Au trecut 20 de ani de la cele întâmplate în Piaţa Universităţii din Bucureşti. O amplă mişcare de protest, la câteva luni după revoluţie, înecată în sânge. Primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, preşedinte CNC al PNŢCD, rememorează acele momente… “Se împlinesc 20 ani de la înăbuşirea în sânge a manifestaţiei din Piaţa Universităţii – cea mai lungă şi cea mai frumoasă mişcare de protest postdecembristă, la adresa puterii neocomuniste din România şi a vechilor structuri care au acaparat conducerea ţării după revoluţia din 1989. Am trăit atunci trei zile de groază, trei zile care au aruncat România, la acel moment, în rândul ţărilor lumii a treia şi ale căror urmări, probabil, nu o să le ştim niciodată în totalitate. Morţi, răniţi, arestaţi, mineri triumfători, bucuroşi că au putut răspunde apelului preşedintelui Ion Iliescu – toate acestea au defilat pe ecranele tuturor posturilor de televiziune din lume, transformând ceea ce a fost fenomenul Piaţa Universităţii în Piaţa Tien An Men II. Ne amintim şi astăzi de devastarea sediului PNŢCD, ne amintim cum în faţa casei lui Corneliu Coposu a fost aruncat un cocktail Molotov, după care s-au primit două telefoane: „Ca nişte şobolani o să ardeţi, ticăloşilor!” şi „Vin minerii, plecaţi de-acasă!”. Uşa casei a fost spartă a doua zi, cu o rangă, iar casa a fost percheziţionată de mineri”, îşi aminteşte Gheorghe Ciuhandu.
“După atâta vreme, există un singur dosar în ceea ce priveşte Piaţa Universităţii şi nici un vinovat”
“Au trecut, de atunci, 20 ani. Acum, după atâta vreme, există un singur dosar în ceea ce priveşte Piaţa Universităţii şi nici un vinovat. Şi mai avem două mari datorii morale: condamnarea vinovaţilor pentru mineriada din 13-15 iunie 1990; aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara – principala solicitare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii – prin promovarea unei Legi a Lustraţiei reale, şi nu de faţadă. Solicităm instituţiilor statului român şi întregii clase politice urgentarea rezolvării acestor două puncte. Avem nevoie de recunoaşterea adevărului despre acele zile, avem nevoie de condamnarea vinovaţilor pentru reprimarea fenomenului Piaţa Universităţii şi avem nevoie de Legea Lustraţiei. Numai cu aceste puncte îndeplinite putem vorbi despre începutul asanării morale a clasei politice româneşti, asanare care ne-ar putea ridica la înălţimea speranţelor celor care au murit în decembrie 1989 şi celor care au luptat împotriva comunismului la Kilometrul Zero al democraţiei româneşti”, transmite Gheorghe Ciuhandu.
Gheorghe Ciuhandu: “Avem nevoie de recunoaşterea adevărului despre acele zile”
Adrian Panduru, 13 Iunie 2010, ZiuaDeVest.ro
