobite de liniştea rece a nepăsării. O măsuţă, un dulap, o scară interioară şi cîteva tablouri alcătuiesc spaţiul nobil al unui trecut. Stinghera capelă din interiorul casei stă mărturie că aici, odată, a locuit un om politic care şi-a întemeiat efortul pe încrederea sa totală în Providenţă. Sîntem verticali atîta timp cît ţinem privirea îndreptată spre cer. Romanii cînd au coborît zeii din demnitatea lor, făcîndu-se pe sine zei, au început să piardă şi nimic nu i-a mai putut salva. S-au menţinut cei care pe bolta cerească au zărit un semn nou şi, crezînd în el, s-au îmbrăcat într-o haină nouă. În jurul credinţei mîntuitoare s-a cimentat temelia unei noi civilizaţii, civilizaţia creştin-europeană.

La Bădăcin, acasă la Iuliu Maniu, în dezordinea şi părăsirea care domneau acolo, am trăit sentimentul dureros al trădării şi mă întrebam de ce noi nu putem să-i cinstim pe mai marii noştri, să le păstrăm vie amintirea, de ce n-am transformat locul în care s-a născut şi a trăit inegalabilul om politic într-un loc de pelerinaj, unde din cînd în cînd să revenim pentru a ne aduce aminte, pentru a găsi curajul de a merge mai departe.

Părintele satului, Cristian Borz, a fost ghidul nostru, ne-a însoţit cu răbdare la morminte, în interiorul casei şi în capelă, locul de refugiu şi rugăciune al lui Iuliu Maniu, dar şi al greco-catolicilor, care, după revoluţie, vreme de şapte ani, au trăit aici întîlnirea lor cu Dumnezeu celebrînd Sfînta Liturghie. Şi tot vreme de şapte ani părintele s-a străduit să înţeleagă, s-adune documente, reconstituind treptat faptele şi intenţiile marelui om.

Crezînd în capacitatea nativă a poporului român, Iuliu Maniu a considerat imperios necesară construirea de şcoli. În sat funcţionează şi astăzi şcoala întemeiată de el. Urma să construiască şi o biserică, dar vremurile nemaifiind prielnice, locul sfinţit a aşteptat cu răbdare mulţi ani pînă azi, cînd turla bisericii se îndreaptă zveltă spre Cer.

Iuliu Maniu este marele nostru reper, viaţa lui încununată prin martiraj a fost o viaţă dedicată unui ideal, construirea unei Românii civilizate şi democratice. Mereu atent la amănunte, la lucruri aparent banale, şi-a orientat efortul spre construcţii solide, dispreţuind bravada şi demagogia. Credinţa lui în destinul poporului român, în frumuseţea sufletului său, nepătat de plăgile istoriei, i-a dat forţa să lupte, să aşeze ţara noastră pe principii solide, perene, care străbat timpurile.

Eroii, martirii şi oamenii de geniu, sînt marile semne prin care Dumnezeu se manifesta în istorie, iar dacă noi ignorăm asemenea semne ne transformăm încet dintr-un popor cu un destin de împlinit într-o gloată niciodată sigură de pămîntul pe care calcă. Mai marii noştri sînt ca stele care strălucesc deasupra României arătînd timpului istoric pe unde să curgă.

Calea spre viitor începe în trecut, nu putem înainta decît trecînd prin infernul comunist şi decupîndu-l din istorie să ne întoarcem în timpul istoric, nu neapărat perfect, cînd poporul român îşi făcea un loc în lume, condus de rege, pentru că „regele este capul întors spre cer al unui popor întreg”, spune Gabriel Liiceanu.

Să ne întoarcem, să înţelegem, să iertăm şi să prindem aripi, să renaştem din propria suferinţă, să recunoaştem greşelile, neputinţele. Să ne privim în ochi fără frică şi, asemeni germanilor, după al doilea război mondial, să avem încredere, că timpul nostru abia începe. Să construim temeinic, pentru că avem un sol fertil, îngrăşat cu spiritul şi lacrima martirilor, ei au coborît adînc în fiinţa noastră şi au văzut strălucirea din privirea îndumnezeită a neamului românesc.

11.01.2010, Foaia Transilvania

Articol citit de 4423 ori.

Alte articole