Nume: Munteanu Oana
Vârsta: 15 ani
Şcoala: Grupul Şcolar Industrial „Ştefan Procopiu”- Vaslui
Clasa: a IX-a C
Prof. Coordonator: Hobjilă Daniela Ramona
Adresa şcolii: str. Castanilor, nr. 3, Vaslui
Adresa de internet a şcolii: http://stefanprocopiu.vaslui.rdsnet.ro/
Telefonul şcolii: 0235/318122

SUBIECTUL NR. 1. Descrieţi cronologic activitatea şi poziţia preşedintelui Corneliu Coposu privind integrarea României la Uniunea Europeană.

Corneliu Coposu a fost printre primii oameni politici care după anul 1990 a promovat integrarea României în structurile euroatlantice. Atunci, multe dintre ideile formulate de Corneliu Coposu erau considerate de mulţi doar simple utopii politice sau încercări de destabilizare a situaţiei României. Astăzi, acele idei reprezintă fundamentul politic al României euroatlantice. Dar atunci, puţini români erau dispuşi să accepte idei care nu mai fuseseră vehiculate în discursul public. La începutul anilor ’90, orientarea euroatlantică nu era o idee asumată în mod clar de oamenii politicii. Unii dintre ei vorbeau despre „modelul suedez”, alţii despre neutralitatea României („Elveţia Estului”). Corneliu Coposu se numără printre puţinii lideri politici care au susţinut încă de atunci ideea orientării euroatlantice a României.

În luna februarie a anului 1987, Jean Marie Daillet, vicepreşedintele Uniunii Europene Creştin-Democrate a făcut o vizită la Bucureşti. Corneliu Coposu s-a întâlnit cu Jean Marie Daillet şi i-a solicitat aderarea PNŢCD la Uniunea Europeană Creştin Democrată. De asemenea, Corneliu Coposu l-a rugat pe Jean Marie Daillet să nu facă public acest lucru decât atunci când condiţiile din România vor fi favorabile. Acest lucru se va petrece pe data de 1 februarie 1990, la Congresul Uniunii Europene Creştin-Democrate de la Bruxelles. Astfel, se poate afirma că ”Seniorul” a deschis calea României spre Bruxelles, chiar înainte de prăbuşirea regimului comunist.

După prăbuşirea regimului comunist, Corneliu Coposu a fost solicitat, cu prilejul fiecărui eveniment politic major în România, să-şi exprime opiniile în interviurile luate de psoturile internaţionale de radio: „Europa Liberă”, BBC, „Deutche Welle”, „Vocea Americii” şi posturilor de radio interne. De asemenea, Corneliu Coposu a acordat numeroase interviuri apărute în presa românească şi străină. De fiecare dată, a susţinut orientarea României pe drumul euroatlantic.

În decembrie 1991, Corneliu Coposu a oferit un interviu revistei „Flacăra”, prilej cu care a povestit despre participarea sa la Congresul Internaţional privind libertatea şi demnitatea omului, desfăşurat în Italia. Cu acest prilej, el a purtat discuţii cu liderii politici prezenţi, precum prim-ministrul Italiei, Belgiei, Elveţiei etc. A vorbit despre intrarea României în Comunitatea Europeană dar, din păcate, părerile occidentalilor despre România nu erau tocmai favorabile. România era considerată o ţară instabilă politic, cu lideri politici lipsiţi de credibilitate şi care mai are de aşteptat până să intre în atenţia lumii occidentale. În acest interviu, Corneliu Coposu a afirmat că cei prezenţi la Congres opinau că România va intra în Comunitatea Europeană după ţări precum Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, chiar şi Albania. Corneliu Coposu spunea în interviu că a încercat să pledeze pentru necesitatea ca România să fie ajutată să iasă din prăpastia economică în care se afla. Dar interlocutorii săi au acuzat că în România nu se iau măsuri pentru democratizare şi privatizare. În ciuda eforturilor sale, Corneliu Coposu nu a reuşit să schimbe părerea negativă a interlocutorilor săi despre România.

În luna august a anului 1992, Corneliu Coposu, în calitate de membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin Democrate şi în Internaţionala Creştin-Democrată, a participat la congrese ale partidelor omoloage PNŢCD din Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franţa, Elveţia. Integrarea României la Comunitatea Europeană era unul dintre laitmotivele discursurilor ţinute şi a discuţiilor cu cei prezenţi la aceste congrese. Corneliu Coposu vorbea mereu despre necesitatea ca România să fie acceptată în Comunitatea Europeană, încercând să schimbe părerile negative pe care occidentalii le aveau despre ţara noastră.

