Corneliu Coposu Fan Page

Vişescu Roberta - Premiul Adenauer

Înapoi la Lucrările Câștigătoare

Nume: Vişescu Roberta Reghina
Vârsta: 16 ani
Scoala: Colegiul Economic al Banatului Montan, Reşiţa, jud Caraş Severin
Clasa: a X-a B
Profesor coordonator: Cornici Marius
Adresa şcolii: Aleea Dacia Nr. 1
Telefon: 0255231731

Subiect Nr. 1 - Activitatea si pozitia presedintelui C. Coposu privind integrarea Romaniei in Uniunea Europeana

Vizionarul

Am ales acest titlu deoarece la fel cum un bun sahist trebuie sa aibe viziune pentru a anticipa mutările viitoare ale adversarului, la fel această caracteristică trebuie sa insotească si un bun politician.Chiar dacă a părăsit această lume, spiritul său dăinuie în continuare, rămânând un reper moral în politica românească. Multe din ideile formulate de C. Coposu puteau să pară simple utopii politice sau chiar nişte încercări de destabilizare a situaţiei Romaniei. După prăbuşirea comunismului, România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană, în martie 1990. Acorduri bilaterale comerciale fuseseră semnate încă din anii 1960, pe vremea deschiderii regiumului Ceauşescu spre Occident. Aceste acorduri au fost suspendate după 1980, pe motivul încălcării drepturilor omului în România. Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. Negocierile de aderare pentru România au început cu Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, iar lansarea propriu-zisă a negocierilor are loc în 15 februarie 2000, în cadrul Conferinţei interguvernamentale de la Bruxelles. Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. În Raportul de ţară din 2003, se menţionează recomandările destinate autorităţilor române, ce privesc: măsurile anticorupţie, independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei. România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005, iar din 1 ianuarie 2007 România este membra UE.

Astfel în 1987 C. Coposu afiliaza P N T, aflat în clandestinitate, la Internaţionala Creştin Democrată, adresând o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepreşendintele organizaţiei, apoi la 22-23 decembrie 1989 anunţă printr-un mesaj-manifest reintrarea în viaţa publică a P.N.Ţ. devenit ulterior Creştin şi Democrat - PNTCD. C. Coposu va prelua misiunea grea de a conduce opoziţia în România post comunistă. Începând cu data de 29 ianuarie 1990, devine ţinta unei virulente campanii de presa prin care se lansează zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea să continue cu aceeaşi intensitate până după alegerile legislative din aprilie 1992. Tot in 1992 activează pe plan international, printre altele în calitate de membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin Democrate şi în Internationala Creştin Democrată; efectuează călătorii şi participă la diverse congrese ale partidelor creştin democrate fraţeşti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia).Efectuează un turneu de prezentare al candidatului Convenţiei Democrate Române, Emil Constantinescu, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania şi Anglia.(1993 la 23 februarie). În cadrul Uniunii Europene Creştin Democrate C. Coposu criticase revizionismul maghiar. Apoi face un turneu european (Austria, Germania, Elveţia), invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Creştin Social Bavarez şi Partidul Creştin Democrat din Elveţia. El spune : ,,Am profitat de ocazie pentru a susţine interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, în Consiliul Europei, şi de a trece cu succes ultimul examen, din toamnă, de la începutul lui octombrie, pentru integrarea în instituţiile politice şi financiare europene. În sensul acesta, am avut un schimb de vederi cu parlamentari din ţările pe care le-am vizitat şi care ne-au promis, la insistenţele mele, că vor sprijini solicitările româneşti (...) Sigur că nu puteam veni să combat argumentele pe care se întemeiază reticenţele lor faţă de România spunînd nişte neadevăruri. Însă am încercat să le demonstrez că încadrarea României în instituţiile europene ar prilejui posibilitatea ca, pe cale de presiuni morale, România să fie ajutată să îndeplinească, la standard european, clauzele obligatorii pentru această încadrare. Şi aici au fost de acord cu argumentele mele (...) Este o politică greşită să conteşti nişte adevăruri pe care occidentalii le cunosc. (s.TCZ) E mai bine, aşa cum am făcut noi, să solicităm cu insistenţă încadrarea României în aceste instituţii, luîndu-se angajamentul că, pe parcurs, în măsura posibilului, se vor îndeplini toate clauzele (...),,..După cum observăm aceste idei ale ultimului mare lider tărănist constituie fundamentul unei societăţi care încearcă să se integreze în Europa. Multe din ideile atestate sau propuse de C. Coposu au deveit fudamnetale de exemplu: garantarea proprietaţii, retrocedarea proprietaţiilor sau încurajarea unei agriculturi bazate pe ferme de dimenisuni medii , acum politică sustinută de UE adeptă a agriculturii ecologice. În ciuda sacrificiilor pe care le-a facut, se pare că acesta a avut parte mai mult de neimpliniri. C. Coposu a sustinut că poporul român se va putea regăsi unit doar în eventualitatea desfinţării frontierelor cu Ucraina şi Moldova prin integrarea celor doua ţări în Uniunea Europeana.

