Popescu Costinel Emilian
17 ani
clasa a XI-a B
Liceu de Informatică Ştefan Odobleja
strada Electroputere nr.21 Craiova
Tel/fax 0351405657
Profesor coordonator: Popescu Daniel

Corneliu Coposu - Zeus al democraţiei

I

Activitatea şi viaţa politică a lui Corneliu Coposu a fost mereu privită cu ochi răi şi ingreunată, mai ales în perioada comunistă, perioadă în care suportase percheziţii la domiciliu şi zeci de convocări la Securitate cerându-i-se mereu declaraţii despre vânzătorii din cartier.Ca preşedinte de partid, acesta s-a zbătut mereu pentru binele acestuia, dar şi al României.În data de 6 februarie 1987 reuşeşte să se întâlnească cu vicepreşedintele Uniunii Europene Creştin Democrate, Jean Marie Doyer căruia îi solicita aderarea PNŢCD-ului la Uniunea Europeană Creştin Democrată, dar să nu fie făcută publică decât atunci când condiţiile din România aveau să fie favorabile, ceea ce avea să se întâmple pe 1 februarie 1990 la Congresul UECD de la Bruxelles.În anul 1989, pe data de 12 decembrie este arestat de securitate pentru ultima oară alături de Şerban Ghica având ca subiect banii trimişi în tară de Ion Raţiu la partid.După decembrie 1989 el încearca fără succes să-şi recupereze filele lipsă, defapt confiscate din jurnalul personal.La 22 decembrie, în casa sa este elaborat Apelul PNŢCD, iar câteva zile mai târziu îl cheamă la Bucureşti pe Ioan Huiu pentru reorganizarea partidului.Reuşeşte după Revoluţia din ’89 să reînfiinţeze oficial PNŢCD al cărui preşedinte este, iar în ianuarie 1990 declară presei :’Demonstraţia făcută de partidul nostru la care au participat, pe lângă liberali şi social democraţi şi alte trei partide noi, precum şi cetăţeni neangajaţi politicieneşte, a fost paşnică, civilizată şi disciplinată.Nu am admis pancarte cu atacuri la persoana(...).Luni a fost organizată o demonstraţie de intimidare (de către FSN) cu lozinci calomnioase chiar la adresa mea, prin care se pretindea ca aş fi (fost) plecat din ţară, cu toate că în 1938 nu am trecut peste frontiera: că aş fi deţinut moşii, deşi nu am avut nicio sfoară de pământ, că aş fi plin de dolari şi că aş fi cumpărat participarea oamenilor la demonstraţie, cu toate că se ştie bine că n-am niciun fel de situaţie materială’.

La prima sărbătoare a noii zile nationale, discursul său este huiduit de simpatizanţii FSN.Restul anilor săi de viaţă a fost considerat de catre toată lumea liderul neîncoronat al întregii opoziţii.Câteva cuvinte care au fost huiduite sunt:’Puterea noastră născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntând primejdiile, au zidit ţara care nu mai poate fi dărâmată.Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice, naţiunile vremelnice sunt eterne, neamurile înaintează peste oprelişti pe drumul destinului lor, vrednicia marilor înainte mergători se împleteşte cu viaţa celor care sunt şi a celor care vor veni’.Un an mai târziu la sediul partidului se desfaşoară a treia Convenţie a Frontului Democratic Antitotalitar din România, Corneliu Coposu precizând cu privire la alegerea candidaţilor pentru alegerile următoare că se va opta pentru persoana care are vocaţia de a polariza cele mai multe simpatii şi care prezintă cele mai multe garanţii de seriozitate şi fermitate în luptă anticomunistă.Suferind o hernie inghinală strangulată, se operează în Germania un an mai târziu, iar apoi nerefăcut pleacă în SUA la Convenţia Partidului Republican, unde a discutat cu oameni ca:Eagelburge, secretarul de stat american, cu vicepreşedintele SUA despre implicarea în economia românească şi despre instaurarea democraţiei.În 4 ianuarie 1993, în emisiunea ‘Prim-plan’, la TVR, Iliescu îl acuză pe Corneliu Coposu că ar fi furnizat SUA argumente împotriva acordării clauzei, clauza naţiunii celei mai favorizate şi fondurile pentru România depinzând de onestitatea şi libertatea alegerilor din ţară.Este atacat de asemeanea şi de emisiunea ‘Panorama’ a statului ungar, ca urmare a criticilor aduse de Corneliu Coposu revizionismului maghiar. Ura stârnită împotriva lui era atât de evidentă încât a fost aproape împiedicat să ajungă la microfonul Camerelor Reunite ale Parlamentului pentru a anunţa moţiunea de cenzură împotriva guvernului Văcăroiu.

