Corneliu Coposu Fan Page

Privatizarea Securităţii - Ziua, 13 octombrie 2004

Înapoi la Securitate și securiști

Istoricul Marius Oprea va lansa, in luna noiembrie, la Editura Humanitas, o noua carte de exceptie: "Mostenitorii Securitatii". Prin continutul sau bogat in conexiuni si dezvaluiri de actuali-tate, cartea va imbogati esential biblioteca lucrarilor care trateaza sensibila tema a politiei politice comuniste.

"Eroii cartii nu sunt doar securistii pe care am avut nefericirea sa-i cunosc direct, ci si activisti ai fostului Partid Comunist, ofiteri ai fostului DSS (Departamentul Securitatii Statului) si informatorii lor, toti cei care reprezinta astazi nu doar "securitatea mea", ci "a noastra, a tuturor".

Ei, mostenitorii sistemului comunist si ai politiei politice, ei, zeii de lut ai unui trecut intunecat si ai acestui prezent confuz sunt personajele acestei carti", noteaza autorul in cuvantul introductiv.

In esenta, Marius Oprea apreciaza ca, dupa evenimentele din decembrie 1989, in Romania s-a derulat un amplu proces de recuperare a oamenilor fostei politii politice, de re-institutionalizare a Securitatii.

Pe fondul ingradirii accesului la dosarele trecutului - asistam in prezent la decesul CNSAS - fostii securisti au fost spalati, reactivati si/sau ajutati sa faca bani prin afaceri derulate in umbra. Marius Oprea trateaza, in capitolul intitulat "Privatizarea Securitatii", tocmai acest aspect.

El subliniaza, ori de cate ori considera relevant, complicitatea "mostenitorilor Securitatii" cu puternicii zilei, personaje notorii din zonele politica si economica. Incepand de astazi, prin amabilitatea autorului si a Editurii Humanitas, ZIUA va publica fragmente din cartea istoricului brasovean. Incepem cu povestea de pe "strada Plantelor 36".

Potrivit autorului, "este insasi povestea acestei tranzitii, in care privatizarea unor segmente importante ale fostei Securitati se imbina cu reusitele spectaculoase in afaceri ale fostei nomenclaturi comuniste". (O.B.)

"Pe strada Plantelor din Bucuresti, la numarul 36, se afla un imobil de constructie recenta, spre deosebire de restul caselor de pe strada. Compus din subsol, parter si trei etaje, el adaposteste o intreaga poveste, in stransa legatura cu subiectul acestei carti (n.red.

- Mostenitorii Securitatii) - si anume una despre "afacerile postrevolutionare ale Securitatii", despre modul in care aceasta a avut o contributie esentiala la privatizarea regimului comunist, realizata dupa modelul post-sovietic si in Romania post-comunista.

Pe toata perioada construirii sale, blocul a fost proprietatea Societatii Comerciale ROMCAN ENTERPRISES SRL, cu sediul declarat pe undeva pe Soseaua Pantelimon. Firma, ca si blocul, apartin lui Nicolae Boroi si asociatilor sai: sotia, Mariana, si cetateanului canadian Thomas Gradek (1). Familia Boroi mai are alte trei firme, dintre care una de import de medicamente (2).

Nicolae Boroi s-a nascut in 22 februarie 1948 in comuna Roata de Jos, din judetul Giurgiu. Pana in 1989 a fost in misiune de spionaj in Canada, sub acoperirea de atasat comercial, iar dupa retragerea sa in Romania a fost cadru activ al Serviciului de Informatii Externe, cu gradul de colonel.

Desi statutul sau militar ii interzicea acest lucru, el si-a folosit atat relatiile interne, cat si legaturile externe pentru a derula afaceri a caror cifra este greu de precizat, dar poate fi sugerata de dimensiunile imobilului din strada Plantelor 36.

In acelasi bloc locuieste, in doua apartamente, familia Giotoiu. Ion Giotoiu s-a nascut la 3 iulie 1950 in comuna Plenita din Dolj si a avut o cariera similara cu cea a lui Boroi.

