(FR: Anca Silvia-Georgiana – Premier prix)

Nume: Anca Silvia - Georgiana
Varsta: 17 ani
Scoala: Colegiul National „I. C. Bratianu”, Pitesti
Clasa: a X-a
Profesor coordonator: Constantin Varascanu
Adresa scolii: Str. Armand Calinescu, nr. 14, Pitesti, Arges

SUBIECTUL 1 - CORNELIU COPOSU SI INTEGRAREA IN UE

Calea Romaniei spre adevarata libertate a venit inainte de caderea regimului comunist din decembrie 1989 si, de asemenea, a venit o data cu Corneliu Coposu, mai exact in anul 1987 cand avand securitatea pe urmele lui, a reusit sa se intalneasca cu Jean Marie Daillet. Cu toate ca acesta era fost deputat si fost ambasabor, pe Seniorul roman il interesa faptul ca el se afla in Romania in calitate de Vicepresedinte a Internationalei Crestin Democrate.

Astfel ca din data de 6 februarie 1987 incepea epopeea integrarii Romaniei in renumita Uniunea Europeana prin prisma partidului PNT-CD. Acest moment ramane astfel intiparit in istorie pentru ca a creat doua drumuri strans legate intre ele: drumul catre „gradina” protectoare a Uniunii si cel de-al doilea- un nou partid, un nou ideal, o noua mana hotarata de lupta, o noua arma opozanta comunismului. Discutiile celor doua personalitati despre situatia politica din tara accentuandu-se asupra rolului jucat de Partidul National Taranesc, care continua sa dea mari batai de cap comunistilor, au degenerat intr-o latura creatoare, dand nastere fuziunii cu ideologia crestin-democrata si a aderarii partidului in Internationala Crestin Democrata Europeana cu rugamintea ca aceasta sa nu fie facuta publica decat atunci cand conditiile din Romania vor fi favorabile.

Dupa cum insusi domnul Coposu afirma intr-un interviu, semnificatia primirii PNTCD-ului in Uniunea Europeana Crestin Democrata a fost in primul rand faptul ca partidul, care in perioada comunista pierduse in jur de 200. 000 de membrii, a reusit prin tratativele din 6 februarie '87 si cele din 1991 sa fie integrat astfel in "uniunea care va domina lumea sfarsitului de mileniu". Pasul facut de acest partid are o foarte mare insemnatate, deoarece nu a avut consecinta doar prestigiul castigat, ci si eliberarea de sub jugul comunist, care ar fi putut conduce la afundarea intr-o relatie paguboasa si fara viitor cu comunitatea statelor sovietice.

Legalizarea hotararilor luate de PNTCD si Uniunea Europeana s-a facut in data de 8 ianuarie 1990 odata cu reinfiintarea oficiala a Partidului National Taranesc- Crestin Democrat, al carui presedinte a fost ales Corneliu Coposu. Un astfel de eveniment avea sa-l faca pe noul presedinte al partidului taranesc sa-si continue tratativele cu Uniunea si, de asemenea, propaganda romaneasca pe o scena politica deschisa participand la numeroase turnee, congrese, consilii si interviuri despre integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Lungul sir de aparitii politice sub o astfel de pozitie a avut ca inceput participarea in iunie 1990 la Congresul International al Partidelor Crestin-Democrate de la Luxemburg unde lansa pentru prima oara ideea unificarii fortelor de opozitie din Romania.

In expozeul sau din cadrul sedintelor de partid din anul 1991, mai exact din 23 februarie, Corneliu Coposu, in calitate de presedinte al acestuia, explica fervent viziunea sa asupra politicii externe, care reprezenta de fapt crezul ideologic al PNT-CD-ului. Expunea primordialitatea partidului cu privire la militarea pentru reintegrarea in Europa, de care am fost despartiti prin cei 43 de ani de dictatura comunista care a promovat izolarea determinata de "cortina de fier" si astfel recunostea ca Partidul National Taranist - Crestin Democrat a fost pionierul legaturilor cu Occidentul, reusind sa reinnoada legaturile politice stranse cu partidele democratice din Occident: a patruns in Europa inaintea Guvernului Roman, a creat intelegeri cu partidele crestin-democrate din Europa ( Franta, Germania, Italia- mai 1990; Grecia-iunie1990; Ungaria- noiembrie 1990 etc. ), din America de Sud, din Asia si chiar din Africa. In ceea ce priveste relatiile partidului cu guvernele straine, in cadrul acestora a reusit sa reabiliteze imaginea tarii deteriorata de erorile grave ale puterii politice.