În luna iunie declară că s-a întâlnit cu Ion Iliescu pentru a discuta apropiata vizită a lui Daniel Atkinson, preşedintele Comisiei pentru ţările membre ale Adunării Parlamentare a CE, invitat de PNŢCD pentru a-l convinge de necesitatea admiterii României în acest for.În vara anului 1993 el face un turneu european(Austria,Germania,Elvetia), invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Creştin Social Bavarez şi Partidul Creştin Democrat din Elveţia.’Am profitat de ocazie pentru a susţine interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, în Consiliul Europei şi de a trece cu succes ultimul examen din toamnă, de la începutul lui octombrie, pentru integrarea în instituţiile politice şi financiare europene.În sensul acesta, am avut un schimb de vederi cu parlamentari din tările pe care le-am vizitat şi care ne-au promis, la insistenţele mele, că vor sprijini solicitarile româneşti(...)’.În iarna aceluiaşi an, în luna decembrie participă succesiv la Conferinţa Uniunii Europene Creştin Democratice unde spune:’Procesul de tranziţie prin care trec toate ţările din Europa Centrală şi de Est reprezintă tranziţia de la starea care atestă că tot ceea ce nu e explicit permis a fost interzis la starea în care tot ceea ce nu este explicit interzis este permis’, iar mai apoi la Bruxelles la Congresul al X-lea al Partidului Popular European.Aici lansează propunearea ca România să se bucure de prioritate şi să fie primul dintre statele ex-comuniste care să beneficieze de protecţia şi de asigurarea securităţii naţionale şi frontierelor de către NATO.În intervenţia sa, în cadrul simpozionului despre Parteneriatul Pentru Pace cu tema’Rolul NATO în menţinerea păcii’, Corneliu Coposu spune: ‘Prăbuşirea comunismului a surprins Occidentul nepregătit, dezorientat, ca înainte de cel de-al Doilea Război Mondial’.În continuare el este lovit pe plan politic de către Ion Iliescu, care promulgă legea privind abilitarea guvernului de a emite ordonanţe pe timpul vacanţei cât şi de ziarul’Vremea’ care publică presupusele ‘turnătorii’ ale lui Corneliu Coposu.Despre problema maghiară, Corneliu Coposu declară’României libere’:nu cu urlete, ci prin dialog raţional îi poţi convinge pe maghiari de netemeinicia unor revendicări’.Comentariul său la acţiunea procurorului Vasile Manea Drăgulin, care declanşase acţiunea de reabilitare şi achitare a sa este:’N-am cerut, nici nu mă interesează.De fapt, n-are cine să mă reabiliteze.Mai degrabă eu ar trebui să reabilitez pe o mulţime.’Sfârşitul lui 1994 şi începutul lui 1995 reprezintă o perioadă tulbure a vieţii sale, el efectuând diverse analize inclusiv o operaţie de neoplasm, dar asta nu-l opreşte să-şi continue activitatea politică efectuând vizite din nou în SUA, unde insistă că România să fie trecută pe lista statelor care trebuie ajutate pentru a întări echilibrul mondial, apoi vizitează şi Muzeul Holocaustului.După vizitele sale în Germania, el obţine promisiunea unui program de ajutorare a economiei româneşti, o marire a numărului de burse acordate pentru studenţii români, dar şi susţinerea integrării României în NATO.Boala continuă să-l sece, apar noduli pulmonari la plămânul stâng, deşi tratamentul dă rezultate apare o nouă răceală severă.Intuind probabil că se va stinge din viaţă, el nu mai foloseşte presoana întâi plural în discursul de la şedinta Comitetului partidului, spunând că ‘nimeni nu este indispensabil în PNŢCD, indispensabilă e doar valoarea şi că Mandatul lăsat de Maniu –să nu laşi partidul să moară-a fost indeplinit’.Acesta a fost ultimul discurs politic, iar ultima aparitie în public a fost la Conferinta Nationala a Femeilor din PNŢCD.