Fost securist, apoi ofiter in Serviciul de Informatii Externe (unde vecinii sai stiu ca ar fi jurist), a infiintat, impreuna cu rude si cunostinte, printre care un coleg ofiter din SIE, Ionita Constantin si cetateanul libanez Jaafar Hassan Ali, firmele Girom si Agragirom (3). Afacerile au mers bine.

Ionita Constantin si-a deschis alte cateva firme de productie si transport, ca si reteaua de case de schimb valutar Welcome (4).

Cel putin la fel de prosper, pe langa cele doua apartamente cumparate fara acte de la colegul sau Boroi in Plantelor 36, fostul securist Giotoiu avea in 1997 cinci autoturisme: un Renault 19 si un Volkswagen Golf, un Nissan Patrol, un Audi A4 si un Toyota Land Cruiser, ultimele trei nou-noute.

Ion Giotoiu avea de umblat mult: la Beia, in judetul Brasov, cumparase dupa 1990 peste 100 hectare de teren agricol de la sasi care au parasit Romania, precum si 8 hectare de padure, transformate in teren propriu de vanatoare.

Si-a mai luat turme de oi si porci, a importat 100 de vaci de lapte de rasa, ca si o instalatie de prelucrare a laptelui, in valoare de peste o jumatate de milion de marci (5).

O asemenea avere era greu de acumulat doar din profiturile firmelor sale, chiar si din salariul de colonel al Serviciului de Informatii Externe, sau din economiile de securist.

Giotoiu a primit substantiale credite de la BANCOREX, unele chiar fara garantii, a participat in conditii preferentiale la operatiuni de fixing, schimband mari sume de lei si valuta la aceeasi banca, bineinteles, contra comision. Si, pentru ca sa se inchida cercul, cine credeti ca domicilia, din 1996, in apartamentul F al blocului din strada Plantelor nr.

36? Cristina Tereza Temesan, fiica lui Temesan Razvan Liviu, fostul director al BANCOREX. Apartamentul se afla la etajul 2, fata in fata cu cel al fostului ofiter de securitate Nicolae Boroi, proprietarul blocului...

Cele trei categorii de fosti securisti

Din nefericire, istoria de mai sus nu constituie o exceptie pentru tranzitia la economia de piata in Romania. Povestea din strada Plantelor 36 este insasi povestea acestei tranzitii, in care privatizarea unor segmente importante ale fostei Securitati se imbina cu reusitele spectaculoase in afaceri ale fostei nomenclaturi comuniste.

Astazi, ofiterii fostei Securitati se impart in trei mari categorii. Prima ii cuprinde pe cei care au reusit in viata, ca politicieni sau oameni de afaceri.

A doua, pe cei care au reusit in viata, dar si in cariera, ajungand, de la gradul de capitan, maior sau colonel dinainte de 1989, la cel de general si chiar de sef al unei structuri de informatii din Romania, functii care aduc, pe langa un trai imbelsugat, dulcele sentiment al puterii.

In a treia categorie intra "fraierii", retrasi din orice activitate, care prefera sa traiasca, pur si simplu, din pensie, la care uneori mai adauga veniturile gospodariei parintesti de la tara sau, in cazurile cele mai fericite, o activitate lucrativa, de genul celei de administrator de bloc si turnator cu simbrie, sau, in cazurile mai fericite, de sef de personal, responsabil cu condica si

disciplina, la intreprinderi mici si mijlocii. Practic, aceasta impartire reflecta grila "sociologica", am spune, a componentei fostului aparat de Securitate inainte de 1989. Primele doua segmente sunt ocupate in genere de ofiteri "afirmati" la inceputul anilor '70, multi adusi la Scoala de Securitate Baneasa, cu promisiuni, dintre studentii si absolventii bine clasati ai facultatilor.

