Neliniştile sociale au cuprins Europa de la sud spre nord şi de la est spre vest, confruntînd analiştii cu o dilemă: nu cumva, forţîndu-i pe cetăţeni să-şi strîngă prea tare cureaua, guvernanţii riscă nu numai să rateze un viitor mai bun ci şi stabilitatea prezentului?
Franţa este cuprinsă de haos, Grecia reduce pensiile, Spania îi urmează exemplul, Portugalia diminuează ajutorul de şomaj, Marea Britanie îşi face Harakiri cu noul program de austeritate,în Germania o parte a guvernanţilor vor să ridice vîrsta de pensionare la 67 de ani.
La prima vedere, înşiruirea, într-un articol publicat în DIE WELT, a acestei terapii anti-criză aplicată de guvernele ţărilor europene ar putea trece drept indiciu al unei politici economice şi sociale unitare în Uniunea Europeană. În realitate, măsurile trădează o debusolare, impresie confirmată şi de BERLINER ZEITUNG, care întrevede în politicile naţionale de austeritate tocmai teama faţă de o nedorită dar demult scadentă armonizare a politicii sociale.
Este posibil ca dureroasele măsuri de austeritate adoptate de guvernul britanic să sporească suferinţa şi să-i prelungească durata, se teme TAGES-ANZEIGER. Ziarul elveţian constată că, deocamdată, au izbucnit controversele în jurul întrebării capitale: cine va plăti cel mai greu tribut – bogaţii sau săracii, deşi guvernanţii afirmă că povara va fi echitabil distribuită pe umerii societăţii – o prezumţie contrazisă de THE GUARDIAN. Cotidianul britanic pune la îndoială metoda în baza căreia guvernul ar fi ajuns la concluzia că cei cu dare de mînă vor achita ei, în bună parte, nota de plată a crizei.
Riscul ca britanicii să iasă în stradă şi să arunce Regatul Unit în haos, urmînd modelul vecinilor lor de pe celălalt ţărm al Canalului Mînecii, este însă minim, crede LA PRESSE DE LA MANCHE, fiindcă cei dintîi ar dispune nu numai de un plus de sentimente patriotice, ci şi de conştiinţa că salvarea financiară a ţării lor este mai importantă decît revendicarea vehementă a unor interese personale.
Sau a unei idei, în ocurenţă, cea a progresului, crede LA STAMPA, interpretînd mai clement răzmeriţa aprinsă de planurile locatarilor Palatului Matignon de a mări vîrsta de pensionare – de la 60 la 62 de ani. La fel de plauzibilă pare şi ipoteza că francezii se revoltă de fapt împotriva preşedintelui Sarkozy care, în nobilul cartier Neuilly, le face daruri bogaţilor cerînd, în numele unui viitor mai bun, sacrificii săracilor, cum crede DER STANDARD de la Viena.
De aceea pare a nu greşi prea mult nici cotidianul LIBERATION, întrevăzînd în participarea tinerilor la valul de revoltă nu teama de viitor, ci riposta spontană dar justificată dată inechităţii sociale precum şi presentimentului că situaţia nu se va schimba în bine nici după depăşirea crizei financiare.
În Germania, tenacitatea cu care locuitorii din Stuttgart protestează, nu împotriva sugestiilor de majorare a vîrstei de pensionare la 67 de ani, ci a edificării controversatului proiect de construcţie a noii gări subterane, trece în viziunea cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG drept dovada vitalităţii democraţiei, a necesităţii schimbării în timp a instrumentelor de educare a voinţei poporului.
Am ajuns într-un stadiu în care democraţia reprezentativă şi-a atins limitele, avînd nevoie de elemente plebiscitare, citează DIE WELT opinia unor analişti, precizînd totuşi că democraţia funcţionează doar atîta vreme cît între lege şi dreptate nu se cască o prăpastie, ceea ce nu înseamnă că poporul ar avea întotdeauna dreptate.
Cu satisfacţie am mai citit azi în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG două cronici de carte şi de idei pe marginea apariţiei, în traducerea germană semnată de Ernst Wichner, a romanului lui Mircea Cărtărescu „Travesti” şi a publicării la editura Humanitas a romanului lui Dinu Pillat „Aşteptînd ceasul de apoi”, prin scoaterea la lumină, din arhivele CNSAS, a manuscrisului considerat definitiv dispărut după arestarea autorului în 1959, anchetat şi inculpat în aşa numitul „proces al intelectualilor”.
Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu
22.10.2010, Deutsche Welle