Într-un interviu din ‘Ziua’, Corneliu Coposu pronostichează că în alegerile legislative din 1996 Convenţia va obţine majoritate relativă , cu circa 30%, iar PDSR-ul 25% din voturi.’Părerea mea este că o organizare ideală a alegerilor pentru doborârea criptocomunismului ar fi alinierea Opoziţiei la un singur nivel, cu un singur candidat şi o singură listă.’

În 18 septembrie se întâlneşte cu Patriarhul României, despre care declară că i-a lăsat o impresie excelentă, aceea a unui om întelept, echilibrat, cult şi foarte dispus la dialog.A doua zi ,în ‘Cronica Română’, Corneliu Coposu apreciază că radicalizarea UDMR-ului este regretabilă, făcând că dialogul cu Uniunea să devină imposibilă.În numele preşedintelui Jacques Chirac, Corneliu Coposu este decorat de către Bernard Boyer, ambasadorul Franţei la Bucureşti cu Legiunea de Onoare, în gradul de ofiţer.Doar Vintilă Brătianu, Eugen Ionescu şi Ion I.C.Brătianu au mai primit această înaltă distincţie.În discursul rostit cu acest prilej, Bernard Boyer a spus, între altele:’N-aţi fost nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici măcar ambasador.’

La 11 noiembrie 1955 moare, cauza decesului fiind boala de bază:neoplasm pulmonar drept, operat în 1994 şi recidivat, metastaze multiple, insuficienţă cardiorespiratorie severă.La catafalcul său din cimitirul Bellu au venit vreme de trei zile zeci de mii de oameni.După moartea sa partidul a avut un declin ireversibil, mai mult decât atât, la scrutinul din 2000, PNŢCD rămâne în afara Parlamentului, lucru fără precedent în istoria sa, desigur în perioada de democraţie.Gheorghe Ciuhandu schimbă numele partidului ca un ultim demers disperat, ca la mai bine de un deceniu de la moartea Seniorului partidul care renascuse, îndeplinind testamentul moral al lui Maniu,să nu mai existe.

