Corneliu Coposu Fan Page

"Ştiam toate mişcările lui Coposu, Raţiu şi Câmpeanu" - PNŢcd-RO USA

Înapoi la Securitate și securiști

Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne in Guvernul Petre Roman, ne-a dat un interviu in care descrie felul in care erau monitorizati liderii opozitiei in primii ani ai “domniei” lui Ion Iliescu. Imaginea nu difera mult de ceea ce razbate si astazi din declaratiile politicienilor. “Din chiar momentul instalarii mele la Interne, primeam in notele de evenimente, la primele ore ale diminetii, date despre ce au facut liderii opozitiei. Cand a iesit Radu Campeanu din tara, cand s-a intors Ion Ratiu, ce drumuri a batut Corneliu Coposu si la ce intalniri a participat”.

  • Ursu sustine ca a dat ordine clare ca astfel de procedee sa inceteze, dar succesul a fost minim, pentru ca, putin mai tarziu, chiar el a surprins un echipaj al pe atunci proaspat-infiintatei UM 0215. Operatiunea de “supraveghere” a ministrului Ursu a purtat indicativul “Scutul”. Informatii culese de ofiteri ai MI au fost folosite si in timpul Mineriadei din iunie 1990, in episoade precum devastarea sediului PNT sau perchezitionarea casei lui Ion Ratiu de catre mineri.
  • Fostul ministru vorbeste si de o alta metoda prin care generalii “hraneau” presedintele cu informatii. “Mai era un sistem. Cel putin doi dintre generali îl informau direct pe presedinte (Ion Iliescu, n.n.) despre ce fac. Asa îi si numeam, «oamenii presedintelui». Doar stiti cât îl iubea Cico Dumitrescu pe presedinte. Altul îl astepta dimineata la Scrovistea. Daca tocmai il cautam, gasisera el si seful de cabinet o explicatie tare desteapta: «Domn’ ministru, domn’ secretar de stat (Gheorghe, n.n.), Carp tocmai isi schimba camasa»”. Si si-o schimba vreo 20 de minute in sir, pana ajungea de la Scrovistea la Bucuresti“.

Fostul ministru de interne Doru Viorel Ursu ne-a facut cateva declaratii care, in actualul razboi al dezvaluirilor despre interceptari si urmariri, sunt deosebit de interesante. Actualul avocat vorbeste despre inceputurile serviciilor secrete dupa Revolutia din 1989. Informatiile furnizate de Ursu nu au nevoie de foarte multe comentarii, peisajul nediferind foarte mult de ce reiese si acum din declaratiile oricarui politician: ofiterii monitorizau orice miscare a liderilor de atunci ai firavei opozitii, Corneliu Coposu, Ion Ratiu si Radu Campeanu, generali care isi informau presedintele despre tot felul de cancanuri. Doi dintre acestia, Cico Dumitrescu si Gheorghe Carp, si-au legat numele de Ministerul de Interne intr-o perioada in care aceasta institutie inspira teama pe care astazi o inspira procurorii sau serviciile. Din vechea glorie astazi mai e doar DGIPI, fosta 0215, la a carei creare au contribuit si cei doi.

Am prins ofiteri ai 0215 care ma filau

- Reporter: Ati fost ministru de interne, la scurt timp dupa Revolutie. Probabil, practica ascultarilor de pe vremea lui Ceausescu nu se abandonase. Erau ascultati politicienii?
- Doru Viorel Ursu: Sa fim seriosi. Ceausescu si Securitatea lui au fost diletanti fata de practicile marilor servicii de informatii. Si din Est, si din Vest. Ma amuza sa-i vad pe politicienii nostri la televizor cu aere cucernice si nevinovate, pozând în victime. Niste mironosite! S-au urmarit întotdeauna unii pe altii, profitând de instrumentele pe care le ofera puterea. Din chiar momentul instalarii mele la Interne, primeam în notele de evenimente, la primele ore ale diminetii, date despre ce au facut liderii opozitiei. Când a iesit Radu Câmpeanu din tara, cand s-a intors Ion Ratiu, ce drumuri a batut Corneliu Coposu, si la ce intalniri a participat. Documentele de arhive mai poarta inca rezolutiile mele prin care am interzis astfel de procedee, dar nu stiu cat am reusit, din moment ce am prins in flagrant pe ofiterii de la 0215 filandu-ma chiar pe mine. Chipurile, ma protejau in cadrul actiunii „Scutul”! M-or fi crezut ei ori prea tanar, ori un papa-lapte in confruntarea mea cu ei, vezi Doamne, marii profesionisti.
I-am scos de guler din masina cu care ma urmareau, manevra scurta! In fond, am facut si eu pe surprinsul, de unde sa stiu ca sunt ofiteri de informatii, erau acoperiti! Niste fraieri!
Mai era un sistem. Cel putin doi dintre generali îl informau direct pe presedinte (Ion Iliescu, n.n.) despre ce fac. Asa îi si numeam, „oamenii presedintelui”. Doar stiti cât îl iubea Cico Dumitrescu pe Presedinte. Altul îl astepta dimineata la Scrovistea, când se plimba pe alei. „Sa traiti, domn’ presedinte, stiti, si eu pe aici, controlam dispozitivul!”
Daca tocmai il cautam, gasisera el si seful de cabinet o explicatie tare desteapta: „Domn’ ministru, domn’ secretar de stat (Gheorghe, n.n.), Carp tocmai isi schimba camasa”. Si si-o schimba vreo 20 de minute in sir, pana ajungea de la Scrovistea la Bucuresti. Cat despre convorbirile prin TO si telefonul „scurt”, ala de trei cifre, intre presedinte, premier, ministri si parlamentari, ce garantii puteam avea? STS se subordona pe atunci direct presedintelui. Nu stiu cum mai sta treaba acum. Presupun ca metodele au evoluat. Ca si democratia romaneasca.