Cu toate acestea, cu toata imbunatatirea relatiilor cu Apusul, domnul Coposu il anunta intr-o scrisoare relativ intima, din data de 3 mai 1991 pe Christian Fulger ca "nu era ingaduit calendarul conferintelor IDC si UEDE" de catre demnitarii de la Bruxelles, dar ca se hotarase perioada congresului PNTCD. Cateva zile mai tarziu apare in presa un fragment din cuvantul lui Corneliu Coposu de la Ploiesti din data 31 mai 1991. Printre multe altele Seniorul afirma ca in politica externa a hotarat calea traditionala alaturi de alte state si guverne care vor asigura Romaniei "integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta tarii". Cu toate ca se afla intr-o situatie grava din punct de vedere economic tara era sistematic introdusa in politica europeana.

Anul 1992 va fi un an plin pentru domnul Coposu pentru ca din primavara porneste intr-un turneu de prezentare a lui Emil Constantinescu candidatul crestin democratilor la Presedintie in tarile apusene (Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Marea Britanie) fiind oprit pentru scurt timp de operatia suferita in Germania si continuandu-si activitatea politica prin participarea la Conventia Partidului Republican din SUA, aducand de acolo pareri favorabile pentru economia romaneasca si a democratiei.

Datorita sarguintelor Seniorului, atat in perioada comunista cat mai ales in cea postdecembrista, in privinta propagandei si tratativelor cu statele occidentale si mai ales cu Uniunea Europeana, anul 1993 avea sa devina un an de glorie pentru Romania, datorita castigurilor pe plan international. Astfel ca la 1 februarie se semneaza contractul de asociere cu Uniunea Europeana de catre guvernul Vacaroiu, urmand ca la 4 octombrie 1993 sa se hotarasca intrarea in Consiliul Europei; ambele evenimente aducand Romania in organismele europene.

Urmarind asocierea cu Uniunea Europeana, diferite guvene occidentale il invita pe Corneliu Coposu la intalniri politice. Astfel ca intre 20 iulie - 5 august 1993 acesta va desfasura un turneu european (Austria, Germania, Elvetia) invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Crestin Social Bavarez si Partidul Crestin Democrat din Elvetia. In cadrul acestor vizite Seniorul nu va ezita sa sustina interesele Romaniei de a intra in Comunitatea Europeana, in Consiliul Europei reusind astfel sa rupa promisiunile parlamentarilor din tarile pe care le vizitase conform carora vor sprijini cererile romanesti. Reticentele de care au dat dovada parlamentarii au fost ameliorate cu argumente morale, convingandu-i ca Romania trebuie sa fie ajutata sa indeplineasca, la standard european, clauzele obligatorii incadrarii ei in consiliu.

La sfarsitul anului 1993, era, in final, acceptata Conferinta Uniunii Europene Crestin-Democrate in Romania astfel ca la 3 decembrie 1993 are loc la Bucuresti unde Corneliu Coposu i-a cuvantul. In discursul sau vorbeste despre procesul de tranzitie prin care trec toate tarile din Europa Centrala si de Est care reprezinta tranzitia de la starea care atesta ca tot ceea ce nu explicit permis este interzis- la starea in care tot ceea ce nu este explicit interzis este permis. Dupa un asemenea eveniment, in care Wilfried Martens si Wim Van Velzen il denumeau pe domnul Coposu „ un erou”, acesta si-a continuat cu fervoare aparitiile, participand asadarl la Congresul X al Partidului Popular European de la Bruxelles despre care va declara faptul ca „ personalitati de mare prestigiu participante la congresul international, si enumar pe Valery Giscard d’Estaing, pe cancelarul Helmut Kohl, sapte prim - ministri, ministrii de externe ai 20 de tari, sefii opozitiei din toata Europa, si-au luat angajamentul, pe care l-au pus imediat in aplicare, de a trimite telegrame de protest la Moscova, Kiev si la Chisinau, pentru salvarea lui Ilascu si eliberarea patriotilor romani. ’’

