Corneliu Coposu Fan Page

Secretele Mineriadei/ Ion Iliescu:„Îl asculta cineva pe Coposu?“ - Adevărul, 14 iunie 2010

Înapoi la După 20 de ani

Ion Iliescu

Ion Iliescu continuă lupta cu inamicii săi politici din 1990 şi crede că în Piaţa Universităţii s-au consumat, dacă nu droguri, măcar energizante: „Ceva, ceva a fost!“. „Adevărul" publică începând de astăzi un interviu în trei episoade cu Ion Iliescu, „emanat al Revoluţiei", fost preşedinte al României şi al Partidului Social Democrat, omul care a strâns la Romexpo mai mulţi mineri decât a strâns Marian Vanghelie pensionari la Revelioanele anilor 2000.

El însuşi pensionar, Ion Iliescu (80 de ani) îşi face de lucru pe la biroul său din strada Atena. Păzit de bărbaţi în negru, asistat de intelectuali tineri şi aroganţi. Pe pereţii clădirii, tablouri cu Ion Iliescu (ateu) şi Papa Ioan Paul al II-lea. Pe uşă, lipit cu leucoplast, un mesaj care se vrea amuzant: „vitrină pentru cultul personalităţii în curs de amenajare".

Când ne-a deschis uşa, Ion Iliescu purta bretele şi zâmbea. Părea astfel un băieţandru de şcoală generală, mândru că ştie lecţia pe nevăzute. Căci da, Ion Iliescu a memorat la virgulă tot ce are de spus despre Mineriada din iunie 1990. Orice încercare de deturnare de la firul obişnuit îl înfurie pe fostul preşedinte. Un motiv pentru a citi cele trei părţi ale interviului cu Ion Iliescu: fostul preşedinte s-a înfuriat de câteva ori.

„Adevărul": Am auzit că sunteţi supărat pe ziarul „Adevărul"...

Ion Iliescu: Nu ştiu dacă „supărat" este cuvântul cel mai potrivit, dar constat cu dezamăgire o anumită involuţie a ziarului „Adevărul", şi mai ales a redactorului ăsta şef al vostru - Cartianu. El e un primitiv! E într-un anturaj care se ţine de o campanie care e o diversiune ordinară. La 20 de ani de la Revoluţie se puteau lămuri lucrurile. Ei vin cu fabulaţii aberante în loc să ia realitatea aşa cum a fost. Despre Mineriada din 13-15 iunie 1990 am dat câteva interviuri. Unul dintre ele i l-am dat Corinei Drăgotescu, când era la „Adevărul". Acel interviu rămâne valabil.

Aţi avut o relaţie sinuoasă cu ziarul „Adevărul". Când era condus de Darie Novăceanu aţi avut o relaţie frumoasă.

Da, era o perioadă în care cei de la „Adevărul" au rămas oarecum echilibraţi. „România liberă" se lansase într-o campanie din asta deşănţată.

Cum a fost cu debarcarea lui Novăceanu de la ziar ?

A fost o răscoală internă în redacţie şi el n-a mai rezistat.

El era prieten bun cu Petre Roman...

Da, aşa e.

Şi plecarea lui Novăceanu a coincis cu perioada în care relaţiile dumneavoastră cu Roman începuseră să se răcească...

Da, bine, a fost şi în cadrul FSN-ului o ruptură. Neînţeleaptă de altfel, pentru că Petre Roman până la urmă a plătit. Ziarul „Adevărul" avea însă viaţa lui.

Aţi spus că „Adevărul" a avut o atitudine echilibrată. Nu vi s-a părut că a avut şi ziarul ăsta unele derapaje ca să folosim un limbaj din ăsta mai nou? De exemplu, acea pagină albă din ziua alegerilor (20 mai 1990), pe care apărea scris numai atât: „Avem nevoie de linişte, oameni buni!".

Mă rog, aia a fost o găselniţă gazetărească, se poate interpreta oricum. Dar "România liberă" a dus o campanie neraţională şi jignitoare la adresa poporului român: că ar fi fost vorba de o aşa-zisă „Duminică a orbului". Alegerile exprimau o opţiune reală a populaţiei. Un om pe care l-am stimat, deşi am fost adversari duri a fost domnul Coposu. De ce n-a ieşit domnul Coposu în faţa lumii, la Revoluţie, să spună: "fraţilor, eu sunt ăsta. Mergeţi după mine!". Îl asculta cineva pe Coposu atunci? Spune că a fost şi el la Televiziune. O fi fost. Îmi reproşa că ar fi vrut să discute cu mine atunci. Păi ce să discute cu mine? Cine eram eu? Eu eram un mic director de editură.

„Le punem pe tavă puterea, ce facem?"

Corneliu Coposu

O nemulţumire a celor care se adunau în Piaţa Universităţii în aprilie-mai 1990 era că în România se întâmplă doar o Perestroika. Cum vedeaţi evoluţia României la începutul anului 1990? Democraţie sau un comunism mai blând?

