1964

14 ianuarie.

Conform rapoartelor Securităţii, o serie de elemente (...) urzesc o serie de planuri cu privire la reorganizarea fostului partid naţional-ţărănesc.

28 ianuarie.

Victor Anca şi Virgil Solomon îl vizitează pe Corneliu Coposu în domiciliul obligatoriu, cel de-al doilea exprimându-şi părerea că e mai bine că se află acolo: acasă, şi-ar fi expus familia la multe necazuri.

14 martie.

Prin decizia nr. 6249, lui Corneliu Coposu i se ridică domiciliul obligatoriu. Va locui în Bucureşti, cu familia, pe Calea Dudeşti, nr. 86.

NOTĂ-SINTEZĂ

În acţiunea inf. ind. nr. 2840 privind pe COPOSU CORNEL, cu D.O. în comuna Rubla

La 9 iulie 1962, s-a eliberat din penitenciarul Rm. Sărat, COPOSU CORNEL, unde a executat o condamnare de 15 ani detenţie grea, după care i s-a fixat D.O. pe timp de 24 luni în comuna Rubla, raionul Brăila. Acesta a fost membru P.N.Ţ.-Maniu avînd funcţia de secretar general adjunct şi secretar personal al lui Iuliu Maniu.

După desfiinţarea P.N.Ţ.-ului a continuat activitatea sa duşmănoasă împotriva regimului, împreună cu mai mulţi membrii T.U.N.Ţ., redactînd şi multiplicînd manifeste cu conţinut contrarevoluţionar, iar mijloacele de multiplicare le-au fost puse la dispoziţie cu aprobarea lui COPOSU CORNEL.

Datorită funcţiei avută în P.N.Ţ. cît şi a relaţiilor ce le avea cu elementele de conducere ale fostului P.N.Ţ., dintre care unele se află cu D.O. în aceeaşi comună, la 30 Aprilie 1963, i s-a deschis dosar individual. A fost încadrat informativ cu următorii agenţi "Eugen Stănescu", "Avocatul Mihail" şi "Preda Viorel". (de subliniat că, în mod logic, era vorba despre oameni oficial aflaţi şi ei în domiciliu obligatoriu, poate chiar foşti colegi de partid – n.TCZ)

Venirea lui COPOSU CORNEL în comuna Rubla, în rîndul celorlalţi D.O.-işti a produs interes, vizitîndu-l la domiciliu punîndu-i diferite întrebări cu privire la executarea pedepsei în detenţie, tratamentul la care era supus, cine din naţionali-ţărănişti se mai află în penitenciarul Rm. Sărat, etc. Pentru început COPOSU CORNEL nu se angrena în discuţii cu caracter politic, ci spunea celor care îl vizita că se simte slăbit, vrea să se refacă, să se pună la punct cu toate problemele ce au apărut în cei 15 ani cît a stat în detenţie, iar majoritatea timpului şi-l petrecea citind diferite cărţi de literatură, ziare, reviste, etc.

Mai tîrziu, îşi schimbă această atitudine şi este semnalat că a polarizat în jurul lui atît elemente ce au activat în P.N.Ţ. cît şi elemente cu activitate duşmănoasă de altă natură.

(...) Din materialele informative furnizate de agentură se desprind următoarele probleme, care consider că trebuiesc menţionate. Astfel, agentul "Preda Viorel" în nota din 9 iunie 1963, îl caracterizează pe COPOSU CORNEL că "este un tip inteligent, o fire comunicativă uneori cam comod şi cam încăpăţînat". Aceeaşi caracterizare îi face şi agentul "Eugen Stănescu".

Dacă în prima perioadă obiectivul adopta atitudine pasivă faţă de elementele cu D.O., la începutul anului 1963 şi ulterior, COPOSU CORNEL povesteşte celor cu care vine în contact întîmplări şi evenimente politice din trecut, descrie persoane de politicieni din fostele partide burghezo-moşiereşti, căutînd să scoată în evidenţă personalitatea acestora, îndeosebi a lui Iuliu Maniu, iar evenimentele la ordinea zilei după concepţiile şi vederile lui.

Toate aceste discuţii sînt ascultate cu interes, datorită faptului că COPOSU CORNEL în relatările lui face şi unele glume, ironii, fapt ce atrage atenţia celorlalţi.

În afară de acestea s-a stabilit că COPOSU CORNEL primind pachete în mod regulat cît şi sume de bani, invită acasă la el elementele enumerate mai sus, fapt ce face să fie vizitat şi apreciat de cei din comună.

