Nume: Cazan Crina-Elena
Varsta: 17 ani
Clasa: a 11-a
Scoala de provenienta: Colegiul National “Bogdan Petriceicu Hasdeu” - Buzau
Adresa: B-dul Garii Nr. 1 loc. Buzau jud. Buzau
Nr. telefon scoala/fax: 0238-717421 /0238-720884
Adresa de internet a scolii (URL): http://www.hasdeu.bz.edu.ro/
Profesor Coordonator: Nastasoiu Elena
I. - Activitatea si pozitia presedintelui C. Coposu privind integrarea Romaniei in Uniunea Europeana
Motto:
Cel ce a asteptat 40 de ani caderea comunismului…Pentru cel ce a alcatuit “o istorie ce nu se invata la scoala…”
Membrii partidelor PNT si PNL- considerati lideri politici ireductibili de catre comunisti,au fost usor, rand pe rand, transferati “ intr-o sfera de mister” de catre acestia.Dar,numai asa,din toate relele adunate intr-o viata, samburii de invatatura sunt mult mai fructuosi pentru destinele alese…Pentru un destin ales, aparte, ca acela al celui ce a fost,este si va ramane Corneliu Coposu.
Astfel,rasfoim anii- paginile ingalbenite,ceruite,usor rasfirate sau poate mute uneori ale cartii timpului si ajungem undeva in Romania,aceea a anului 1987.Este iarna in Bucuresti,6 februarie.Uneori,iarna totul pare mai simplu de realizat.
La acea data,in Bucuresti se afla vicepresedintele Uniunii Europene Crestin-Democrate,
Jean Marie Doyer.Corneliu Coposu a reusit sa il intalneasca si sa-i solicite aderarea Partidului National Taranesc Crestin Democrat, denumit astfel pentru prima data, la Uniunea Europeana Crestin-Democrata.Aceasta se dorea a nu fi facuta publica decat atunci cand conditiile din Romania vor fi putut fi favorabile- ceea ce si avea sa se intample, dar mai tarziu, pe 1 februarie 1990, la Congresul UECD de la Bruxelles, insa primii pasi spre integrare erau astfel facuti.
Este tot iarna.Uneori iarna, se pot adanci rani…Ca mai apoi,gerul sa le vindece in asprimea lui.Este 1989, decembrie. Ranile erau multe, dar anul acesta i-a gasit mult mai pregatiti pe liderii PNTCD, ceea ce i-a facut sa reactioneze cu o promptitudine descurajatoare pentru autoritatile nou instalate.Dominati de impulsul de eliberare, sau poate de mult mai mult decat de un simplu impuls, liderii partidului au mentinut legaturile stranse intre ei, chiar si cand se aflau in inchisoare- nevoia de sustinere fiind poate atunci mult mai acuta, grupul de prieteni din jurul lui Corneliu Coposu, stiind si traind cu speranta vie ca la un momentdat totul va reveni la normal, iar PNTCD va reintra in legalitate.
Petre Roman, relateaza un eveniment in cartea sa, “ Libertatea la datorie” petrecut iarna…in noaptea de 22 decembrie 1989.Consecintele evenimentului, nefaste, din perspective acestuia, par a fi platite chiar si astazi de noi, pentru “momentul acela,(in care) ceva din revolutia romana a luat o turnura gresita“. O turnura gresita demarata de respingerea unei singure persoane…respingerea lui Corneliu Coposu, de catre cei doi…
Dar lucrurile pot lua si turnuri favorabile,ploile calde si binefacatoare se astern la un momentdat si peste vai insetate (dupa dreptate), astfel incat, pe 27 decembrie 1989 are loc intalnirea national-taranistilor in Casa Memoriala”Nicolae Titulescu”, pe Soseaua Kiseleff, pentru ca partidul sa isi primeasca sediul central, sediul din Piata Rosetti.
Anul 1990…Timpul redevine favorabil celor drepti.La 8 ianuarie, PNTCD este reinfiintat in mod oficial, avand ca presedinte pe Corneliu Coposu- astfel convingerile din timpul anilor de detentie i se adeveresc.