De pilda, generalul Alexandru Tanasescu, depre care vom vorbi pe larg mai jos, a absolvit cu brio Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti in 1967, fiind incadrat la absolvire cercetator la Institutul de Studii Istorice si Sociologice, pana la 3 ianuarie 1973, cand a fost incadrat in fosta Directie Generala de Informatii Externe (6).

Aceasta politica activa a fost conceputa de fostul sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Iulian Vlad, care in 1969, an de apogeu al reformelor structurale din Departamentul Securitatii Statului, ocupa functia de sef al Directiei de Invatamant.

Cea de-a treia categorie, am putea spune atipica in contextul evolutiei generale a aparatului este dominata de oameni care au ajuns in Securitate in urma unor "conjuncturi", percepute si de ei insisi drept un compromis asumat pentru o viata ceva mai buna sau, pur si simplu, de ofiteri recunoscuti in trecut pentru incompetenta lor. Fara indoiala, cea de-a treia categorie apartine istoriei.

Primele doua, insa, continua sa puna in practica o cutuma atribuita de legende instructorilor KGB-ului: "unii scriu istoria; noi o facem".

Copia la indigo a tranzitiei din fosta URSS

Procesul de privatizare la care Securitatea a participat activ este o copie la indigo a modului in care a decurs, pe numeroase segmente, asa-zisa tranzitie in fosta Uniune Sovietica. Singura exceptie o constituie caracterul non-violent al acestui proces in cazul romanesc.

O posibila explicatie a acestui caracter non-violent este fidelitatea structurilor privatizate ale fostului DSS fata de noii protectori, fidelitate sporita de faptul ca Securitatea a fost salvata si recuperata dupa decembrie 1989 de noua putere, in conditiile in care majoritatea populatiei solicita dizolvarea ei si tragerea securistilor la raspundere.

Presa a relevat, ca sa ne intoarcem la exemplul de mai sus, faptul ca protectorul ofiterilor SIE Boroi si Giotoiu, vecinii nostri din Strada Plantelor, a fost nimeni altul decat generalul Alexandru Tanasescu, fost adjunct al sefului Serviciului de Informatii Externe, cand in aceasta functie se afla Ioan Talpes, viitor consilier prezidential pe probleme de siguranta nationala si vicepremier.

Pana cand a fost trecut in rezerva in decembrie 1999, Tanasescu i-a aparat din rasputeri pe cei doi ofiteri din subordinea sa directa, invocand ca ar fi implicati in obtinerea unor tehnologii de importanta majora pentru tara - probabil cele pentru ultramoderna fabrica de procesare a laptelui de la ferma din judetul Brasov a lui Giotoiu.

Cel din urma a fost puternic sprijinit si de Razvan Temesan, primind la indicatiile generalului Tanasescu importante credite in valuta si lei de la BANCOREX (in suma de 2 miliarde lei), unele chiar fara garantii. De asemenea, a participat, in conditii preferentiale, la operatiuni de fixing, schimband mari sume de lei in valuta, contra comision (7).

Atentia aratata protejatului sau de catre generalul Tanasescu a mers chiar mai departe incalcand nu doar regulamente militare, ci si bunul simt, ca sa nu vorbim de regulamentele militare. Tanasescu a transformat-o peste noapte pe sotia lui Giotoiu din simplu angajat civil in cadrul Ministerului de Interne, in maior SIE.

Date confidentiale pentru Hrebenciuc

Tanasescu avea, bineinteles, legaturi si cu oameni politici, precum Oliviu Gherman, Victor Hrebenciuc si Adrian Paunescu.

Un raport al unui ofiter superior din SIE afirma ca generalul Tanasescu i-ar fi furnizat lui Viorel Hrebenciuc date cu caracter confidential, obtinute prin mijloace specifice, despre diverse firme si operatiuni comerciale care prezentau interes personal pentru fostul secretar al guvernului - bineinteles, datele respective urmand sa fie folosite de Viorel Hrebenciuc pentru obtinerea unor avantaje

financiare. Cei ce il ajutau pe Tanasescu (care isi facea "afacerile" prin Giotoiu, Boroi si altii) primeau si recompense. Una i-a fost acordata lui Temesan, sub forma unui grad in SIE - nu pentru ca acesta nu l-ar fi meritat pentru "serviciile" aduse, ci si pentru a avea un control deplin asupra lui.