Pe data de 9 februarie 1993, „Curierul Naţional” a publicat discursul ţinut de Corneliu Coposu la Şimleul Silvaniei despre Iuliu Maniu în care afirma: „Fie ca memoria lui (Iuliu Maniu) să străjuiască peste toată România şi să ne ajute să depăşim impasul grav prin care trecem, să depăşim sărăcia care ne ameninţă şi să ne putem integra în Europa civilizată de mâine.” După cum se ştie, Iuliu Maniu a fost modelul politic al lui Corneliu Coposu.

Pe data de 7 iunie 1993, Corneliu Coposu s-a întâlnit cu Ion Iliescu pentru a discuta despre vizita pe care Daniel Atkinson, preşedintele Comisiei pentru ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, urma să o facă în România. Acesta fusese invitat de către PNŢCD pentru a fi convins de necesitatea admiterii României în Consiliul Europei.

În perioada 20 iulie-5 august 1993, Corneliu Coposu realizează un turneu european în Austria, Germania, Elveţia. El fusese invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Creştin Social Bavarez şi Partidul Creştin Democrat din Elveţia. Scopul acestui turneu european a fost de a susţine necesitatea admiterii României în instituţii europene precum Consiliul Europei şi Comunitatea Europeană Economică (CEE). Redăm în continuare un fragment dintr-un interviu acordat de Corneliu Coposu postului de radio „Europa Liberă” şi pulicat în „Cronica română” din 15 august 1993: „Am profitat de ocazie pentru a susţine interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, în Consiliul Europei şi de a trece cu succes ultimul examen, din toamnă, de la începutul lui octombrie, pentru integrarea în instituţiile politice şi financiare europene. În sensul acesta, am avut un schimb de vederi cu parlamentari din ţările pe care le-am vizitat şi care ne-au promis, la insistenţele mele, că vor sprijini solicitările româneşti (...) Sigur că nu puteam veni să combat argumentele pe care se întemeiează reticenţele lor faţă de România spunând nişte neadevăruri. Însă am încercat să le demonstrez că încadrarea României în instituţiile europene ar prilejui posibilitatea ca, pe cale de presiuni morale, România să fie ajutată să îndeplinească, la standard european, clauzele obligatorii pentru această încadrare. Şi aici au fost de acord cu argumentele mele (...) Este o politică greşită să conteşti nişte adevăruri pe care occidentalii le cunosc. E mai bine, aşa cum am făcut noi, să solicităm cu insistenţă încadrarea României în aceste instituţii, luându-se angajamentul că, pe parcurs, în măsura posibilului, se vor îndeplini toate clauzele (...)” Tot în cadrul acestui interviu, Corneliu Coposu afirma că de fiecare dată când s-a ivit ocazia a acţionat pentru a combate toate acuzaţiile care se aduc României şi poporului român, încercând astfel să amelioreze imaginea negativă a României în Occident.

Pe data de 4 octombrie 1993, Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei a aprobat aderarea României, ca membru cu drepturi depline, la această organizaţie.

La 3 decembrie 1993, s-a desfăşurat la Bucureşti Conferinţa Uniunii Europene Creştin-Democratice. În discursul său, Corneliu Coposu a afirmat: „Procesul de tranziţie prin care trec toate ţările din Europa Centrală şi de Est reprezintă tranziţia de la starea care atestă că tot ceea ce nu e explicit permis a fost interzis-la starea în care tot ceea ce nu este explicit interzis este permis.”

În perioada 8-10 decembrie 1993, Corneliu Coposu a participat la Congresul al X-lea al Partidului Popular European desfăşurat la Bruxelles. Cu acest prilej, Corneliu Coposu a solicitat sprijin pentru patrioţii din Tiraspol şi pentru salvarea lui Ilaşcu şi a lansat propunerea ca România să se bucure de prioritate în ceea ce priveşte protecţia şi securitatea frontierelor din partea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. El a solicitat ca România să fie primul dintre fostele state comuniste care să se bucure de această protecţie şi securitate.

La 24 ianuarie 1994, o delegaţie a PNŢCD condusă de Corneliu Coposu a plecat într-un turneu european. În cadrul acestuia, Corneliu Coposu a avut întâlniri cu Partidul Popular Austriac, Partidul Popular Bavarez şi Partidul Popular Elveţian. A fost o nouă ocazie pentru susţinerea aderării României în cadrul NATO. La 26 ianuarie 1994, România a fost primul stat care a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO.

În perioada 21-23 februarie 1994, Fundaţia Hans Seidel şi PNŢCD au organizat simpozionul despre Parteneriatul Pentru Pace, cu tema „Rolul NATO în menţinerea păcii”. Cu acest prilej, Corneliu Coposu a spus: „Prăbuşirea comunismului a surprins Occidentul nepregătit, dezorientat, ca înainte de cel de-al doilea război mondial. Reacţiile la semnalele noastre de alarmă sunt slabe.”