II

Da, sunt de părere că ţara noastră are nevoie de lideri politici puternici pentru a fi refăcută după regimul totalitar ce a fost prezent timp de atâtea decenii şi ca drept model îl avem pe Corneliu Coposu, nucleul democraţiei după Revoluţia din 1989.Acesta împreună cu PNŢCD au constituit piesa de rezistenţă în ceea ce priveşte înfiinţarea Convenţiei Democratice Române, o alianţă politică ce avea să cunoască o ascensiune surprinzătoare la acea vreme.CDR s-a format la 26 noiembrie 1991 pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei, constituită din vechile partide istorice: PNŢCD, PNL, fără PSDR, ultimul fiind văzut ca o faţadă democratică, un continuator direct al PCR-ului, precum şi alte formaţiuni politice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România, cu toţii reprezentând opoziţia faţă de guvernarea Frontului Salvării Naţionale, care dupa 1989 domina viaţa politică din România.CDR-ul şi-a demonstrat forţa la alegerile locale din 1992, unde s-a clasat pe locul al doilea după FSN, însă un succes electoral major a fost alegerea ca primar al Bucureştiului pe Crin Halaicu, membru CDR.După plecarea PNL-ului din alianţă, CDR-ul s-a reorganizat, de data aceasta fiind dominat de Corneliu Coposu şi PNŢCD, partid care avea să fie legat de CDR pană la alegerile din 2000.În 1992 CDR şi-a consolidat poziţia ca principală forţă de opoziţie, obţinând 20% din voturile parlamentare, an în care Corneliu Coposu cedează poziţia de preşedinte al Convenţiei, propunându-l pe Emil Constantinescu.Ascensiunea a continuat şi în anii următori, astfel că la alegerile locale din 1996 CDR a obţinut aproximativ un număr egal de voturi cu PDSR.Alegerile parlamentare din 1996 au fost câştigate de CDR, iar locurile de parlamentari au fost repartizate între partidele componente, principal fiind PNŢCD, urmat de PNL şi PNL-CD.Ca drept dovadă a acţiunilor sale, Corneliu Coposu a fost şi este în continuare considerat un lider politic puternic drept de urmat, un caracter potrivit pentru un om politic de viitor în România la fel ca şi omologul său din Germania Konrad Adenauer, cancelar al Germaniei, preşedinte al statului prusac şi al Uniunii Creştin Democrate din 1950 până în 1966.A fost unul dintre cei mai proeminenţi lideri politici din Prusia interbelică şi un adevărat adversar democratic.Ca un devotat romano-catolic, a intrat în Partidul de Centru în 1906, viaţa sa politică durând şase decenii.A fost la fel ca şi Corneliu Coposu un reprezentant de frunte al democraţiei, în special în perioada nazistă, când aceştia au preluat puterea în 1933, Partidul de Centru a pierdut puterea, iar Konrad Adenauer a fugit la mănăstire, ameninţat de noul guvern.Hitler şi Speer au simţit că principiile lui Adenauer sunt imposibile pentru mişcarea nazistă.A fost închis după „Noaptea cuţitelor lungi” din 1934 şi a schimbat deseori reşedinţa de teama repercursiunilor naziste.După al Doilea Război Mondial, el a fondat un partid politic numit Uniunea Creştin Democrată, după demiterea sa ca primar în Koln şi a fost neoficial confirmat ca lider al partidului.Printre fondatori sunt şi membrii din fostul Centru de Partid având ca scop de a include catolici, protestanţi, liberali şi Partidul Consevator.Alţi reprezentanţi în CDU au venit şi de la DDP, DNVP şi DVP.CDU a fost partidul dominant în Gremania de Vest în primele două decenii de la înfiinţare, până în 1969.Până în 1982 CDU a intrat în opoziţie an în care FDP s-a aliat cu CDU.La 3 octombrie 1990, RDG s-a desfiinţat, iar CDU-ul est german a fuzionat cu cel din Germania de Vest.În 2000, lider al CDU a devenit Angela Merkel, care îl conduce şi în prezent.Aşadar, numele de Konrad Adenauer a fost şi el legat de un anume partid care de asemeanea a luptat pentru democraţie într-o ţară cu regim totalitar.Realizările sale includ stabilirea unei democraţii stabile în Germania, o reconciliere durabilă cu Franţa, a vrut să apropie Germania de NATO şi Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană.El a vrut să asigure o societate cu adevărat liberală şi democratică, lucruri aproape necunoscute pentru populaţia germană, mai ales între 1919-1933.Totuşi acţiunile sale au avut şi critici, unii contemporani acuzându-l că a cimentat divizarea Germaniei, sacrificând reunificarea şi de recuperare a teritoriilor pierdute înspre vest.El a răspuns că integrarea deplină în Europa de Vest a fost o precondiţie a reunificării Germaniei.Alt punct de critică a fost că angajamentul său la reconcilierea cu Franţa a fost în contrast evident cu o indiferenţă anumită spre comunism.CDU a refuzat însă să recunoscă anexarea fostei teritorii germane dat de sovietici în Polonia şi a vorbit despre recăpătarea acestor teritorii la consolidarea poziţiei Germaniei de Vest în Europa.Pentru eforturile sale, Konrad Adenauer a fost numit Omul Timpului în 1953, iar în 1954 a primit premiul Carol cel Mare, premiu oferit celor care au contribuit la ideea, cooperarea şi pacea europeană.La moartea sa în 1967, întrebaţi ce au admirat cel mai mult la Konrad Adenauer, majoritatea germanilor au răspuns că el a adus acasă prizonierii germani din URSS, care a devenit cunoscut sub numele de returnare „ 10000”.

