Corneliu Coposu Fan Page

Marin Pop, istoricul sălăjean care apără memoria lui Coposu, Adevărul, 12 iulie 2010

Înapoi la Ziare din 2010

Marin Pop

Numele lui Corneliu Coposu l-a auzit prima dată spus în şoaptă de bunica sa din Bobota, înainte de 1989. Ajuns la facultate, Marin Pop şi-a axat majoritatea studiilor pe viaţa şi personalitatea Seniorului.

Deşi s-a născut la Tăşnad, unde n-a locuit decât un an, Marin Pop este bobotan get–beget şi, în consecinţă, consătean cu Corneliu Coposu. Dar istoricul a aflat târziu de existenţa fostului preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc. „E un moment care m-a marcat. Aveam vreo 16 ani în 1989, când la un eveniment din satul meu a apărut un bărbat înalt şi cărunt. Nu-l mai văzusem până atunci şi am întrebat-o pe bunica mea cine este, iar ea mi-a răspuns cu frică şi în şoaptă „Puiu popii, feciorul părintelui Coposu”. Lumea îl evita şi îl privea ciudat şi nimeni n-a vrut să-mi spună mai multe despre el”, îşi aminteşte Pop.

Între profesie şi obligaţie morală

După 1990, numele lui Corneliu Coposu putea fi rostit şi cu voce tare, dar, de cele mai multe ori, cei care îi strigau numele o făceau doar pentru a-l acuza. Chiar şi în prima vizită în Sălaj şi în satul său natal, Coposu a fost întâmpinat cu huiduieli.

Marin Pop spune că a aflat de la câţiva bobotani, puţini şi marginalizaţi, cine e cu adevărat Coposu, dar că a ajuns să-l cunoască cu adevărat de abia după moarte.

„Eram atunci student la Oradea şi brusc după moartea lui Coposu, în 11 noiembrie 1995, colegii şi profesorii mă priveau cu totul altfel, eu fiind consătean cu cel ale cărui calităţi au fost descoperite atât de tardiv de români. Atunci m-am decis să–mi fac lucrarea de licenţă pe tema activităţii şi vieţii lui Corneliu Coposu, iar de atunci o bună parte din cărţile şi studiile mele îi sunt dedicate”, mai spune bobotanul. El crede că studierea şi valorificarea ştiinţifică a detaliilor legate de Senior este o necesitate şi o obligaţie morală pentru orice istoric din Sălaj.

Actualitatea lui Corneliu Coposu

După facultate, în 1998, Marin Pop a avut privilegiul să organizeze Sala memorială Corneliu Coposu din Bobota, iar aşa le-a cunoscut şi pe surorile fostului lider politic. Tragedia prin care a trecut familia Coposu, anii de puşcărie şi mizeriile îndurate înainte de 1989 l-au impresionat pe Marin Pop, care s-a concentrat şi mai mult în studiile proprii pentru reabilitarea numelui celui care a devenit un simbol al rezistenţei anticomuniste. „Astăzi, mai mult decât oricând, poate, se simte nevoia de Coposu. Luciditatea lui politică, moralitatea sa, care nu a cochetat cu compromisul, ar putea oferi mai multă încredere şi stabilitate într-o perioadă atât de frământată precum cea prin care trecem”, crede istoricul Marin Pop.

Ce-i place?

Îi place să îmbine utilul cu plăcutul, iar în timpul liber încearcă să stea cât mai mult cu fetiţa lui, de şase ani, cu care se luptă adesea pentru locul din faţa calculatorului. Aproape în fiecare săptămână joacă fotbal cu prietenii şi colegii de serviciu. „Pe lângă lectură, când vreau să mă relaxez ascult şi muzică”, spune Pop.

Ce nu-i place?

Spune că nu-i plac indivizii duplicitari, cu două feţe, care se afişează într-un fel, dar pe la spate gândesc şi acţionează cu totul diferit. „Sinceritatea şi asumarea propriilor opinii mi se pare cel mai important lucru în relaţiile profesionale şi umane. Până la urmă, nu poţi să colaborezi sau să comunici cu un om care-şi ascunde propria identitate”, susţine istoricul sălăjean.

Întrebare şi răspuns

Poate trăi un istoric din vânzarea cărţilor pe care le scrie?

În mod sigur nu. Din punct de vedere financiar pot spune că am rămas pe „minus” şi cu prima carte publicată, care trata istoria Partidului Naţional Ţărănesc. Ba mai mult, pe lângă impedimentele financiare, pot spune că nu am avut parte nici de beneficii de imagine, pentru că nu am idealuri politice „la modă”.

Paul Maghiu, 12 iulie 2010, Adevărul

Articol citit de 3466 ori.

Alte articole