La 12 ianuarie are loc un Miting anticomunist in Piata Victoriei .Dupa cererile ce au loc- reintroducerea pedepsei cu moartea, scoaterea PCR in afara legii si prezenta observatorilor ONU la proiectatele alegeri, are loc prima sosire a minerilor la Bucuresti.
Corneliu Coposu isi atrage reactii previzibile, dupa ce lanseaza ideea ca puterea a fost preluata de “criptocomunistii” esalonului al doilea, devenind in acelasi timp liderul opozitiei, si totodata tinta unor aprige campanii de compromitere a persoanei acestuia.
In februarie, acesta va raspunde extrem de acid unui articol semnat de Ion Baiesu, prin care persoana lui Corneliu Coposu era criticata precum si istoria Partidului National-Taranesc.Astfel, sunt reliefate parti ale trecutului sau, care nu ii pot aduce decat ceea ce eu numesc onoare…mandria de a putea fi numit erou,”in tara, unde ispaseam conditii infernale”…
In decursul aceleiasi luni, Corneliu Coposu este invitat in Franta de catre primarul Parisului, Jaques Chirac, iar la 6 februarie PNTCD este inregistrat ca partid a FSN(creat ca o uniune a tuturor fortelor democrate).
Desi la data de 20 mai 1990, alegerile parlamentare si prezidentiale sunt castigate de FSN si Ion Iliescu, in iunie, Coreneliu Coposu lanseaza pentru prima data ideea de unificare a fortelor de opozitie din Romania, la Congresul International al Partidelor Crestin-Democrate, de la Luxemburg.La 15 decembrie, ia fiinta Conventia Nationala pentru Instaurarea Democratiei- CNID, ceea ce va deveni stalpul Conventiei Democratice din Romania- CDR.
In anul 1991, in data de 6 mai, Corneliu Coposu declara presei ceea ce ii propusese lui Ion Iliescu in cadrul intalnirilor de la Cotroceni, din care rezulta afinitatea ce o avea acesta pentru ca tara sa dobandeasca un govern stabil si o incredere din partea strainatatii.Acest fapt dovedeste dorinta de schimabre in bine pentru ceea ce ii era mai drag personalitatii Corneliu Coposu- notiunea de patrie, in cel mai adanc inteles si ansamblu al sau.
In iulie acelasi an, Corneliu Coposu il va vizita pe Regele Mihai, la Versoix, fapt ce dovedeste abilitatea acestuia de a-si pastra legaturile cu persoanele demne de un profund respect si calitatile sale de bun diplomat.
La 27 septembrie, liderul Corneliu Coposu, adept al reconcilierii nationale, a depasirii impasurilor prin care tara trecea la acea vreme si a restabilirii telurilor principale in conducerea poporului, era reales presedinte al Partidului National Taranesc Crestin-Democrat.
In anul 1992,la 9 februarie, alegerile locale, cel putin cele din orasele mari dau castig de cauza Conventiei Democratice din Romania.In luna august, desi suferise o interventie chirurgicala si nu se refacuse complet, Corneliu Coposu va pleca in SUA, unde era invitat la Conventia Partidului Republican,unde “ am avut la New York,Washington si Huston intalniri pana la cel mai inalt nivel […]o discutie linga si fructuoasa cu noul secretar de stat American,Eagelburger[…]intrevederi cu vicepresedintele SUA, dl. Quayle…”
In acelasi an, eficienta omului politic Corneliu Coposu se va putea demonstra in mod evident prin faptele mai mult decat graitoare ale acestuia: membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin-Democrate, participa la congrese ale partidelor omoloage PNTCD din Marea Britanie,Luxemburg,Grecia,Franta,Suedia si Elvetia, precum si la un turneu de prezentare al candidatului presidential al CDR, Emil Constantinescu, in Luxemburg,Olanda,Germania si Anglia.