Agentul "Eugen Stănescu" caracterizează aceste stări de lucru astfel: "în casa lui Coposu Cornel este un du-te vino şi nici odată nu este singur". Apoi menţionează: "COPOSU CORNEL se bucură de apreciere bună în sat, fiind un om serios, este destul de «demn», a suferit mult, are prestigiu încă din penitenciar. Nu se preocupă de bîrfa cronică din sat".

(...) În ce priveşte atitudinea politică a lui COPOSU CORNEL se poate aprecia că urmăreşte cu interes evenimentele care se desfăşoară şi caută să insufle şi celorlalţi mult optimism. Astfel agentul "Gică Iordan" în nota din 30 Mai 1963, arată că "Coposu Cornel fiind abonat la revista 'Timpuri Noi' a găsit un articol în care se vorbea de o nouă armă secretă americană foarte puternică. Imediat s-a dus cu acest articol la generalul Barbu Dumitru, cerîndu-i explicaţii militare şi făcînd totodată comentarii defavorabile la adresa lagărului socialist, care, spunea el, nu se poate compara cu americanii".

Articolul a fost dat să fie citit şi de către ceilalţi naţionali ţărănişti.

Referitor la articolele din presă ale unor foşti legionari care au recunoscut că ideologia lor este falsă, COPOSU CORNEL în frunte cu ceilalţi naţionali ţărănişti au luat atitudine numindu-l "act de oportunism destul de frecvent în activitatea legionarilor".

În general notele furnizate de agentura folosită în supravegherea lui COPOSU CORNEL, vorbesc despre "grupul Coposu", însă nu s-au luat măsuri să se clarifice dacă această denumire (din note) este o expresie uzuală, legată de faptul că respectivul a avut funcţia cea mai mare în partidul P.N.Ţ. sau că într-adevăr sînt constituiţi într-un grup.

De altfel agentul "Cristescu Nica" în nota din16 martie a.c. arată printre altele "grupul Coposu, continuă să umble cu capul în nori, mai păstrează interes faţă de naţionali ţărănişti făcînd prozelitism şi interesîndu-se de apartenenţa politică a unora şi a altora". "În afară de aceasta e cu ochi şi cu sprîncene că aşa cum se păstrează grupul lor lasă impresia unuia de partid".

Aprilie.

Arlette Coposu este eliberată din închisoare. Două săptămâni mai târziu, Corneliu Coposu se întoarce din domiciliul obligatoriu şi vor locui împreună cu toată familia – opt persoane în două camere. Succesiunea adreselor lui Corneliu Coposu în Bucureşti este următoarea: str. Depărăţeanu, lângă Gara de Nord, între 1940 şi 1941; garsoniera din str. Dr. Marcovici nr. 9 până în 23 august 1944 – distrusă de bombardamentul german; garsonieră dublă în Şoseaua Iancu Jianu nr. 72, de unde Arlette Coposu a fost evacuată la scurt timp după arestarea soţului; mama şi surorile sunt evacuate, în două ore, din strada Heleşteu, în 1952, pentru ca în casă să se mute ministrul Aurel Potop; familia se mută în Calea Dudeşti nr. 86 şi, din 1975, în str. Mămulari nr. 19. Demolările din anii ’80 pentru "centrul civic" s-au oprit exact înainte de acest imobil!

22 aprilie.

Conform unei note informative, Corneliu Coposu discută cu elemente ce au deţinut funcţii în PNŢ şi (...) le duce anumite ştiri pe care le comentează în mod duşmănos.

12 mai.

Este angajat la Întreprinderea de Construcţii Montaj nr. 3 din Şoseaua Giuleşti nr. 103, ca muncitor la Atelierul de Confecţii Metalice (cu 820 de lei pe lună), unde va lucra până pe 17 iulie, când i se va pune în vedere să-şi găsească un alt loc de muncă, în ciuda faptului că era bine apreciat, ba chiar, unitatea ieşind fruntaşă în întrecerea socialistă, fusese printre cei 30 nominalizaţi pentru o excursie-recompensă la Sofia (dar fusese exclus ulterior).

15 Mai 1964

12-06-64

Să se completeze în sinteza care se face cu Coposu;
– să cerem şi alte date;
să fim atenţi cînd i se va da casă.

NOTĂ

CORNEL COPOSU a venit să mă vadă sîmbătă 9 Mai. Convorbirea s-a prelungit de la orele 12 pînă dincolo de ora 15, deoarece a fost reţinut la un aperitiv.

