În urmă cu 13 ani înceta din viaţă Corneliu Coposu. Un lider moral, un martir al rezistenţei politice anticomuniste, un om înţelept, iubit de cei care au avut onoarea să îl cunoască şi respectat de adversarii săi politici. Un Om, profund creştin, care mărturisea cum credinţa l-a susţinut în cei 17 ani de temniţă comunistă.

Viziunea politică a lui Corneliu Coposu, de izolare şi delimitare a partidelor de stânga cu rădăcini feseniste şi cu lideri crescuţi la şcoala partidului comunist, prin unitatea dreptei rămâne în continuare soluţia corectă, atât din perspectiva ideologică a partidelor cu valori democratice, dar mai ales din cea morală. Spunea odată Seniorul că putem vorbi de compromisuri politice uneori, între partide democratice, însă nu putem face concesii valorilor morale pe care le avem. Din perspectiva imoralităţii regimului comunist, atitudinea lui Corneliu Coposu a fost mereu fermă, categorică.

Corneliu Coposu a fost şi rămâne modelul meu de lider politic. Am intrat în politică datorită lui. La începutul anilor 1990, studenţii se implicau fie civic - în Ligă, fie politic – la Tineretul Universitar al PNŢCD. Aşa am ajuns să îl cunosc, să fiu alături de colegii mei studenţi şi, în cele din urmă, să fiu liderul lor.

În 1995, anul despărţirii de Seniorul Corneliu Coposu eram Preşedintele Tineretului Universitar al PNŢCD. Atunci, într-o tristă zi de 14 noiembrie, printre sute de mii de bucureşteni îndoliaţi, am purtat o cruce de lemn pe care scria, simplu, CORNELIU COPOSU.

Într-un fel, încă o mai port…

11 noiembrie, 2008, Blogul lui Radu Munteanu