Vesnic neobositul Corneliu Coposu va pleca din 24 ianuarie 1994 intr-un turneu european, de data aceasta avand in urma sa o delegatie PNT-CD, pentru intalniri cu Partidul Popular Austriac, cel Bavarez si cel Elvetian. Urmatoarele vizite ale sale in acest an 1994, in tarile straine occidentale vor fi strict in domeniul medical:astfel ca in luna iulie dupa o suita de viroze respiratorii va fi operat in Germania pentru scoaterea unei pungi de puroi la plamanul drept; in luna octombrie se declanseaza Zona Zoster la mana dreapta. Va reusi sa ajunga in tara abia la sfarsitul lui noiembrie 1994 dupa 4 luni de tratament medical in Germania.

Negand gravitatea starii sale de sanatate, Corneliu Coposu se va afla in „teatrul de operatiune” politic pana in momentul mortii sale reusind sa faca din 1995, anul in care ar fi trebuit sa se ingrijeasca de sanatatea sa, o imensa foaie testamentara: in februarie efectueaza un ultim turneu american, in cadrul caruia participa la intalniri cu presedintele S. U. A. si un numar mare de congresmani, dar si personalitati europene ; pe data de 13 martie intorcandu-se in tara anunta ca prim-minisrul landului Saxoniei, dl. Bidenkoff, i-a promis un program de ajutorare a economiei romanesti, intre 8-22 iunie este invitat in vizita in Bavaria, urmand ca in august sa realizeze o serie de intalniri politice cu lideri crestin-democrati din landurile Bavaria.

Ca ultim cuvant in fata lui Dumnezeu se poate spune ca Seniorul si-a intarit relatia cu Biserica si cu Dumnezeu dupa discutia avuta cu Patriarhul Romaniei despre care a declarat ca „ s-a mirat de bucuria fruntasilor Uniunii Europene Crestin- Democrate(…), pentru prezenta partidelor din tarile ortodoxe”.

Omagiul care i-ar fi putut fi adus inaintea mortii pe care o simtea ca vine este implinit pe 6 octombrie 1995, cand este decorat de catre Bernard Boyer, ambasadorul Frantei la Bucuresti, cu „Legiunea de Onoare”, in gradul de ofiter in spatele acestei distinctii rasunand adevarul:

„(…)n-ati avut nevoie de aceste titluri pentru a va face un nume recunoscut si respectat pretutindeni(…) Intr-o zi fara a-l cauta, ati intalnit destinul, sub o forma pe care o imbraca frecvent istoria(…) Gratie dumneavoastra, gratie catorva oameni, Romania de azi e o Romanie libera si toti romanii, oriunde ar fi ei si orice ar fi facut, se recunosc in dumneavoastra”(Bernard Boyer).

A murit la 11 noiembrie 1995. A murit erou. A murit la finalul epopeii romanesti, reusind sa vada rezultatul asemenea unui vizionar: cererea oficiala de aderare la Uniunea Europeana a Romaniei a fost inaintata la 22 iunie 1995, odata cu Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii Romaniei la UE- rezultatul unei munci asidue si loiale.

SUBIECTUL 2 - LIDERII DE SUB SOARE

“Un lider este un negustor de sperante.”( Napoleon Bonaparte )

Rareori s-a intamplat in micul nostru vals existential sa fim condusi de lideri puternici. Rareori s-a intamplat ca liderii sa fie condusi de idealuri folositoare umanitatii, chiar daca nu rareori ei, toti liderii fie slabi si orbi, fie puternici si salvatori au adus in oameni nadejdea unui viitor mai bun.