Înfăţişarea sa e surprinzător de bună. Arată "în avantaj". Înainte avea aspectul unui tînăr obez. Astăzi pare un tînăr înalt şi slab, aproape distins. Şi-a păstrat părul şi dantura. E îmbrăcat curat, cu hainele sale vechi. A stat în diverse închisori 15 ani; "de unde a ieşit pe targă"; doi ani a stat pe Bărăgan; iar în primul an, mama sa l-a întovărăşit dîndu-i toate îngrijirile. Una din surorile sale, care e farmacistă, a fost de asemenea în măsură să-l ajute să-şi refacă sănătatea.

Ultima oară a locuit la R. Sărat, unde a avut prilejul să-l vadă pe Mihalache, care în acel timp trăia. COPOSU a rămas surprins cînd a aflat că a murit, fiindcă – deşi îşi pierduse complet auzul –, părea încă în putere.

MIHALACHE era tot timpul "rebarbativ şi protestator". "S-a purtat admirabil, răscumpărîndu-şi toate greşelile şi păcatele".

COPOSU spune "că e conştient că a avut foarte mari neplăceri din cauza lui BANI GHIKA", care "cît timp a stat închis, iar apoi cînd a fost eliberat prima oară – a spus că sînt un om cu calităţi extraordinare" şi "singurul în stare să-i iau locul lui MANIU".

"Înţelegi, foarte bine, că o asemenea apreciere mi-a făcut rău din două părţi: într-o parte mi s-au exagerat în aşa fel calităţile, încît am devenit foarte primejdios, iar între ai mei am fost privit ca un ambiţios fără simţul măsurii, mulţi fiind convinşi că eu sînt înţeles cu BANI GHIKA care să-mi facă această atmosferă".

(...) "Ştii toate acestea la fel de bine ca şi mine. Vom mai avea ocazia să vorbim despre trecut".

"Acuma doresc să-mi fac un mic rost, dacă astfel exprimat nu e o ironie. Vreau să lucrez". "Dorinţa de a lucra, după 15 ani de pasivitate, hărţuieli, mizerii şi toate celelalte, e explicabilă".

"La canal m-am recalificat. Sînt zugrav şi zidar".

"La nevoie, sînt gata să fac una din aceste meserii. În orice caz nu mai vreau să fiu avocat sau «jure» la întreprinderi, nu vreau să fiu nici funcţionar, în orice caz nu mă bag în nici o funcţie care comportă răspunderi, care mă pot duce la alte buclucuri".

"Sînt obosit şi m-am săturat de visuri şi pericole".

"E timpul poate să şi trăiesc puţintel. Sînt un om care n-am trăit (s.TCZ). Am plecat în puşcărie cînd aveam 33 de ani, m-am întors în Bucureşti la 50 de ani".

"Aflasem că Arlette a murit. Aşa se spunea prin puşcării".

"În realitate, murise sora sa, Rose-France, care era o fată admirabilă, dar ea e aceea care a fost «folosită în orb» de un nemernic de la Legaţia Franţei şi a atras-o implicit şi pe Arlette care nu avea decît vina de a fi soţia mea".

(...) "N-am intenţia să plec în străinătate. Nu fiindcă n-am la cine trage şi cui mă adresa, ci pentru că nu vreau să-mi părăsesc mama, care e bătrînă şi a suferit atîta şi nici pe surorile mele care s-au purtat atît de bine".

"N-am intenţia de a relua politica de cafenea, care s-a făcut la noi întotdeauna".

"Sînt convins că sîntem şi vom fi urmăriţi, dar deosebit de aceasta, n-are nici un rost. Nu-mi dau încă bine seama ce este cu această destindere, nu înţeleg cum DEJ a ajuns favoritul occidentului, nici ce se petrece azi în lume". "Sînt lucruri foarte curioase pentru mine. Asta nu înseamnă că nu mă voi informa şi ţine la curent ori că nu voi merge să văd pe toţi prietenii noştri. Aceştia sînt în definitiv şi cercul meu social. A o ascunde, ar fi o prostie. Cine ar crede-o?" "Am însă înainte de toate de aranjat o serie de chestiuni presante: buletinul, slujba şi casa. Locuiesc la ai mei, care stau îngrămădiţi unii peste alţii, adică 6 persoane (mama, surorile şi un cumnat) în două încăperi. Peste ei am venit şi eu şi Arlette. Sîntem deci 8 persoane. Mi s-a promis că mi se va da locuinţă, probabil o cameră. Asta e deocamdată lucrul principal".