La 15 mai 1995, Corneliu Coposu s-a întîlnit cu Roman Herzog, preşedintele Germaniei, aflat în vizită la Bucureşti. Acesta a acceptat cu entuziasm propunerea lui Corneliu Coposu de mărire a numărului de burse acordate studenţilor români, ca şi aceea de susţinere a integrării României la NATO.

La 6 octombrie 1995, Corneliu Coposu a fost decorat cu „Legiunea de Onoare”, în gradul de ofiţer. Cu acest prilej, ambasadorul Franţei, Bernanrd Boyer, i-a spus la înmânarea decoraţiei: „Graţie dumneavoastră, graţie câtorva oameni, România de azi este o Românie liberă şi toţi românii, oriunde ar fi şi orice ar fi făcut, se recunosc în dumneavoastră...”

Cum ar fi arătat România fără Corneliu Coposu? Ce s-ar fi întâmplat dacă Corneliu Coposu nu ar fi luptat ca România să se îndrepte spre Comunitatea Europeană? Cu siguranţă, România s-ar fi afundat într-o relaţie păguboasă şi fără viitor cu ţările fost comuniste. Lui Corneliu Coposu îi revine meritul de a fi pus istoria României pe cursul ei firesc.

După 1989, Corneliu Coposu şi-a propus trei obiective politice majore: aderarea României la Comunitatea Europeană şi NATO şi restaurarea monarhiei constituţionale. Două dintre aceste obiective politice s-au îndeplinit. Nevoia de Europa a fost întotdeauna un laitmotiv al discursurilor sale. Din păcate, „Preşedintele moral al României” nu a mai apucat să vadă România membră a Uniunii Europene, căci s-a stins din viaţă pe data de 11 noiembrie 1995.

Din păcate, puţini mai ştiu astăzi că primul om care a lansat ideea integrării României comunitatea europeană este Corneliu Coposu. Faptul că astăzi România este membră NATO şi UE este o confirmare a viziunii lui Corneliu Coposu şi într-o mare măsură meritul lui.

Se poate afirma, fără nici o exagerare, că „Seniorul” a trăit în viitor pentru că a prevăzut şi a potenţat traseul european al României într-un moment în care foarte mulţi priveau încă spre „marele nostru frate de la Răsărit”.

Subiectul nr.2. „Are o ţară nevoie de lideri politici puternici?”

Fără îndoială, răspunsul la această întrebare nu poate fi decât afirmativ.

Realizând o paralelă între Konrad Adenauer şi Corneliu Coposu, putem constata ca ambii sunt liderii unui curent politic, anume creştin-democraţia, care stă la baza construcţiei şi apariţiei instituţiilor comunitare. Cei doi reprezentanţi ai creştin-democraţiei au constribuit în mod decisiv la construcţia a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană.

Konrad Adenauer, cancelar RFG între anii 1949-1963, se numără printre „Părinţii Europei Unite”, alături de Robert Schuman, Jean Monet, Alcide de Gasperi, Charles de Gaulle. Împreună cu acesta din urmă, Konrad Adenauer a pus bazele alianţei franco-germane căci fără împăcarea Franţei cu Germania nu putea începe construcţia europeană, având în vedere ostilitatea lor manifestată constant după războiul din anii 1870-1871. Adenauer Konrad era convins că RFG trebuia reconstruită pe baze noi, motiv pentru care a susţinut alianţa cu Franţa.

Pentru Corneliu Coposu, aderarea României la Comunitatea Europeană a reprezentat unul dintre obiectivele sale majore pe plan politic. El este cel care a deschis lupta pentru aderarea României la Comunitatea Europeană, deşi astăzi mulţi nu cunosc acest aspect. În acelaşi timp, sunt destui oameni care recunosc că, fără sprijinul lui Corneliu Coposu, acţiunea de la Snagov, constituirea Comisiei Naţionale pentru Elaborarea Strategiei Naţionale privind Pregătirea României pentru Aderarea la Uniunea Europeană şi Declaraţia politică de susţinere, semnată de liderii celor 14 partide parlamentare, alături de şeful statului, şeful Guvernului şi preşedinţii celor două Camere, nu ar fi fost posibile.

Am mai remarcat şi o altă asemănare între cei doi lideri politici, şi anume contribuţia lor la integrarea ţării lor în sistemul atlantic de securitate. Konrad Adenauer a pledat pentru îndreptarea RFG-ului spre NATO, contribuind în mod decisiv la integrarea Republicii Federale Germane în sistemul atlantic de securitate în anul 1955.