Liderii ne joaca la ruleta ruseasca pe rand: ne arunca norocul ca in arma pe care o tin in mana exista sau nu “glontul” vietii, ne aseaza pe toti pe tabla de sah si fiecare dintre noi suntem pioni, cai, nebuni sau regine. Liderii pot salva sau pot prabusi imperii de mii ani…liderii.

O tara are nevoie de lideri politici puternici pentru ca are nevoie de noi ideologii, de noi credinte care sa-i satisfaca neajunsurile create de cele vechi. O tara are nevoie de lideri care pastreaza credinta in trecut, tin pasul cu prezentul si isi tin promisiunea fata de urmasi. Au fost astfel de lideri insa, printre ultimii pe care ni i-a daruit istoria au fost Corneliu Coposu si Konrad Adenauer.

Nici sef de stat, nici ministru, nici commandant al armatei, nici academician si nici macar ambasador, domnul Coposu nu a avut nevoie de toate aceste titluri pentru a-si face un nume recunoscut si respectat. Corneliu Coposu a spus: “Nu!”- nu comunismului si injosirii fiintei umane, nu unui crez pagan ce nu-i reprezenta pe romani.

In partea de Apus, in Gemania infectata de nazism Konrad Adenauer spunea asemenea Seniorului: “nu”. El a spus nu maladiei naziste cronice ce se raspandise inconstient, as indrazni sa spun involuntar, in toata Europa, a spus nu unei credinte politice ce nu concorda cu propria credinta.

Adenauer a fost cel care a transformat in realitate un vis politic vechi-Uniunea Crestin Democrata. Coposu a fost cel care a aderat la acelasi vis politic prin intelegerea din 6 februarie 1987, a ales sa lege puterea si credinta tarii de cea a celorlalte state, a hotarat ca romanii au nevoie de ajutor si ca sprijinul reciproc intr-o comuniune in care toti sunt egali este cel mai bun.

Nu stiu daca anii de detentie au inaltat spiritele celor doua personalitati, dar stiu ca frustarea neputintiei atat in perioada nazista din Germania, cat si in perioada comunista din Romania, a celor doua personalitati a imprimat un strigat de dreptate in inimile lor. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Adenauer a reabilitat pe cat cu putinta imaginea nemtilor prin activitatea continua a Uniunii Crestin Democrate. A demonstrat lumii ca poporul german s-a aflat sub jugul strans al lui Hitler fara a avea vreo alta optiune: ascultai ordinele sau mureai. Comunismul roman a hotarat aceeaai soarta cruda opozantilor , cel mai bun exemplu fiind insusi domnul Coposu care a fost incarcerat timp de 17 ani ca detinut politic.

Pentru un ideal politic imposibil de realizat in perioada totalitarista, pe care l-au militat, Corneliu Coposu si Konrad Adenauer au devenit eroi. Eroismul lor s-a nascut din sacrificiul de sine pe care au ales sa-l faca. Au ales sa fie drepti, au ales sa nu se minta pe ei, au ales sa nu-i minta pe ceilalti, au ales sa fie lideri din nebunie sau bunatate si astfel au ales sa se ofere voluntari si sa ia asupra lor suferinta celorlalti.

“ Rar intalnesti politicieni intrati in istorie care sa-ti dea atat de multe lucruri bune si certe si atat de putine si incerte lucruri certe”. Seniorul roman si germanul Adenauer au dus o lupta politica patriotica, ambii au fost fiecare pentru tara, ambii au realizat ca Uniunea Europeana reprezinta barca de salvare pe plan politic, economic, dar in primul rand moral.

Corneliu Coposu este si astazi un simbol al rezistentei si al sperantei.

Amandoi au inteles ca “misiunea personalitatii este ca prin ea sa se contribuie la realizarea umanitatii. ”Fiecare tara are nevoie de astfel de personalitati… oamenii au inca nevoie de lideri puternici…asa cum intotdeauna vor avea.