"Întîlnirea cu Arlette care a sosit de două săptămîni a fost emoţionată. Arată mult mai prost ca mine şi e probabil foarte bolnavă. Deocamdată sîntem fericiţi că ne-am regăsit".

COPOSU s-a interesat de foarte multe persoane din ţară şi străinătate. Din străinătate, avea informaţii vagi sau eronate.

A doua zi, duminică 10 Mai pe la orele 13, l-am vizitat pe MIHAI POPOVICI. La POPOVICI se aflau în afară de soţia sa şi D.R. Ioaniţescu şi Stan (nu cumnatul lui Madgearu, ci acel Stan al cărui fiu a fost implicat în afacerea tînărului LUGOJANU). După 10 minute a sosit COPOSU, soţia sa şi una din surorile lui COPOSU (farmacista).

Arlette e foarte schimbată. Nu mai păstrează din farmecul ei, e foarte slabă, are obrazul veştejit. E însă tot atît de vioaie. Vrea să lase impresia că e resemnată şi totul e în mîna sorţii. "Prin moartea surorii, a tatălui şi a celorlalţi, ne-am plătit tributul nostru. Acuma vreau să lucrez undeva. Vreau să-l ajut pe PUIU (COPOSU) să-şi refacă viaţa, adică vreau să ne refacem viaţa. Nu-mi fac iluzii, mă mulţumesc cu puţin. Poate e şi vîrsta. PUIU citeşte mult, mai ales literatură, pasiunea lui. Vrea să se pună la curent. Eu citesc mult mai puţin, sînt încă foarte obosită".

Au urmat o serie nesfîrşită de întrebări reciproce între COPOSU şi POPOVICI, în genere despre soarta unuia ori a altuia. Conversaţia a fost stînjenită şi de emoţia continuă a lui POPOVICI care a plîns aproape tot timpul.

(Este evident că acela care povesteşte Securităţii toate aceste lucruri nu putea fi decât un apropiat, o persoană de încredere pentru Coposu şi cei dragi lui...)

După întoarcerea în Bucureşti, un fost subaltern din PNŢ, Grigore Geamănu, acum secretar general al Consiliului de Stat, îl cheamă la Gheorghe Gheorghiu-Dej, care se scuză astfel pentru închisorile politice: N-am putut face nimic, pentru că ruşii ne-au dirijat tot timpul. În compensaţie, îi propune să devină jurist-consult al Consiliului de Stat, cu 4.800 lei pe lună (un inginer câştiga cam 800 lei), cu condiţia să semneze o declaraţie. Corneliu Coposu refuză, fără măcar să se uite pe declaraţie. De asemenea, Dej i-a propus reabilitarea sa şi a lui Iuliu Maniu, la care a răspuns: Maniu ar fi mai indicat să-i reabiliteze pe comunişti.

În aceeaşi perioadă, Corneliu Coposu refuză să colaboreze la "Glasul Patriei", publicaţie pentru străinătate care preamărea "realizările" epocii comuniste.

26 iunie.

Abia întors în Capitală, în câteva rânduri a fost plimbat cu maşina prin noile cartiere ale Bucureştiului, precum şi zone industriale (pesemne, trebuia convins de "prefaceri"). I.C. Drăgan i-a trimis un bilet de avion ca să conferenţieze în Italia, dar a refuzat. S-a încercat a se discuta problema memoriului făcut din partea lui Vişoianu Constantin, însă nu a relatat nimic. Măsuri: dacă întreabă, să i se spună că s-a aflat de la Alexandru Bratu şi Victor Anca. Scontăm prin această discuţie la crearea unor suspiciuni de neîncredere şi izolare a vârfurilor PNŢ. (Dintr-un raport al Securităţii.)

29 iulie.

Prin ultimul decret de amnistie, la Botoşani e eliberat un lot de deţinuţi politici din care făcea parte, între alţii, Dan Amedeo Lăzărescu. Din 3.500 de liberali arestaţi, circa jumătate muriseră în închisori. Amnistiile fuseseră impuse (cam târziu!) de către Occident, ca o condiţie pentru relaţiile economice.

14 octombrie.