Astfel când vorbim despre C. Coposu, ne raportam la un model de conduită morală, politică şi socială. Ne gândim la o zestre de idei şi de valori, încununate de consecventa unui fel de a fi. Descoperim principii nealterate de gratiile închisorilor comuniste şi reafirmate, cu aceeaşi seninătate si dezinvoltura, după Revoluţia din 1989, atunci când foştii torţionari au încercat să poarte simptomatice măşti umane. Neschimbat în urma celor 17 ani de carceră roşie, modelul moral al Seniorului C. Coposu rămâne şi astăzi, mai mult ca oricând, o provocare. A urât comunismul, dar nu i-a urât pe comunişti. Nenumăraţi sunt cei ce cred că moştenirea etică şi politică a celui care a fost supranumit, pe buna dreptate, „preşedintele moral al României", a dat roade în perioada postdecembristă. Deschiderea europeană a României şi alăturarea ţării la structurile euroatlantice au fost idei nutrite de Senior, încă din anii premergători Revoluţiei din 1989. De asemenea, asanarea şi reformarea morală a clasei politice româneşti, prin potenţarea unei legi a lustraţiei, menită să însănătoşească mediul public şi politic, reprezintă un precept de căpătai al celui care a fost C. Coposu. Împreună cu celelalte partide sa reuşit formarea CDR. Guvernarea CDR a deschis calea către Bruxelles. C. Coposu a atras mereu atenţia asupra importanţei deschiderii către Europa. PNT face parte dintr-o familie politică europeană cu doi ani înainte de Revoluţie, când a fost acceptat în cadrul Internaţionalei Creştin-Democrate. Este meritul Seniorului. Un vicepreşedinte al acestui for a venit în România, l-a cunoscut pe C. Coposu şi, în urma discuţiilor tainice, a fost înscris, fără fi însă, la acel moment, oficializat. Nu era posibil, ne aflam în plină dictatură comunistă. A fost un pas făcut sub dictatura comunistă. În ciuda unei rigidităţi specifice şi a unor poziţii inflexibile, C. Coposu nu evita dialogul, demonstra maturitate, responsabilitate şi întălegere în faţa unor momente dificile. Mai mult, Ion Diaconescu ne povesteşte că ,, am găsit înţelegerea şi susţinerea dânsului în abordarea unor probleme importante pentru ţară - cum au fost eforturile pentru integrarea României în NATO şi UE, sau negocierile pentru încheierea Tratatului cu Ungaria. Pot afirma că, fără sprijinul domnului Coposu, acţiunea de la Snagov, constituirea Comisiei Naţionale pentru Elaborarea Strategiei Naţionale privind Pregătirea României pentru Aderarea la Uniunea Europeană şi Declaraţia politică de susţinere, semnată de liderii celor 14 partide parlamentare, alături de şeful statului, şeful Guvernului şi preşedinţii celor două Camere, nu ar fi fost posibilă,, . Pentru o lume de-abia ieşită din comunism, obişnuită cu limbajul de lemn al activiştilor de partid, intrarea în viaţa publică a foştilor deţinuţi politici, dintre care se detaşa C. Coposu, a constituit un adevărat şoc. Putini români au fost dispuşi să accepte de la început nişte idei care nu mai fuseseră vehiculate până atunci în discursul public. Şi totuşi, cât de fireşti par aceste idei acum, când România este membră NATO şi membră a Uniunii Europene ,, . La începutul anilor 1990, orientarea euroatlantică nu era o idee asumată în mod clar de întreaga clasă politică. Se vânturau idei despre „modelul suedez", despre neutralitatea României („Elveţia Estului"), ba chiar se discuta despre o posibilă apartenenţă la spaţiul economic al CSI. O reuniune consacrată acestui subiect a avut loc la Bucureşti, în 1994. În 1991, România a fost singura tară fost comunistă care a semnat un Tratat cu URSS, Bucureştiul angajându-se să nu intre în organizaţii militare considerate ostile Moscovei. URSS s-a prăbuşit însă după puciul din august 1991, fără ca Tratatul să mai poată fi ratificat. C. Coposu a fost unul dintre liderii politici care au condamnat încheierea Tratatului cu URSS şi care a afirmat, de la bun început, ideea orientării euroatlantice a României. C. Coposu s-a pronunţat întotdeauna pentru restituirea integrală a proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Ideea a fost considerată de-a dreptul destabilizatoare de grupările apropiate lui I. Iliescu. Acestea susţineau că retrocedarea va genera dezordine socială şi va săraci majoritatea populaţiei. Legile proprietăţii - chiar dacă socotite imperfecte de asociaţii ale proprietarilor deposedaţi - au fost adoptate de majoritatea PDSR (PSD), în 2001, după patru ani în care partidul lui Ion Iliescu a dus o opoziţie susţinută fată de aceste acte normative. Fără legile proprietăţii nu s-ar fi putut pune problema intrării României în NATO şi în Uniunea Europeană. Seniorul a susţinut de la început retrocedarea în integrum a terenurilor agricole şi încurajarea de către stat a unei agriculturi bazate pe ferme de dimensiuni medii. Este exact politica susţinută astăzi de Uniunea Europeană, adeptă a agriculturii ecologice. Programul „Fermierul", dezvoltat astăzi de Ministerul Agriculturii, cu sprijin european, prevedea formarea în următorii ani a câteva mii de ferme moderne, capabile să atragă subvenţii din partea Uniunii Europene. .Merită respect pentru tăria credinţei sale în virtuţile şi valorile democraţiei, pentru modul demn în care a înţeles să se manifeste în spaţiul public, fiind un exemplu de slujire responsabilă a unui ideal. A suferit mult în perioada totalitară, pentru că nu a abdicat de la principiile sale. Merită omagiată memoria omului şi liderului politic Corneliu Coposu, cel care rămâne un punct de referinţă pentru clasa politică româneasca.

