Fan Page Corneliu Coposu

"Negociem orice, dar nu principii"

Înapoi la 2017

"Negociem orice, dar nu principii". 11 noiembrie - ziua în care s-a stins din viaţă o legendă

A fost un om de o modestie incredibilă, în ciuda staturii sale politice. Şi-a pus viaţa în slujba ţării şi nu a vrut nimic pentru el. A avut o inimă atât de mare încât a fost capabil să-i ierte inclusiv pe torţionarii care i-au făcut viaţa un iad în închisorile comuniste. Este vorba despre seniorul Corneliu Coposu, un adevărat simbol al României.

În urmă cu 22 de ani se stingea din viaţă o legendă. Simbol al rezistenţei anti-comuniste, cunoscut pentru caracterul său de fier şi înalta ţinută morală, seniorul Corneliu Coposu - urmaşul lui Iuliu Maniu - a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai mari oameni politici pe care i-a avut România.

"Ce a însemnat pentru mine Corneliu Coposu (nenea Puiu, aşa cum îi ziceam de mic copil)? Credinţă, Jertfă, Sacrificiu, Moralitate, Luptă pentru adevăr, Consecvenţă, Principii, Modestie, Umilinţă, Dragoste şi admiraţie de neclintit pentru Majestatea Sa, Regele Mihai I, precum şi credinţa că doar Monarhia Constituţională poate readuce România pe calea democraţiei adevărate! Cred că cel mai de preţ omagiu, pe care i l-am putea aduce acum, la 22 de ani de la trecerea sa la Domnul, este să-i respectăm valorile şi să facem tot posibilul să ducem flacăra mai departe!! Doamne ajută!! Odihneşte-te în pace, dragă nene Puiule!", a scris sâmbătă, pe pagina sa de socializare, fostul său secretar personal, Ion-Andrei Gherasim.

Corneliu Coposu a fost un proeminent om politic, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, senator, lider al opoziţiei din România postcomunistă şi, din păcate, fost deţinut politic sub regimul comunist.

Sora lui l-a prezentat pe Coposu ca fiind "un om care a încercat să facă ceva pentru binele României, atât cât i-a stat în puteri, deasupra tuturor neînţelegerilor şi a adversităţilor politice".

A fost secretar personal şi ulterior secretar politic al lui Iuliu Maniu, modelul şi mentorul său, pe care l-a însoţit în toate misiunile sale politice. În 1947, comuniştii sprijiniţi de Moscova au preluat puterea în România şi l-au arestat, împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înalta trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale", fiind condamnat la muncă silnică pe viaţă. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

Seniorul a fost unul dintre cei care au avut neşansa să îl întâlnească pe torţionarul Alexandru Vişinescu, fostul comandant al penitenciarului comunist de la Râmnicu Sărat.

În 1964 a fost pus în libertate, după 17 ani de detenţie, dintre care opt de izolare. Când a ieşit din închisoare, Corneliu Coposu, fost campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar, pierduse jumătate din greutatea sa corporală şi avea dificultăţi de vorbire, după lungii ani petrecuţi în regim de izolare.

"Nu am nicio ranchiună şi nicio ură faţă de cei care s-au pretat la crimele oribile în cei 50 de ani de comunism. Consider că oamenii care au ajuns să se degradeze până la a chinui pe semenul lui fără niciun fel de justificare şi-au pierdut calitatea de om şi ar fi o onoare pentru ei să păstrezi împotriva lor sentimente de inamiciţie. Trebuie iertaţi", declara într-un interviu acordat după eliberarea sa marele om politic.

Deşi avea o diplomă în ştiinţe juridice la Universitatea din Cluj, nu i s-a permis să practice dreptul în perioada comunistă. El a lucrat mai mulţi ani ca mecanic pe un şantier de construcţii şi apoi ca economist.

După ce dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost omorât la Revoluţia din 1989, Corneliu Coposu a devenit unul dintre politicienii cei mai activi din România.

Deşi sever sabotat şi calomniat de regimul Iliescu, Corneliu Coposu a readus la viaţă PNŢ-ul, care fusese interzis, şi l-a transformat în coloana vertebrală a coaliţiei electorale şi politice cunoscute sub numele Convenţia Democrată. Corneliu Coposu a reuşit să-i convingă pe liderii partidelor din opoziţie şi ai asociaţiilor civice că singura modalitate de a învinge puterea hegemonică a preşedintelui Ion Iliescu şi a Frontului Salvării Naţionale era cea a opoziţiei unite.

Corneliu Coposu a încetat din viaţă la 81 de ani, în urma unei lungi şi grele suferinţe.

Moartea sa, în noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România. Deşi nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenţiei Democrate la alegerile generale din 1996.

Sursa: epochtimes-romania.com

Articol citit de 33 ori.

Alte articole