Atunci se lucra mai putin pe inregistrari

- Afirmatiile lui Claudiu Saftoiu au veridicitate?
- Nu vin din partea unei persoane foarte credibile si care straluceste prin IQ! E pacat sa ma pronunt eu fara probe. A mai dat odata cu oistea în gard. Nu este un profesionist.

- Are importanta din partea cui vin aceste declaratii, sau faptul ca dumneavoastra v-ati confruntat cu aceasta situatie este relevant?
- Vreau sa fiu foarte sincer. Apelul la istorie si sinceritate este obiectul celor doua carti pe care tocmai le-am scris, „Sah Mat la România” si „Ministru de Interne”. Problema este alta, din ceea ce spune fostul consilier prezidential. Din declaratia lui nu exista a treia cale – tertium non datur! Daca ar fi luat cunostinta personal, afirmatiile au o gravitate deosebita. În America au dus la demisia unui presedinte. Nixon dupa Watergate. Daca nu este asa, degeaba a spus Parchetul General ca nu este o fapta de natura penala. Dupa parerea mea, atacul incorect la presedinte antreneaza raspunderea domnului Saftoiu.

- Dumneavoastra puteti proba, pentru ca sunt semnaturile prin care spuneti ca v-ati opus monitorizarii anumitor demnitari, dar Claudiu Saftoiu nu poate proba, pentru ca a fost o discutie cu presedintele, fara documente.
- Este treaba lui cum si-a asigurat sustinerea afirmatiilor. Daca lucrurile s-au intamplat in realitate, el poate sa le probeze. Nu trebuie sa-l invat eu. Si apoi ar urma sa se declanseze si cercetarile în care anchetatorii au mijloace specifice pentru a afla adevarul.

- Credeti ca inregistrarile cand erati ministru de interne...
- Atunci se lucra mai putin pe inregistrari, in reteaua MI. Ministerul de Interne nu avea posibilitatea de a face inregistrari. Le luasera la Revolutie. MI nu avea propria retea. Intotdeauna aceste retele pe care le-am numit TO si „scurt” nu au apartinut Ministerului de Interne. S-au plasat în zona presedintelui, oricum s-ar numi. Dar aveam o puternica retea de filaj si de informatori.

Am identificat lucratori ai MI care au intrat in casa lui Ratiu

- Acele informari au fost baza de date pentru „Mineriade”? Ati spus ca stiati ce fac Câmpeanu, Ratiu...
- Modul în care li se punea în gura minerilor una si alta este altceva. Este clar ca printre mineri erau ofiteri acoperiti. Dupa instalare, am folosit ofiteri infiltrati. În orice democratie, daca nu penetrezi mediile activ infractionale, nu ai cum sa reactionezi. Problema insa, atunci, a fost cu totul alta. În ciuda ordinelor mele, am gasit dupa luni de zile, in subsolul MI, statia de emisie-receptie sustrasa din sediul central al PNT-CD. Am dat Parchetului datele. Am identificat lucratori ai MI care au intrat în casa lui Ratiu, împreuna cu un miner. În prima zi a instalarii mele. Cand a fost prins minerul cu o parte din banii de la Ratiu, si in momentul cand a afirmat ca a fost condus de ofiteri din cadrul MI, i-am identificat, chiar daca a fost sa-i rascolesc pe toti! I-am predat Parchetului. Au fost si condamnati. Se intampla in 14 iunie 1990. Statia a fost restituita adrisantului.

- Putem presupune ce serviciu secret a facut înregistrarile la care facea vorbire Claudiu Saftoiu?
- Ascultari sau înregistrari nu este totuna. Dar asta este problema domnului Saftoiu sa precizeze. Zona apartine transportatorilor de date prin cablu sau în eter. Apropiata institutiei presedintelui. Problema nu s-a nascut azi! Nu trebuie trasa spuza pe turta lui Geoana sau a lui Iliescu. Si unii, si altii au detinut puterea. Si este posibil ca si Basescu sa fi fost una dintre persoanele urmarite cand se afla in opozitie. Asta este realitatea.

- SPP poate?
- Vreti sa spun eu? Daca exista risc iminent de atentat, ma mai duc la judecator? Hai sa fim seriosi! Vezi americanii. Au tinut ditamai demnitarul într-un buncar pentru ca au auzit ca se poate pregati un atentat, la investirea lui Obama... Hai sa urmarim chestiile de esenta, chestiile importante. Saftoiu nu a facut impresie buna pentru ca nu a stiut sa-si argumenteze si sa-si motiveze afirmatiile. Problema de baza este ca în România, dar nu numai, exista tentatia puterii de a folosi serviciile de informatii în scop politic.

cristi_adm, 22 Ianuarie 2009, PNTCD-ro USA

Articol citit de 2959 ori.

Alte articole