Avem aşadar în faţă doi lideri politici puternici ambii potriviţi, în opinia mea pentru ţara noastră, care ar fi putut schimba în bine soarta poporului român dacă aceştia ar mai fi trăit.

III

Părerea mea este că omul politic Corneliu Coposu, la mai bine de un deceniu de la dispariţia sa şi chiar la 20 de ani de la căderea comunismului încă mai constituie un model pentru tineretul de azi, mai ales pentru cei care s-au născut în era post comunistă.A fost, în opinia mea, singurul politician de renume al acelor vremuri care a avut curajul să lupte contra regimului sever ceauşist, a încercat să instaureze democraţia în România, urmărind interesele ţării atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.A luptat contra celor îndoctrinaţi de Nicolae Ceauşescu, care după revoluţie au preluat puterea ţării, deşi era măcinat de o boală severă, lucru în faţa căruia nu s-a dat bătut şi a luptat până în ultimele clipe ale vieţii.Cuvântul care îl caracterizează cel mai bine pe Cornelui Coposu este acela de martir, datorită greilor ani înduraţi în închisorile comuniste ca deţinut politic, de aici putem să deducem curajul în faţa morţii şi perseverenţa cu care el nu s-a abătut de la atingerea scopului mentorului său Iuliu Maniu.Spre deosebire de alţii el a fost un apropiat al divinităţii, păstrător al valorilor morale ale neamului, susţinător al tradiţiilor istorice.Din păcate, imaginea sa de martir a fost desăvârşită numai prin moarte.Ne putem consola cu faptul că această imagine naşte respect şi admiraţie.Pentru tânăra generaţie de azi, ca să înţeleagă cel mai bine trecutul plin de suferinţe al ţării este să aibe un viitor mai bun, fie ca sunt români, fie că sunt de altă naţionalitate.El rămâne şi azi un reper al tranziţiei ţării noastre către statul de drept, devotamentul său nefiind vreodată influenţat de vreun interes personal sau orgoliu nesăbuit.

Pot spune că a fost asemenea unei frunze aruncată în bătaia vântului, atacat pe nedrept sau denigrat din toate părţile de către adeversarii săi însetaţi de putere sau de oameni politici care încă mai subjugau ţara cu mişelie.Părerea mea este că acum, mai ales că ni s-a oferit o şansă, aceea de a trăi într-o ţară democratică, noi tinerii, trebuie să fim conştienţi de faptul că apărarea democraţiei ramâne unica noastră şansă de a avea o viaţă mai bună decât a părinţilor noştrii sau a bunicilor care la rândul lor au luptat pentru ca nouă să ne fie mai bine.Trebuie să instaurăm principiile generate de spiritul moralei creştine de a duce mai departe visul „Seniorului”,acela de a fi un bun creştin democrat.Pentru acest lucru este nevoie să ni se acorde o şansă, aceea de a ne afirma, de a alege noi ceea ce este bine pentru viitorul nostru, nu să ni se impună modul de a trăi, aşa cum încă se mai practică în România.

Corneliu Coposu reprezintă un model de rezistenţă în faţa represiunuilor ce s-au practicat de-alungul anilor în ţară, omul care niciodată nu şi-a abandonat idealurile democratice şi speranţa că într-o bună zi ţara noastră va avea un viitor mai bun de oferit urmaşilor săi şi că se va alinia în cele din urmă cu lumea occidentală.Suferinţa şi lupta sa de-alungul vieţii au valoare de model pentru societatea româneacsă.Personalitate lui a fost înzestrată cu valori pe care România comunistă le-a transmis generaţiilor de azi.A înţeles democraţia ca pe un lucru firesc, neforţat, a dorit libertate chiar şi cu riscul de a pune în pericol familia,prietenii,chiar şi sănătatea.Dacă ar mai fi trăit în zilele noastre cu siguranţă că ar fi avut un cuvânt greu de spus în politica românească zdruncinată, care încă nu şi-a revenit din somnul greu al comunismului, ar fi salvat partidul, nu l-ar fi lăsat să moară aşa cum spunea Iuliu Maniu.