Fan Page Corneliu Coposu

SENIORUL

Înapoi la 2017

Acesta a fost un proiect al Centenarului Coposu, 2014, 100 de ani de la naştere. Cum Cristian Fulger, preşedintele de atunci al Fundaţiei Corneliu Coposu, după 30 de ani în Germania, devenise neamţ sadea, am început pregătirile de prin 2011! Între altele, acest volum, concepută să conţină ce-a de-a treia ediţie a cărţii "Viaţa lui Corneliu Coposu", revizuită şi completată, dar şi câteva zeci de conttibuţii ale oamenilor care l-au cunoscut şi i-au fost apropiaţi.

Nu vă puteţi imagina ce-a însemnat asta... În primul rând, presiuni din partea unora care nu concepeau să nu intre în volum. Unora le-am cedat, altora nu. În al doilea rând, o uriaşă muncă de convingere pentru a le explica multora ce e ăla un termen de predare. Unii n-au înţeles până la capăt şi au rămas pe dinafară. Trei: stilizarea unor texte scrise cu bună credinţă, dar cam atât. Patru: efortul de-a aduna şi acordurile individuale de publicare... Nu s-a terminat nici după apariţie, când am primit telefoane care mă somau să scot a doua ediţie, din care să nu lipsească persoana care suna...

Determinarea lui Fulger a fost crucială şi în stabilirea editurii. La aşa ocazie, trebuia una prestigioasă, şi Fulger a mers cu mine la Lidia Bodea, la Humanitas, vorbind cu ea cu o siguranţă de care eu n-aş fi fost în veci în stare.

Colaborarea cu Humanitas a fost pe de o parte super onorantă, pe de alta puţin obositoare... Redactorul de carte, extrem de conştiincios, a verificat nume cu nume şi întâmplare cu întâmplare, punându-mi sute de întrebări, inclusiv de genul "Credeţi că e bine să lăsăm asta cu....?" De asemenea, a trebuit să ţin cu dinţii de titlul Seniorul, după ce o persoană de răspundere din editură mi-a spus că îi sună a titlu de mafiot... Până la urmă am acceptat compromisul Seniorul Corneliu Coposu.

Lansarea a fost de nivel Humanitsa, în librăria lor de lângă Cişmigiu, arhiplină, probabil peste o sută de oameni. Eu pregătisem, pe lângă cuvântul meu, o surpriză despre care mărturisesc acum că m-am aşteptat să stârnească mai multe ecouri: cum la Arhivele Securităţii mi se permisese să trag la xerox oricâte pagini din dosare, am dăruit fiecărei persoane prezente la lansare câte o asemenea pagină, aşa cum, cu ani în urmă, făcusem chiar cu surorile Coposu. Câţi oameni au ţinut vreodată în mână pagini dintr-un dosar de urmărire, mai ales al unui mare om? - acesta fusese gândul meu.

Din fericire, la fel ca toate evenimentele Centenarului, şi acesta a fost filmat şi există înregistrarea: https://www.youtube.com/watch?v=eQHpNGXEoEw&t=184s

sursa:Biblioteca TCZ (Facebook)

Articol citit de 74 ori.

Alte articole