Subiectul Nr. 2 - Are o tara nevoie de lideri politici puternici?

Răspunsul este da. Dar cu o competare. Aceşti lideri să nu fie doar puternici, ci să aibă şi caracter. Puterea corupe oamenii. Lideri puternici au fost şi Hitler, Musolini, Stalin, etc. Au reuşit să conducă cu mână forte ţări puternice, să îşi îndoctrineze conetăţenii să îi urmeze orbeşte, ducând-ui către depravarea morală şi ruina lor personală. Au fost şi lideri cu caracter, uitaţi în cele mai multe cazuri pe un raft, cu straturi de praf peste ei. “Încrederea nu se clădeşte pe vorbe goale” spune C. Weatherup. “Se bazează pe rezultate concrete, pe integritate şi pe respectul manifestat fată de oamenii cu care lucrezi”. Caracterul asigură căstigarea încrederii oamenilor pe care îi conduci. Iar încrederea asigură poziţia de lider. Creştin-democraţia este o doctrină politică cu o evoluţie în mod special după cel de-al doilea război mondial. A reprezentat o mediere între liberalism şi socialism , aducând în politică şi elemente noi precum morala creştină dezvoltându -se în principal în ţările cu specific catolic. Konrad Adenauer (n 1876; d 1967) a fost un adversar al naţional-socialismului. În 1944 a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist. În ciuda vârstei înaintate, în 1946 împlinise 70 de ani, Adenauer a condus munca de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcţia de cancelar al Republicii Federale Germania - primul de după cel de-al doilea război mondial. A reuşit apropierea ţării sale de Franţa, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianţei franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei".

Corneliu Coposu (n1914, d 1995)a fost un politician tărănist apropiat al liderului Iuliu Maniu. În 1945 a devenit preşedinte al filialei PNŢ Sălaj. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.În aprilie 1964 a fost pus în libertate după 17 ani de detenţie.

În 1987 afiliaza Partidul National Taranesc, aflat în clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata.

În ianuarie 1990 reînfiinţează PNŢ sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, al cărui preşedinte va fi până la moarte. A fost senator, lider al opoziţiei post decembriste. Astfel PNŢ şi-a însuşit valoriile creştin-democrate. Este unul din iniţiatorii Convenţiei Democrate Române, alianţă de partide creată în 1992 cu scopul de a contracara guvernarea de stânga.

Exista multe asemanari în carierele celor doi politicieni: ambii au făcut detenţie din cauza ideologiei împartaşite, duşmanii fiind doar diferiti. Ambii s-au afirmat în viaţa politică fiind iniţiatorii şi liderii curentului creştin –democrat din ţările lor. Asemănările se opresc în ceea ce priveşte cariera de stat. Conjuctura istorică a fost de aşa natura. Chiar dacă nu a ajuns la conducerea Romaniei în timpul vieţii, la fel ca Adenauer în Germania, C. Cposul prin moartea sa în 1995 a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România. Acest curent de simpatie a contribuit însă la victoria Convenţiei Democrate în alegerile generale din 1996. Orice ţară are nevoie de lidrei puternici şi de caracter. C.Coposu ar fi putut să fie, nu doar un lider de partid ci şi, un adevarat lider de ţară dacă conjuctura ar fi fost alta. Dar rămâne un model pentru generaţiile de politicieni viitoare.