1993.Corneliu Coposu demonstreaza abilitatea sa de om politic, demostreaza capacitatea de a diferentia intre figuratie si calitate.La 7 iunie, acesta declara intalnirea ce a avut-o cu Ion Iliescu, pentru a discuta vizita lu Daniel Atkinson, presedintele Comisiei pentru tarile nemembre ale Adunarii Parlamentare a CE, invitat de PNTCD pentru a-l convinge de necesitatea admiterii Romaniei in acest for.La 8 iunie, prin declaratia sa referitoare la o posibila schimbare de govern, Corneliu Coposu, demonstreaza ca tot ceea ce a intreprins,Nu a fost facut, asa cum zice o buna vorba din popor, “de mantuiala”…
La 3 decembrie acelasi an, are loc Conferinta UECD, la Bucuresti.In alocutiunile lui Wilfried Martens si Wim Van Velzen, cuvantul erou ii este dedicate “domnului Corneliu Coposu”.
La 24 ianuarie 1994, o delegatie PNTCD condusa de insusui Corneliu Coposu, va pleca intr-un turneu European in urma careia au avut loc intalniri cu Partidul Popular Austriac, cel Bavarez si cel Elvetian.In finalul calatoriei, Corneliu Coposu il vizita la Versoix pe Regele Mihai.
Filele cartii noastre par sa ajunga spre final…Anul 1995, data 3 septembrie.Vreme de 7 ore, Corneliu Coposu participa la sedinta Comitetului largit de conducere al PNTCD.Sunt destul de tulburatoare constatarile ce se pot face dupa urma acestui Congres, in care Seniorul pare sa intuiasca criza de timp in care intrase, spectrul vietii ce se ingusta usor…dar Congres in care acestuia i se mai “lua inca o piatra de pe inima”, si anume, faptul ca nu lasase partidul sa moara, dupa cum fusese dorinta lui Iuliu Maniu.
La 6 octombrie 1995, Corneliu Coposu ne mai daruieste o dovada a ceea ce a insemnat, dovada ce ne adanceste respectul catre domnia sa…In numele presedintelui Jaques Chirac, Seniorul este decorat in capitala, in urma dorintei sale de a primi Legiunea de Onoare, in gradul de ofiter, in randul compatriotilor sai, de catre Bernard Boyer, ambasadorul Frantei la Bucuresti.
Am gasit o lumanare pe care am aprins-o deoarece se facuse intuneric.Am dat o fila mai departe, si am ajuns undeva la 11 noiembrie, in 1995.Stau si ma gandesc ca aveam 3 ani pe atunci…Dar m-am decis sa inchid cartea aceea mare,prafuita,grea,ce imi spune o istorie de demult,sau poate nu chiar atat de veche…Ma gandesc ca are si un final, si pentru ca nu e un basm, sigur nu se incheie cu “au trait pana la adanci batraneti si poate ca mai traiesc si azi…” Si totusi, Seniorul traieste…este etern in sufletele acelora care ii recunosc faptele,care s-au condus dupa idealurile sale,care ii recunosc contributia majora la integrarea Romaniei la Uniunea Europeana…
Seniorul va trai etern.
II. - Are o tara nevoie de lideri politici puternici?
Mitologia greaca ne invata ca la inceput oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit in jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca intreaga viata cautandu-si jumatatea care sa-i completeze. Se intalneste si termenul de suflete-gemene - prieteni foarte apropiati cu legaturi foarte puternice…Fortand oarecum limbajul,as numi cele doua personalitati- sosii… Corneliu Coposu / Konrad Adenauer
Despre Konrad Adenauer nu stiam foarte multe inainte de aceasta a doua editie a Concursului…Am avut aproape un reactie ce m-a bulversat, fara sa fi crezut vreodata ca destinele unor oameni politici m-ar putea influenta atat de mult.Nu cred ca m-am gandit vreodata sa imi fac un model dintr-un om politic.Acum poate ca mi-am schimbat oarecum viziunea destul de ingusta, iar spectrul s-a largit deodata capatand si alte nuante intermediare in afara de cele principale si usor vizibile…
De ce are nevoie o tara de lideri politici puternici?