Uitaţi-vă pe cele 10 puncte programatice ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Avem ideea de pluralism politic, eliminarea monopolului unui partid şi a sistemului partid-stat, alegeri libere, Constituţie care să consacre separaţia puterilor în stat, eliminarea alegerilor pe viaţă. Apoi trecerea spre economie de piaţă. Marea eroare a lui Stalin a fost ignorarea pieţei care nu ţine de capitalism. El confunda capitalismul cu piaţa. Piaţa s-a născut la începuturile civilizaţiei. A apărut agricultura, a apărut schimbul de produse între agricultori şi vânători...

Apropo de pluripartidism, a apărut o stenogramă a unei discuţii din 27 decembrie 1989, între dumneavoastră şi ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, Evgheni Tiajelnikov. Spuneaţi acolo că nu doriţi pluripartidism.

Asta e o tâmpenie. Astea sunt răstâlmăciri ale lui Alex Stoenescu pe baza unei stenograme. O stenogramă are şi ea imperfecţiunile ei. Vorbeam de cu totul altceva. Că ne aflam într-un proces de diversificare a vieţii politice. Noi am scos o Lege în 31 decembrie: Decretul-Lege privind constituirea de partide politice: 251 de oameni puteau să înregistreze un partid politic. Că era şi o glumă pe atunci, cum că oamenii care aşteptau autobuzul în staţie puteau să pună la cale un partid.

Şi atunci de unde ideea asta, că cei din Piaţă vă numeau neocomunist?

Dragă, a fost campanie electorală. Şi în campanie foloseşte fiecare orice fel de instrumente. Eu cred că asta a fost şi slăbiciunea Opoziţiei de atunci. Iar noi veneam cu un atu. Noi, ăştia care constituisem FSN-ul, care am fost în prima linie la Revoluţie, ne-am asumat atunci şi riscuri şi răspunderi. S-a tras asupra noastră.

După cum a arătat „Adevărul" în serialele dedicate Revoluţiei, arestarea cuplului Ceauşescu şi primele diversiuni teroriste coincid cu apariţia lui Ion Iliescu la balconul fostului CC al PCR. În plus, împuşcăturile dinspre Palatul Regal au luat o pauză în timpul discursului noului conducător!

Aţi anunţat atunci că nu veţi candida la alegeri. Apoi v-aţi răzgândit...

Cine a spus asta, domnule? E o altă minciună. Niciodată nu am spus aşa ceva. Pe 10 ianuarie am avut deschiderea ca în cadrul CFSN-ului să atragem reprezentanţii tuturor partidelor care luaseră fiinţă până atunci. Pe 10 ianuarie am vorbit cu delegaţia PNŢCD pentru a-şi desemna reprezentanţii. Domnul Coposu ne-a refuzat, apoi mi-a făcut propunerea să accept să candidez la viitoarele alegeri pe listele PNŢCD-ului. Cap de listă! Zic: „Vedeţi domnu' Coposu care este deosebirea între noi doi? Dumneavoastră aveţi în cap un singur lucru: cum o să fie cu alegerile. Ştiţi deja că vor fi alegeri pe bază de liste. Eu habar nu am cum o să fie". El era cu gândul la alegeri de la începutul anului. Eu nu ştiam decât de alegeri uninominale, cu un singur candidat, că aşa fusese până atunci. Noi eram sub presiunea problemelor curente, de viaţă, iar ei se ocupau de politică. Dar asta n-a însemnat însă că noi n-o să participăm la alegeri. Apoi, la o reuniune, în jur de 20 ianuarie, au venit reprezentanţii FSN din judeţe şi au zis: „Domne, în judeţe, toate partidele astea care iau fiinţă îşi crează filiale. Vin la noi să ne ceară sedii. Pe urmă se apucă de materiale electorale. Vorbesc de alegeri, fac campanii electorale. Şi noi ce facem? Noi, ăştia care ne-am asumat riscuri? Noi rămânem pe dinafară? Le punem pe tavă puterea?". Şi astfel a veni ideea să ne facem un partid propriu.

"Ceauşescu m-a înlăturat pentru intelectualism. Eu am fost o fire deschisă, nu am fost un troglodit. "
Ion Iliescu
fost preşedinte

„Minerii meritau mulţumiri de la Iliescu"

Dan Voinea

Fostul procuror militar Dan Voinea a vorbit la Radio France International, în spiritual celor arătate de „Adevărul" în ultimele şase luni de dezvăluiri despre Revoluţie şi Mineriada din iunie 1990. „Mineriada din 13-15 iunie este impropriu o Mineriadă, pentru că, de fapt, a fost un act de represiune al noii puteri împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii.

Aceştia au luat atitudine faţă de faptul că noile structuri ale Puterii anunţate atunci erau de fapt toţi foştii comunişti şi atunci s-a creat acea Piaţă a Universităţii, ca o mişcare de sensibilizare a populaţiei României împotriva pericolului ca membrii fostei administraţii comuniste să se regăsească în noile structuri de putere.

