Corneliu Coposu Fan Page

Crin Antonescu: ”Viaţa e o sumă de nuanţe. Viaţa politică, nu.” - ionutiancu.ro, 3 mai 2010

Înapoi la Ziare din 2010

Superb interviul luat de Marius Tuca lui Crin Antonescu. Il puteti citi pe tot aici. Eu va redau doar cateva din pasajele care mi-au mers la suflet…

Marius Tucă: Nu e vorba de relaţii, vă întreb dacă i-aţi spus lucruri pe care nu i le-aţi spus niciodată până atunci şi aţi fi vrut să i le spuneţi, lucruri pe care fiecare dintre noi vrea să le spună părinţilor, fiindcă n-a apucat, fie că era vorba de adolescenţă sau…

Crin Antonescu: N-am avut pe subiectul acesta o discuţie profundă, probabil din cauza mea, care am evitat-o mereu. Eu n-am nici un resentimentfaţă de mama mea, dimpotrivă, am compasiune pentru că suferinţa ei a fost incomparabil mai mare decât a mea, dar probabil că un instinct de conservare de un anumit fel m-a făcut să evit o discuţie foarte profundă, care s-ar putea să nici nu fie foarte relevantă.

Marius Tucă: Aţi spus mai devreme, m-a făcut să tresar, că nu sunteţi un iubitor de natură.

Crin Antonescu: Nu, mie îmi plac mulţimile, stadioanele, străzile.

Marius Tucă: Perfect pentru un politician care vrea să ajungă preşedinte!

Crin Antonescu: Cred că e singurul lucru din structura mea care se potriveşte cu sportul ăsta.

Crin Antonescu

Marius Tucă: În campania electorală prin coclauri, pe la ţară, care era sentimentul? Nu era oraş, nu erau mulţimi, oameni puţini…

Crin Antonescu: O campanie electorală nu-ţi permite de fapt să intri în contact cu oamenii.

Crin Antonescu: Eram muzeograf, da. Apoi în 1990, am dat concurs şi am revenit la catedră. Preferam catedra muzeului. În 28 ianuarie, am venit în Bucureşti, ca mulţi alţi oameni din ţară, la chemarea partidelor istorice. 28 ianuarie este una din cele mai intense zile din viaţa mea politică, o ţin minte.

Marius Tucă: Intraserăţi deja în PNL?

Crin Antonescu: Nu, nicidecum.

Marius Tucă: A fost ziua cu mitingul celebru al Opoziţiei

Crin Antonescu: A fost ziua în care Televiziunea Română a anunţat că e ceaţă.

Marius Tucă: V-aţi născut în politică dintr-o ceaţă.

Crin Antonescu: În 29 ianuarie am văzut ceea ce am putea numi prima mineriadă, la figurat, pentru că nu era cu mineri, era cu IMGB. Şi mi-am dat seama că totuşi partidele astea, care sunt atât de puternic rejectate de tot ceea ce însemna nu doar sistemul de putere încropit, ci şi opinia publică, au nevoie şi de oameni. Pentru că, s-o spunem foarte clar, chiar şi mineriadele din iunie încă s-au petrecut pe fondul unui suport popular pentru aşa ceva. Deci până la urmă am zis, cu un grup de prieteni: hai să ne înscriem!

Marius Tucă: Trebuie să recunosc o anumită consecvenţă la dumneavoastră. Vă trageţi mai mult din Coposu, decât din Câmpeanu, pentru că dacă văd gesturile dumneavoastră de acum seamănă mai mult cu cele ale lui Coposu: nu vreţi să vă duceţi la Cotroceni, la consultările de la Palat. În general, atitudinea dumneavoastră din ultimii ani are rădăcinile în genul de politică pe care o făcea Coposu şi în nici un caz în genul de politică pe care o făcea Radu Câmpeanu.

Crin Antonescu: Corneliu Coposu e un personaj foarte interesant pe care noi l-am “rezolvat”, cum am făcut-o şi cu alţii, de la Eminescu încoace. După ce omul a murit, l-am izgonit în mit. Corneliu Coposu nu cred că era un politician ideal. Nici pe departe. Dar Corneliu Coposu avea poate singurul lucru remarcabil în politica românească din 1990 încoace: capacitatea de a spune că e albă sau neagră şi de a proceda în consecinţă. Cu costurile de rigoare.

Marius Tucă: Sau că mai bine rămâneţi cu identitatea dumneavoastră decât să ajungeţi preşedinte.

Crin Antonescu: Da. Asta am spus. Adică nu doresc să ajung preşedinte cu orice preţ.

Marius Tucă: Dar cum vreţi să ajungeţi preşedinte?