În ceea ce îl priveşte pe Corneliu Coposu, un al doilea obiectiv politic după 1989 a fost integrarea României în cadrul NATO. Şi asta în condiţiile în care, România a fost singura ţară ex-comunistă care a semnat un tratat cu URSS prin care se angaja să nu adere la organizaţii militare considerate ostile Moscovei. Din fericire, URSS s-a prăbuşit şi tratatul nu a fost ratificat. Corneliu Coposu a fost unul dintre liderii politici care au condamnat încheierea acestui tratat, afirmând încă de la început, ideea orientării euroatlantice a României. De altfel, este primul care a susţinut acest drum al României după 1989. De exemplu, participând la Bruxelles la Congresul al X-lea al Partidului Popular European în anul 1993, Corneliu Coposu a lansat propunerea ca România să se bucure de întâietate în rândul statelor ex-comuniste în ceea ce priveşte aderarea la NATO. Acesta este doar unul dintre multele momente în care Corneliu Coposu a pledat pentru aderarea României la NATO. În consecinţă, România a fost primul stat care a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO.

În concluzie, destinele celor doi lideri se întrepătrund în ceea ce priveşte reconstrucţia ţării lor pe drumul euroatlantic. Doar că destinul lui Konrad Adenauer nu a fost plin de obstacole, precum cel al lui Corneliu Coposu în timpul regimului comunist.

Subiectul nr. 3. La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

Sunt o persoană sinceră. Recunosc că nici nu auzisem despre Corneliu Coposu înainte ca profesoara de istorie să ne prezinte acest concurs. Poate pentru că „Preşedintele moral al României” nu face parte din istoria predată la şcoală. Căutând răspunsuri pentru prima întrebare din cadrul acestui concurs, am descoperit şi motivele pentru care Corneliu Coposu poate reprezenta un model pentru generaţia tânără.

Corneliu Coposu este un model pentru generaţia tânără prin comportamentul său moral, politic şi social, prin faptul că este un simbol al speranţei, al onoarei, al curajului şi al forţei umane.

Corneliu Coposu este un model pentru faptul că a fost un creştin adevărat căci şi-a iubit şi duşmanii care l-au torturat şi umilit în închisoare şi nu s-a gândit să se răzbune, încadrându-se perfect în cuvântul Bibliei „iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă”.

Corneliu Coposu este un model datorită ataşamentului săi faţă de valori precum democraţie, statul de drept, pluralism, toleranţă, solidaritate naţională. După ce a ieşit din închisoare nu a fugit în străinătate, deşi a avut ocazia, ci a rămas în ţară unde a continuat să lupte pentru eliberarea României de sub regimul comunist. S-a afirmat prin perseverenţă şi fermitate în susţinerea valorilor democratice. A continuat să lupte pentru aceste valori în ciuda celor 16 ani de tortură şi umilinţă petrecuţi în închisoare. Este un model pentru că a deschis drumul României spre democraţia europeană, pentru că a luptat ca ţara noastră să ia drumul Europei prin integrarea în structurile euroatlantice.

Corneliu Coposu este un model pentru că a fost un om curajos, cu multe iniţiative. Să ne amintim doar că a avut curajul de a afilia pe ascuns PNŢ la Uniunea Europeană Creştin-Democrată în timpul regimului comunist. A fost un luptător pentru că după 1989 a scos din anonimat Partidul Naţional Ţărănesc şi l-a relansat în viaţa politică a României.

Corneliu Coposu a fost un om modest, cu onoare şi demnitate, un exemplu de slujire responsabilă a unui ideal. Se diferenţează de multe personalităţi ale românilor prin înalta sa ţinută morală. "Principiile nu se negociază. Concepţiile celor care definesc politica drept un lanţ de compromisuri nu duc nicăieri. Elementul etic trebuie să predomine şi în viaţa politică. A-ţi respecta principiile este o condiţie sine qua non pentru a fi Om Politic, şi nu simplu politician", spunea Corneliu Coposu.

Avem un model dar, din păcate, nu ştim să-l urmăm. Nu ştim să-i cinstim memoria, urmându-i idealurile. Mulţi dintre tinerii de astăzi nici nu ştiu cine a fost Corneliu Coposu pentru că nu-l menţionează toate manualele alternative de istorie. Corneliu Coposu trebuie să fie un model pentru generaţia tânără pentru că regăsim în personalitatea sa multe calităţi: patriotism, modestie, moralitate, curaj, tenacitate şi perseverenţă în susţinerea principiilor şi idealurilor. Datorită acestor calităţi a fost denumit, pe bună dreptate, „Preşedintele moral al României” şi este nu numai un reper moral pentru generaţia tânără, dar şi un punct de referinţă pentru actuala clasă politică românească.