Subiect Nr. 3 - Corneliu Coposu, un model pentru generatia tanara?

DA!: Trăim într-un timp în care scara valoriilor este întoarsă cu susul în jos. Modele sunt astăzi pentru noi, generaţia tânără: sportivii, cântăreţii, actorii. O recunoaştem, dar parcă ne este destul de greu să renunţăm la ei. Tinerii de azi nu cunosc prea multe despre oamenii de cultură şi politicienii de ieri şi chiar de azi. Media promovează cu insistenţă tabloidurile mondene. Şi dacă asta ni se serveşte, asta mâncăm. Îmi dau seama că totuşi nu este o scuză pentru ignoranţa noastră. Cred că C.Coposu ar putea să fie un model pentru tinerii de azi. Dar asta presupune şi o lupta cu noi înşine. Presupune o evadare din lumea noastră, cu obişnuinţa ei, pentru a vedea cum e dincolo. Dincolo în lumea liniştită unde media nu e interesată să fie prezentă şi unde putem găsi oameni despre care şi de la care putem să învătăm. Poate că evadarea aceasta ne va schimba gândirea, modul de a vedea lucrurile, de a privi şi înfrunta viaţa. Şi sunt sigură că întâlnim poveşti minunate despre oameni din a căror viaţă sau poveste am putea să învătăm. Astăzi pare absurd să crezi că o întreagă clasă politică a fost desfiinţată, eliminată doar pentru că împărtăşea idei politice diferite, fată de partidul care deţinea puterea atunci. Astăzi funcţioneză, şi poate chiar prea mult, libertatea de expresie. Ne-am născut cu ea în sânge şi ne este greu să acceptăm că s-a putut întâmpla şi astfel de lucruri. Dar istoria ne arată că aceasta a fost realitatea din vremea respectivă . Istoria care se uită, se repetă. De aceea este bine să ştim despre întamplari din trecutul mai mult sau mai putin îndepartat.E bine să ştim despre oameni ca şi C.Coposu. Dacă vom persista în ignoranta de a nu şti sau vom uita într-o zi, poate ni se va întâmpla şi nouă lucruri asemănătoare, doar eventual în circumstanţe diferite. Uni spun că nu poţi cunoaşte un om chiar după o viaţă întreagă. Sincer nu am ştiut prea multe despre C.Coposu. Nu vreau să mă hazardez în descrieri măgulitoare fără a cunoaşte mult mai mult despre omul C.Coposu. Dar din ceea ce ştiu, pot să afirm că C.Coposu chiar dacă a părăsit această lume, poate să fie un model pentru generaţia tânără. Ar trebui să ne punem anumite întrebari şi să medităm la ceea ce el a făcut pentru noi. Nu sunt multi oameni predaţi cu adevarat în slujba ţării, oameni care să îşi dorească să facă ceva pentru poporul român. Cum a putut să reziste atâtor greutaţi care puteau să îl doboare? Crunta detenţie în care a uitat şi să vorbească, moartea soţiei imediat dupa eliberarea ei au fost nişte lovituri care pentru alţii erau mortale. Nu si pentru el. Am putea da multe raspunsuri la întrebarea de mai sus. Poate credinţa în Dumnezeu, poate faptul că şi-a dorit pentru poporul său un alt trai, unul mai bun şi a luptat nu doar pentru el,(apropo: ceva obişnuit în ziua de azi) ci şi pentru întregul popor. Poate amândoua.Un om care a ştiut să ţină piept greutăţilor, ridicându-se dupa fiecare căzătură, dând dovadă de caracter. Un astfel de om este C.Coposu, şi din acest punct de vedere, poate fi un model. A fost un om care considera că persoana lui nu era importantă, ci ideea legată de activitatea sa, susţinând astfel că dacă acceasta idee triumfă, apariţia şi dispariţia sa, sunt atunci secundare. Credea că totul este să supravieţuiască o atitudine, iar dacă această triumfă, dispariţia lui nu mai este semnificativă. Pentru mine, da, C.Coposu este un model. Aşa cum i se spune: , da Seniorul a învins. Totodată apariţia şi dispariţia lui sunt semnificative, nu doar pentru ideile sale abordate în prezent de politicieni, ci şi pentru că a luptat pentru noi şi a dovedit că a iubit România aşa cum este ea, dându ne astfel un exemplu de urmat.Daca ii se poate imputa ceva ar fi faptul că nu a crescut lânga el un tânar, un viitor lider, de acelaşi calibru, căruia să îi predea ştafeta, rămânănd ultimul mare lider al PNŢ. Dar poate că timpul scurt a fost de vina. Timpul cu care ne luptăm cu toţii.

Articol citit de 2463 ori.

Alte articole