Ion Mihalache, vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte între anii 1933 şi 1937, s-a născut la 15 februarie 1882, în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş).

A urmat cursurile şcolii normale „Carol I” din Câmpulung Muscel, fiind numit învăţător în comuna Ludeşti (Dâmboviţa).

Între 1903 şi 1910, Ion Mihalache a parcurs, cu rezultate excepţionale, toate examenele pentru ocuparea funcţiei de institutor.

Cu grad de căpitan, a participat la războiul pentru întregirea neamului (1916-1918). S-a distins în luptele de la Mărăşeşti, primind Ordinul „Mihai Viteazul”.

În decembrie 1918 a întemeiat Partidul Ţărănesc, devenind preşedintele acestuia (1918-1926).

În 1919, Partidul Ţărănesc a înregistrat un mare succes electoral. În guvernul de coaliţie prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, Ion Mihalache a ocupat funcţia de ministru al Agriculturii.

Între 1922 şi 1926, Partidul Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, se apropie politic şi doctrinar de Partidul Naţional Român din Transilvania, care îl avea preşedinte pe Iuliu Maniu. La 10 octombrie 1926, cele două partide au fuzionat sub denumirea de Partidul Naţional Ţărănesc. Ion Mihalache a devenit vicepreşedinte, acceptând ca funcţia de preşedinte să fie atribuită lui Iuliu Maniu.

În toamna anului 1928, Partidul Naţional Ţărănesc a obţinut cel mai mare procentaj electoral din istoria politică a României – 78% din voturi.

În perioada guvernărilor ţărăniste (1928-1933), Ion Mihalache a deţinut funcţiile de ministru al Agriculturii şi Domeniilor şi apoi de ministru de Interne.

Ion Mihalache a a refuzat cu demnitate oferta lui Carol al II-lea de a fi prim-ministru în condiţiile acceptării unui compromis politic.

Ca şi Iuliu Maniu, Ion Mihalache a fost un opozant al tuturor dictaturilor care s-au instaurat în România după 1938. Dacă în timpul regimului „carlist” şi „antonescian”, Ion Mihalache, alături de Iuliu Maniu, a putut să-şi continue activitatea politică în ilegalitate, o dată cu instaurarea regimului procomunist al lui Petru Groza, liderul ţărănist avea să cunoască cea mai cruntă represiune. Arestat la Tămădău, în 1947, a fost judecat în acelaşi lot cu Iuliu Maniu. Condamnat la muncă silnică pe viaţă, Ion Mihalache a murit în penitenciarul de la Râmnicul Sărat, la 5 februarie 1963, exact la 10 ani după Iuliu Maniu.

Din gândirea politică a lui ION MIHALACHE

Ţăranul român vrea să muncească, dar să fie el stăpân pe rodul muncii şi să fie şi el părtaş în stăpânirea ţării, potrivit muncii şi jertfei ce i se cere”. (Discurs ţinut la aniversarea fuziunii, 1936)

„România trebuie să fie, înainte de toate, România dreptăţii. Aceasta înseamnă a face cu putinţă fiecăruia locul ce se cuvine capacităţii sale de muncă, de inteligenţă, de talent, de cinste – în ordinea socială, în ordinea de stat”. (Discurs ţinut la aniversarea fuziunii, 1936)

„România va fi un stat creştin, ca expresie a imensei sale majorităţi din populaţia ţării şi ca o continuare a tradiţiei în care viaţa bisericii române a fost integrată în viaţa naţională şi publică”. (Discurs ţinut la aniversarea fuziunii, 1936)