Fiecare dintre noi ne punem la un momentdat aceasta intrebare,sau cel putin asa ar trebui.Eu poate ca am fost superficiala pana acuma in legatura cu acest subiect.Dar gandindu-ma la ceea ce am citit, si am aprofundat in legatura cu destinele uluitor de asemanatoare ale politicianului creştin-democrat german, de profesie jurist, Konrad Adenauer
si ale omului politic român, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, senator, lider al opoziţiei din România postcomunistă, Corneliu Coposu, am realizat ce inseamna sa iti conduci viata dupa un tel dinainte stabilit, ce inseamna sa ai o directie in care daca actionezi, sa stii cu adevarat ceea ce faci si sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale.
Avem nevoie de lideri politici puternici, pentru a fi uniti, pentru a ne putea exprima si implini ideile, dorintele si nevoile prin intermediul faptelor lor.Pentru a arata ceea ce inseamna cu adevarat o natiune.Pentru ca suntem tineri indiferent de varsta,pentru ca o societate in ansamblu este tanara indifferent de varsta si trebuie sa se dezvolte intr-un ansamblu.Pentru ca uneori trebuie sa renunti la multe pentru a avea doar un singur lucru, dar acel lucru sa valoreze mult doar pentru ca pretuieste ceva si pentru cei din jur, nu numai pentru tine.Aici putem urmari exemplul pe plan sentimental al celor doi oameni politici extraordinari, ale caror sotii au murit afectate (in mod indirect) de activitatile sotilor lor.
Avem nevoie in viata de exemple ca acestea, de modele demne de urmat precum Corneliu Coposu si Konrad Adenauer, pentru a avea un moment de sclipire si a realiza ca viata nu inseamna numai propria ta viata.Ca viata inseamna sa poti oferi viata, sa poti darui libertate, sa poti educa oamenii, sa ii poti conduce pe unde nu exista drum dar sa ii inveti sa lase acolo pe acolo o urma, ca viata fara sacrificiu nu se poate, ca liderii nostri reflecta de fapt … ceea ce noi suntem.
III. - La 14 ani de la disparitia sa, mai poate Corneliu Coposu sa constituie un reper (model) pentru generatia tanara?
As fi dorit sa imi incep dintr-o perspectiva mai luminoasa raspunsul meu, dar trebuie sa clarific ceea ce mie mi se pare a fi o mare problema a socitatii noastre nu neaparat romane, cat contemporane si anume, alegerea de modele pentru viata…
In cazul in care nu a disparut de tot acest obicei de a-ti alege modele demne de urmat, intocmai unei fraze devenita celebra „industria romana…e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”, alegerea facuta nu e intotdeauna una dintre cele mai stralucite.
Nu sunt eu cea care ar putea sa ofere exemple de modele, dar din punctul meu de vedere, DA, dupa 14 ani de la disparitia sa, Corneliu Coposu mai poate constitui un exemplu (reper) pentru generatia tanara.
Acum vine partea grea, cu argumentatul…dar as lua-o invers…De ce nu ar constitui?De ce incercam sa avem repere oameni care ne dezbina societatea?De ce tindem sa ne uitam valorile noastre nationale pe undeva pe la pagina 200 a unei carti in loc sa ne gandim ca si noi am putea sa facem ceva asemanator personalitatii respective, ca totul depinde de noi?
DA, Corneliu Coposu este inca un model de urmat pentru generatia tanara, pentru ca pe mine, o adolescenta din tanara generatie, m-a invatat ca totul depinde in viata de rezistenta pe care o afisezi cand infrunti “intemperiile” acesteia, de credinta pe care o ai cu tine, in tine, pentru tine si ceilalti si de acea sans ape care o intalnesti o data sau de de cel mult cateva ori, dar pe care daca ai intalnit-o trebuie sa poti fi atat de inteligent incat sa o depistezi sis a stii sa o folosesti in mod corespunzator.
Nu sunt lucruri simple, dar sunt lucruri pe care le-am desprins doar citind despre o persoana care nu mai traieste astazi in mod fizic, despre care am auzit si am vizionat filme, dar care mi-a marcat oarecum modalitatea de a lua decizii pe viitor, precum si deciziile in sine.