Crin Antonescu: Aşa cum sunt, dacă se poate. Dacă nu… De altfel, duceţi discuţia într-o zonă inactuală. Eu înţeleg foarte bine mecanismul psihologic. De a doua zi după ce Traian Băsescu a câştigat un nou mandat, foarte mulţi dintre oamenii care nu îl mai doreau pe Traian Băsescu acolo unde e au început să vorbească despre următoarele alegeri prezidenţiale, de parcă ele ar fi atât de aproape, de parcă ele ar avea aceeaşi miză pe care ele le-au avut în 2009.

Marius Tucă: Da, aveaţi dezinvoltură. Şi a mai fost atacul acela cu soţia, peste care dvs. aţi trecut foarte bine. Nici o secundă nu aţi ezitat, nu v-a dărâmat… Când e vorba de o chestie de genul ăsta, legat de familie, de o legătură sufletească, poate să te dărâme… Unii ar fi putut să plângă…

Crin Antonescu: Nu, viaţa m-a dus în împrejurări grele, cu totul… Mai mult decât că cineva îţi spune o nemernicie. Dar a fost din partea lui Traian Băsescu un fel de supradoză. Adică excede regulile.

Marius Tucă: Şi aţi rezistat…

Crin Antonescu: Acolo, în faţa unei asemenea supradoze, nu mai stai să te gândeşti… dacă îl strângi de gât în momentul ăla sau nu. Şi mulţumesc lui Dumnezeu…

Marius Tucă: Aţi avut tentaţia asta? Sau v-aţi gândit, nu?

Crin Antonescu: Păi o cam ai… nu, nu te gândeşti.

Marius Tucă: Atunci vă dau dreptate. Nu merită să ajungi preşedintele României dacă trebuie să ai de partea ta moguli, bancheri şi şefi de servicii. Care sunt următoarele trei mari proiecte politice ale PNL?

Crin Antonescu: Proiectul cel mare nu poate fi altul decât să ofere rapid o alternativă la guvernarea României. Poate mai rapid decât 2012. Pentru asta partidul trebuie să devină mare, să devină o armată puternică. Aici, adversarii mei sunt în interiorul partidului, nu în afară. Unii dintre ei îmi sunt prieteni buni. Aici este însă vorba de o confruntare de mentalităţi. Noi, românii, suntem foarte inerţiali. Ne e greu să schimbăm nişte lucrui. Există oameni care m-au susţinut foarte mult să devin preşedintele partidului, cu care sunt prieten, dar până când e să schimbăm ceva, să ieşim din sediu, să ocupăm nişte teritorii noi. Vorbesc despre guvernul din umbră, nu ca despre o operaţiune de imagine, ci ca despre un semnal, care trebuie dat societăţii, că mai avem variante. Asta însă ce înseamnă? Că guvernul din umbră va fi format din oameni în carne şi oase şi că puţini dintre ei vor fi dintre clasicii PNL. De ce? Pentru că e un joc de sumă nulă. Eu nu pot să atrag atenţia într-un anumit moment, să câştig încrederea oamenilor, eu ca partid, dacă le povestesc că nu e bun guvernul Boc şi să le dau tot guvernul anterior. Şi ăsta e un risc. Pe de altă parte, nu poţi să le spui unor oameni aflaţi la o masă şi care vor să pună miniştri: hai să muncim noi pentru partid şi să fie miniştri oameni ca Marga sau ca Mircea Diaconu…

Marius Tucă: Celelalte două?

Crin Antonescu: Trebuie să discutăm despre chestiuni foarte serioase care în România nu prea s-au discutat, precum opţiunile de politică externă. S-au achiziţionat avioane multi rol. Discută CSAT, dar opinia publică e puţin interesată. Să încercăm să impunem un alt ritm în legătură cu aceste chestiuni. În fine, a treia direcţie. La noi s-a ajuns la o falie: ce se întâmplă în politica Parlamentului European şi ce se întâmplă în România nu are nici o legătură, nici o comunicare. Noi suntem pe alt tărâm.

Marius Tucă: Aţi fost monarhist. Ce v-a determinta să deveniţi republican?

Crin Antonescu: N-am devenit republican niciodată. În măsura în care am fost monarhist, teroretic, principial, am rămas. N-am nici un fel de îndoială că un sistem de monarhie constituţională are avantaje categorice.

Regele Mihai

Marius Tucă: V-aţi gândit vreodată, în campania electorală, să-l luaţi alături pe Regele Mihai?

Crin Antonescu: Nu. O dată că un rege nu se foloseşte în campania electorală. În al doilea rând, pentru că nu mai sunt atât de încântat. Pe lunga listă a deziluziilor mele din ‘90 încoace, o alee trece şi pe la Palatul Regal.

Marius Tucă: Prin faţă sau prin spate?

Crin Antonescu: Prin-năuntru.

3 mai 2010, www.ionutiancu.ro

Articol citit de 2818 ori.

Alte articole