Generalul Tanasescu a reusit sa-l determine pe Ioan Talpes, pe atunci seful SIE, ca "bancherul" sa fie incadrat ca ofiter in structura Serviciului de Informatii Externe. Faptul s-a petrecut, dupa cum arata un document publicat in presa, in anul 1993. Bineinteles, "subordonatul" Temesan raspundea oricaror ordine ale generalului.

In cadrul unui "turneu asiatic" din 1996, facut dupa "modelul Vacaroiu" prin China, Coreea de Sud, Japonia de copiii lui Oliviu Gherman si Razvan Temesan, fiul generalului Tanasescu, care a facut parte din acest grup al "tinerelor sperante" (pe atunci) pedeseriste, a fost "sponsorizat" de directorul BANCOREX cu suma de 4000 dolari SUA (8).

Din cercurile inalte de ^afaceri^ la nivel SIE facea parte si Sever Muresan. Cand a inceput sa se stranga funia in jurul latului in urma falimentarii Bancii Dacia Felix, Muresan spunea in stanga si-n dreapta ca, daca va fi tras la raspundere penala pentru falimentarea bancii, ^vor cadea capete importante^. Cum se stie, n-au cazut, dar nici pretul n-a fost mic.

Sever Muresan a scapat de condamnare si, dupa o prima eliberare din arest, a plecat din tara: avea pasaport diplomatic, la interventia facuta la Ministerul Afacerilor Externe de catre Tanasescu, care avizase anterior numirea ^bancherului^ drept ^consul onorific al Romaniei^ la Dijon.

(Va urma)

(n.r. - intertitlurile apartin redactiei)

Note de subsol

  1. Inregistrata la Oficiul National al Registrului Comertului la J40/20213 din 9 august 1993;
  2. ROMCAN PPHARMA, inmatriculata in Registrul Comertului la J40/28114 din 23 decembrie 1994;
  3. Inregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului;
  4. Romania Libera, nr. 2129/1997, "SIE - implicat in activitati mafiotice";
  5. La ferma lui Giotoiu, printre cei 60 de angajati, se vorbea despre "patron" ca este securist si inca "activ", ceea ce era, pentru ei, explicatia directa a bunurilor acumulate;
  6. Alexandru Tanasescu s-a nascut in 17 martie 1945 la Bucuresti. Dupa decembrie 1999, cand a fost trecut in rezerva, s-a manifestat drept un apropiat al fostului PDSR;
  7. Giotoiu nu se dadea in laturi sa-si escrocheze partenerii, stiindu-si spatele atat de tare. Ion Mihalache, patronul firmei CRIDO SA din Bucuresti a fost victima acestuia, la o actiune de fixing. Astfel, Mihalache, cunoscand relatiile apropiate dintre generalul Tanasescu, Temesan si Giotoiu, i-a prezentat lui Giotoiu un cetatean grec, interesat sa schimbe o suma apreciabila de lei.
    Mihalache pretindea comision. Giotoiu s-a implicat in operatiune, obtinand de la cetateanul grec un comision de ordinul "catorva sute de mii de dolari", dupa cum afirma un fost cadru SIE, bani pe care i-a impartit doar cu generalul Tanasescu si cu Razvan Temesan. Mihalache s-a lasat pagubas, cunoscand "calibrul" celor care-l inselasera.
    O alta victima a lui Giotoiu si Tanasescu a fost Dumitru Itu, patronul firmei Atlantic Club SRL din Bucuresti, care a fost pagubit in urma afacerilor facute cu acestia in 1994, cu suma de 300 milioane lei
  8. Detalii privind aceasta "sponsorizare" sau altele au fost gasite de politistii din IGP care au investigat falimentul BANCOREX

Ziua, 13 octombrie 2004

Articol citit de 3283 ori.

Alte articole