Mişcarea a fost înăbuşită sângeros în zilele de 13-15 iunie 1990 de aceleaşi forţe represive care au acţionat şi în decembrie 1989", a declarat procurorul care a instrumentat Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei.

Un act de terorism

„Toată acea întrunire a forţelor de represiune a avut scopul de a crea teamă. A fost un act de terorism, din partea instituţiilor represive ale statului", a plusat Voinea.

Fostul procuror susţine că minerii au fost conduşi prin Bucureşti de cadre din Ministerul de Interne şi de la SRI: „Minerii meritau mulţumiri din partea dânsului (n.r. - Ion Iliescu), pentru că dânsul este unul dintre cei care i-au chemat".

După Voinea, aducerea lui Iliescu în faţa Justiţiei încă este posibilă, numai că: „Victimele care nu şi-au găsit dreptatea în acest dosar nu sunt conştiente de un lucru, şi anume că s-a trecut de la dictatura comunistă la crima organizată. Este aproape imposibil să le ceri celor care reprezintă crima organizată, inclusiv a funcţionarilor de stat care sunt implicaţi în acest fenomen criminal, să le ceri să instaureze statul de drept".

"Este aproape imposibil să le ceri celor care reprezintă crima organizată, inclusiv a funcţionarilor de stat care sunt implicaţi în acest fenomen criminal, să le ceri să instaureze statul de drept."
Dan Voinea
fost procuror militar

„Droguri în Piaţă? Domnule, ceva a fost"

'Golani'

Cum caracterizaţi apariţia fenomenului „Piaţa Universităţii"?

Eu cred că a fost slăbiciunea Opoziţiei. A devenit tribuna principală a Opoziţiei, o chestie firească în democraţie. Problema a fost modul cum s-a realizat acest lucru: împotriva decretului-lege care prevedea evitarea ocupării spaţiilor publice. Or aici s-a ocupat Piaţa Universităţii. Păi ar admite Parisul vreodată ocuparea Place de l'Étoile, important nod de circulaţie? A fost o chestie anarhică. Acolo au fost şi oameni de bună-credinţă care mergeau să-şi exprime opoziţia lor. Bine. Dar acolo s-au exprimat sloganuri violente: "Moarte lui Iliescu", "Pân' la anul nou, Iliescu în cavou", „Iliescu du-te acasă, c-ai nevasta canceroasă". Nişte ticăloşii.

Aţi trecut prin Piaţă vreodată, măcar tangenţial aşa?

N-am vrut să merg. Dacă aş fi mers acolo ar fi însemnat să-i incit.

Credeţi că dădeau în dumneavoastră?

Dragă, dar n-are importanţă. De ce să-i irit? Ar fi fost o prostie. E ca şi cum, la mitingurile CFSN-ului, ar fi venit ăştia cu lozincile lor. Păi i-ar fi mâncat manifestanţii noştri! Aveam nişte mitinguri uriaşe. Toate centrele judeţene erau pline, aici, la noi, în piaţa Parcului Herăstrău, toată piaţa era plină de lume. Piaţa Universităţii era un joc de copii în comparaţie cu marile mitinguri ale noastre! Opoziţia a pierdut pentru că a apărut cu elemente de incitare la violenţă. Asta i-a prevenit pe oameni. Şi de aceea a fost scorul ridicat al FSN şi al candidatului său. A fost o reacţie de respingere a spiritului acesta gregar şi violent care s-a promovat în Piaţa Universităţii.

Multă lume spune că s-a întâmplat aşa pentru că Piaţa Universităţii a fost prezentată deformat de principalele canale media de atunci: TVR, ziarele „Adevărul", „Dimineaţa", „Azi"... Pentru a compromite. Am vorbit cu ziarişti care admit că se spuneau tâmpenii despre ce s-a întâmplat în Piaţă. Cristian Tudor Popescu spune că „Adevărul" de atunci era un organ de propagandă al FSN.

Cristian Tudor Popescu a prezentat destul de echilibrat aprecierile lui de atunci şi sunt corecte. Adică şi-au făcut singuri o imagine proastă, la care electoratul român a acţionat aşa cum a acţionat.

Dar poveştile cu drogurile din Piaţă? Existau droguri? Erau drogaţi în Piaţă?

Domnule, ceva a fost. Dacă nu droguri, nişte energizante tot au fost, cum spunea domnul Cunescu. Zice: „Domnule, astea sunt energizante!". Erau ăia cu corturile care erau adăpaţi, alimentaţi. Domnul Raţiu a plătit ca să-i finanţeze.

"A circulat o fabulaţie că aş fi fost coleg la Moscova cu Gorbaciov. Aveam vreun motiv să neg că l-am cunoscut? "
Ion Iliescu
fost preşedinte

Cristian Delcea,Mihai Voinea, 14 iunie 2010, Adevărul

Articol citit de 2818 ori.

Alte articole