SUBIECTUL 3 - FĂRÂMĂ DE ISTORIE…

"Fericeasca-l scriitorii, toata lumea recunoasca-l…/Ce-o sa aiba din acestea pentru el batranul dascal?/Nemurire, se va zice. Este drept ca viata-ntreaga, / Ca si iedera de-un arbor, de-o idee i se leaga. / <>"( Mihai Eminescu)

…tacere. Dupa rasunetul acestor cuvinte… doar tacerea ar mai putea incapea… apoi ecoul unei voci indepartate strigand un nume - Corneliu Coposu. De ce tocmai acest nume?… Pentru ca ar trebui sa ne aplecam pe mormantul acestui om in aparenta cu nimic mai de valoare ca altii si sa meditam… Da ar trebui sa meditam asupra faptului ca omul Corneliu Coposu nu a fost doar om; el a intrecut conditia primara si a devenit o personalitate- la inceput, inca in viata, era o personalitate palpabila careia puteai sa i te adresezi, era personalitate contemporana; acum mai mult decat un contemporan criticat sau aclamat a devenit o personalitate istorica. S-au scris carti despre el, a fost omagiat, i-a fost respectata viata, cu adevarat o viata.

Ceea ce a fost mai nobil s-a adunat in Domnul Coposu. Ceea ce a definit cel mai bine adevarata arta politica s-a adunat in Domnul Coposu. Ceea ce a fost mai roman, mai crestin si mai democrat s-a adunat in Domnul Coposu. De aceea, trebuie sa fim vizionari, trebuie sa cautam in sufletul nostru respectul fata de un om cu o activitate politica si literara imensa, fata de omul care a tinut in maini soarta poporului roman. Putine ne sunt modelele din ziua de azi, putine mai sunt inca pe pamant; asa ca, tineri, fiti poeti cu simt patriotic ca Mihai Eminescu, fiti luptatori pentru "independenta" noastra asemenea lui Tudor Vladimirescu, fiti sange de fier si inima de aur, fiti minte luminata si libera asemenea lui Corneliu Coposu.

"Corneliu Coposu ilustreaza un om politic complex a carui trasatura dominanta este integralitatea morala care nu poate fi contestata nici macar de adversarii lui. Si-a aparat cu energie, hotarare si fermitate convingerile pentru care a luptat de-a lungul intregii sale vieti. Drumul sau este un drum rectiliniu pe care l-a parcurs cu cinste, corectitudine si onoare. La capitolul demnitatii nationale si in cartea neamului a scris o fila de istorie pe care niciodata nimeni nu va indrazni sa o conteste."( citat din Dimitrie Gusti)

Sa privim la Domnul Coposu, omul care dupa 17 ani de inchisoare politica la o izolare monocelulara totala si-a pastrat verticalitatea, omul care nu s-a pierdut in labirintul politicii si nu a tintit la fotolii inalte, omul care a luptat deschis impotriva dictaturii comuniste din Romania, omul care a reprezentat prima linie in politica interna si externa, omul care a avut adanc inradacinat spiritul dreptatii si adevarului, spiritul intru binele celorlalti.

Tinerii din ziua de astazi au nevoie de modelul lui Corneliu Coposu, au nevoie sa stie cine a fost, sa intrevada in bruma trecutului poporului nostru importanta care merita sa-i fie acordata. Avem nevoie de personalitati ca el, ne strangem in inimi speranta ca "viitorul" va mai nobil decat "prezentul", va fi mai responsabil. Astfel ca, sa aiba "viitorul" langa el cartea vietii lui Corneliu Coposu.

La 14 ani de la disparitia sa, Corneliu Coposu mai poate sa constituie un model pentru generatia tanara. El este un reper moral pentru tara, este printre putinii pe care tinerii ii admira. Corneliu Coposu va fi intotdeauna respectat de tineri pentru demnitatea cu care refuza compromisul si puterea prin care la o varsta inaintata a reusit sa se identifice cu idealurile acestora, a stiut sa le reprezinte cu mijloace civice si politice deopotriva, neavand in gand puterea, ci doar dreptatea si adevarul tarii.