(EN: Corneliu Coposu political article info.ro)
Corneliu Coposu este simbolul prin excelenta al rezistentei in fata sistemului opresiv, politicianul care nu si-a abandonat niciodata principiile si crezul axiologic. Supranumit "Seniorul", Coposu a luptat neincetat pentru idealurile democratice a caror necesitate a inteles-o mai bine decat oricine altcineva, intr-un mod nedisimulat, intr-o maniera care nu a parut niciodata fortata, ci fireasca.
In decembrie 1989, in Romania existau doar doi politicieni autentici: Ion Iliescu si Corneliu Coposu. In jurul celor doi s-au structurat cele doua tabere care au constituit polii politici ai Romaniei in ultimul deceniu al secolului XX. Coposu si Iliescu au fost singurii care au intretinut cu abilitate perceptia ca ei nu s-au urcat pe un scaun, ci ca meritau scaunul pe care se aflau. Spre deosebire insa de Ion Iliescu (ajuns intr-o pozitie in care a putut fi atacat ulterior pe motivul "furtului revolutiei"), Corneliu Coposu a reusit sa se situeze mereu dincolo de orice suspiciune de urmarire a unor interese personale.
Coposu a avut insa si o latura extrem de pragmatica. A inteles ca PDSR nu putea fi distrus doar cu un mesaj anticomunist si ca o opozitie fragmentata este lipsita de orice putere. Prin urmare, a reusit sa coaguleze, la momentul oportun, miscarile anti-FSN existente, refuzul trecutului imediat si atitudinea pro-occidentala sub aceeasi umbrela: Conventia Democrata. Prin negocieri abile, a mentinut unitatea Conventiei si s-a impus lider al opozitiei. Mai mult, a profitat de iesirea PNL din Conventie in 1992, pentru a promova interesele partidului din care facea parte, PNTC (partid care devine ulterior motorul acestei aliante). In fine, dar poate cel mai important, a stiut sa nu candideze niciodata la o functie executiva oficiala.
Dupa esecul din alegerile anului 1990, se va constitui Conventia Democrata. Unul dintre artizanii acestei structuri a fost Corneliu Coposu. CDR va fi fundamentul evolutiei politice a PNTCD ulterior. Lupta anticomunista devine reperul acestei aliante. Decizia lui Radu Campeanu de a scoate PNL din CDR inaintea alegerilor din 1992 a lasat camp liber taranistilor sa revendice conducerea CDR si, ulterior, a guvernului si sa isi asume principalele responsabilitati ce decurgeau din acestea. Corneliu Coposu a sesizat aceasta oportunitate si a promovat PNTCD ca principal partid al acestei formatiuni. In 1992, tot Corneliu Coposu il promoveaza pe Emil Constantinescu in postul de candidat la presedintie, refuzand alte nume deja consacrate precum Nicolae Manolescu (critic literar cunoscut). Corneliu Coposu incepe sa impuna tematica discursului anticomunist. Ion Iliescu devine principala tinta a atacurilor CDR. In timp, CDR a reusit sa se impuna ca solutie politica realista, ca alternativa viabila a PDSR. Aderarea Romaniei la structurile europene, reconcilierea cu casa regala, retrocedarea proprietatilor confiscate de comunisti reprezinta doar cateva din ideile politice ale lui Corneliu Coposu care au contribuit indiscutabil la insuflarea unui spirit modern, in acord cu principiile morale de la care nu a abdicat niciodata.
Deliberat sau nu, Corneliu Coposu si-a construit o imagine care se poate rezuma intr-un singur cuvant: "martirul". Aceasta imagine (care are la baza suferinta indurata in inchisorile comuniste) l-a consacrat ulterior ca pe unul dintre miturile politice fondatoare ale Romaniei democratice. In antinomie cu Iliescu, Coposu a fost un personaj cu verticalitate, apropiat de Dumnezeu, sustinator al traditiilor istorice, si promotor al moralitatii in politica. Oricat de cinic ar suna acest lucru, desavarsirea imaginii de martir nu s-a putut face decat prin moarte. Acel moment a dus la coagularea unui val de simpatie venit atat de la sustinatori cat si de la adversarii politici.
In prezent, imaginea Seniorului este singurul produs al politicii romanesti post-revolutionare care nu naste contestare, ci doar respect si admiratie.
http://www.infopolitic.ro/index.php?page=institut&id_categorie=2&id=235&camp=1
