Corneliu Coposu Fan Page

Vatavu Valeria-Georgiana - "Un om care nu a renunţat niciodată să fie om"

Înapoi la Lucrările Câștigătoare

Vatavu Valeria- Georgiana
19 ani
Liceul Teoretic „Garabet Ibraileanu”
Clasa a XII-a F
Prof. Coordonator: Doinita Carausu
Str. Oastei, Iasi

Cu totii am primit aceasta denumire generica de om, dar faptul ca avem atatea elemente ce fac diferenta intre noi si celelalte fiinte nu a impiedicat nicidecum pe unii sa se foloseasca de siretenia vulpilor si de cruzimea cainilor flamanzi. Si toate acestea pentru ce? Pentru a arata oare ca sufletul poarta eticheta unui batran pensionar intr-o societate unde moralitatea e presul de la usa celor ce detin puterea? Si spun suflet, pentru ca ratiunea cunoaste ideea de moralitate, dar doar sufletul o poate intelege si implini. Riscand sa intru in contradictie cu unii filosofi care au studiat problematica si sa ii sustin pe altii, vreau sa afirm ca moralitatea are cu adevarat valoare nu atunci cand ea este implinita mecanic datorita unui cod de conduita bine pus la punct inca din copilarie si cand toate datele problemei iti sunt ori indiferente ori favorabile, ci aunci cand situatia te constrange, cand trebuie sa alegi si sa raspunzi in fata unor autoritati care au o mare putere de coercitie.

Cam acesta era contextul caruia erau obligati sa ii faca fata oamenii care aveau vise, idealuri si un Dumnezeu, in comunism.

Pentru Corneliu Coposu, comunismul nu a fost nici mai mult nici mai putin decat un calvar national la care a fost supus poporul roman mai bine de patru decenii. Atitudinea sa impotrivitoare fata de acest regim si mentinerea consecventa a crezului sau moral de partea valorilor democratice si pro-occidentale, l-au costat 17 ani de grea detentie.

Pe langa toate suferintele fizice a trebuit sa suporte si frustrarea unui om care desi doreste, este impiedicat sa faca ceva pentru patria sa si pe deasupra mai este si nevinovat. Cu siguranta acest ultim statut de nevinovat avea sa conteze atat de putin sau chiar deloc pentru cei ce s-au aflat la conducere dupa 1989, dar cu atat mai putin avea sa conteze si cu ata mai dureros avea sa fie perioada in care a fost privat de libertate.

De remarcat este perseverenta domnului Coposu, dorinta sa de a duce mai departe stafeta unor idealuri si de a inalta cat mai sus cu putinta drapelul moralitatii in politica dar si in viata de zi cu zi.

Desi constient de repercursiunile actelor sale in raport cu cei aflati la conducere dupa ’89, Corneliu Coposu continua sa duca in fruntea PNTCD, o lupta neobosita pro-democratica si nationalista. Face numeroase deplasari in Europa dar si in America, incercand astfel sa consolideze statutul Romaniei in cadrul Comunitatii Europene si NATO, are legaturi diplomatice cu omologi din Austria, Germania si Elvetia, iar in calitate de membru al Consiliului Uniunii Europene Crestin- Democrate, participa la congrese ale partidelor omoloage PNCTD Din Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia si Franta.

In tot acest timp Corneliu Coposu sustine interesele Romaniei de a intra in Comunitarea Europeana, in Consiliul Europei si de a trece cu succes toate etapele necesare pentru integrarea tarii noastre cadrul institutiilor politice si financiare europene.

Corneliu Coposu spunea ca in aceasta lupta cu ideea preconceputa a unor state europene despre Romania, idee care de altfel mai persista si astazi in unele tari, nu putea sa combata argumentele pe care se intemeiau reticentele lor fata de Romania spunand niste neadevaruri, insa el a incercat sa le demonstreze ca incadrarea Romaniei in institutiile europene ar face ca pe cale de presiuni morale, Romania sa fie ajutata sa indeplineasca, la standard european, clauzele obligatorii pentru aceasta incadrare. De asemena referinde-se la o posibila schimbare de guvern, Corneliu Coposu declara:”PNTCD nu va participa la o coalitie guvernamantala daca nu va avea asigurate parghiile puterii politice si posibilitatea dea pune in aplicare programul sau. Nu vrem sa facem figuratie”. Prin aceasta ultima propozitie domnul Coposu rezuma cam tot ce se intamplase in Romania postdecembrista. Dupa perdeaua frumos colorata a democratiei se ascundeau interese si ambitii personale si politice, iar in fapt Romania nu facea decat sa cunoasca o perioada daca nu de regres, atunci de oprire a oricarui proces de inaintare .

Pe 6 octombrie 1995, Corneliu Coposu este decorat de catre Bernard Boyer, ambasadorul Frantei la Bucuresti, in numele presedintelui Jacques Chirac cu Legiunea de Onoare, in gradul de ofiter. El este unul dintre putinii romani care au primit aceasta distinctie alaturi de Vintila Bratianu, Ion I. C. Bratianu si Eugen Ionescu.

Corneliu Coposu nu a ocupat nici una din marile functii din stat si cu ata mai putin o functie privilegiata, fiind artizanul opozitiei guvernarii, si nici nu a avut nenoie de vre-o una din toate aceste functii pentru a arata lumii prin faptele sale ce inseamna sa fii moral si integru.

Iata de ce atunci cand vorbim de idealul de moralitate uman, vorbim implicit si de o persoana care reusind sa se plaseze prin merite proprii la nivelul standardului de moralitate, vorbim de o persoana ce devine un exemplu in domeniul sau de activitate.

A fi moral inseamna a fi om in primul rand, a nu uita ca existenta ta afecteaza in mod direct anumite persoane, a nu alege mereu calea cea mai usoara si a fi in acord total cu propria constiinta chiar daca mergi pe drumul spre propria „ Golgota”.

Moralitatea este arma si scutul unui caracter puternic. Un astfel de om a fost si Corneliu Coposu care chiar daca nu a ocupat o functie inalta in cadrul statului el este poate singurul om caruia ii revine statutut de „Presedinte moral al Romaniei”.

Articol citit de 3483 ori.

Alte articole