Raport de contactare: A fost luat din Piaţa Sf. Gheorghe şi dus cu maşina pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti. Susţine că s-a acomodat şi s-a refăcut fiziceşte. A cerut şi a primit aprobarea să-i viziteze pe Aurel Leucuţia şi Ghiţă Pop, pe care nu i-a văzut din 1947, dar în mod indirect i s-a dat de înţeles că vizite prea multe ar putea să-i dăuneze, careva dintre ei să nu vorbească cine ştie ce despre Coposu.

1965

O scenă antologică: Un prieten îl invită la masă. Întrebând-o pe fetiţa acestuia ce-a învăţat la şcoală, ea îi răspunde: "Despre Stalin!". În timpul dejunului, observând că adulţii discută liber despre comunism, fetiţa izbucneşte în plâns: "Nu mi-aţi spus că nenea e de-al nostru şi o să creadă că sunt tâmpită!". (Altfel, Corneliu Coposu a numărat 47 de cunoscuţi care i-au mărturisit că au fost obligaţi să dea note informative despre el. Un prieten i-a spus disperat că operaţia de rinichi, în străinătate, a fetei sale, e condiţionată de angajamentul său în acest sens. Corneliu Coposu l-a încurajat să facă târgul dar, din nefericire, aprobarea de plecare a venit prea târziu şi fetiţa a murit).

9 Feb. 1965

M.I. – DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII

De către noi este urmărit prin dosar individual numitul COPOSU CORNEL, născut în anul 1914, jurist, fost secretar general adjunct al P.N.Ţ., condamnat la 15 ani T.G., după care i s-a fixat D.O. în Valea Călmăţui – Brăila, restricţii ce i s-au ridicat în luna martie 1964, stabilindu-se cu domiciliul în Bucureşti, Cal. Dudeşti 86, raion T. Vladimirescu.

Din surse sigure, rezultă că obiectivul în jurul datei de 15. I. a.c. a fost vizitat la locul de muncă de către două persoane, dintre care una s-a legitimat ca fiind din partea CC-PMR, inspector de propagandă cu numele de ŞERBAN DIONISE.

După unele discuţii privind locul unde s-ar putea discuta, au convenit să meargă la restaurantul Ambasador.

COPOSU CORNEL susţine că a fost întrebat ce părere are despre actualul sistem electoral, dacă în cercurile lui, acest sistem nu se interpretează într-un anumit fel. După o introducere făcută de ŞERBAN DIONISE în ce priveşte politica externă a R.P.R., i s-a pus problema de a face parte dintr-un comitet care să desfăşoare propagandă ca "cei care au părăsit ţara, conştienţi sau inconştienţi, să se reîntoarcă în patrie". COPOSU CORNEL a răspuns că refuză în mod categoric să facă parte din acest comitet, în primul rînd fiind vorba de demnitatea lui politică, în al doilea rînd acest organism este superflu.

Date fiind cele de mai sus, rugăm a ne comunica dacă din partea organelor dvs. s-au întreprins măsuri de contactarea sus-numitului.

LOCŢ. ŞEF DIRECŢIE
Col. de securitate, Olimpiu A.

ŞEFUL SERVICIULUI
Lt. Col. de securitate,
Toader D-tru.

Corneliu Coposu este angajat pe un şantier de construcţii de pe lângă Casa Scânteii, în vreme ce soţia sa funcţionează la serviciul de evidenţă a bolnavilor dintr-un spital. Mama lui se confesează, fără să ştie, unei "surse": Este greu, dar Puiu nu vrea să accepte anumite oferte care i s-au făcut în schimbul unor servicii cerute, căci prea mult a suferit în trecut. Puiu este demn.

18 martie.

Decesul lui Gh. Gheorghiu-Dej. Va fi înlocuit, la preşedinţia Consiliului de Stat, pe 24 martie, de către Chivu Stoica.

22 martie.

Plenara CC al PCR alege în funcţia de prim secretar al CC al PCR pe Nicolae Ceauşescu.

Mai.

Arlettei Coposu i se diagnostichează un cancer diseminat. La aflarea ştirii, soţul ei leşină.

21 august.

Republica Populară Română devine Republica Socialistă Română.

27 decembrie.

Arlette Coposu se stinge din viaţă.

1967

Walter Roman, director la Editura Politică, îi propune lui Corneliu Coposu să colaboreze la elucidarea evenimentelor din preajma lui 23 August 1944. Acesta acceptă doar o relatare verbală, şi numai după ce obţine o adeverinţă care să-l asigure că nu va avea necazuri ulterioare.

21 februarie.

Parastas pentru Arlette Coposu, la care au fost foarte multe persoane din rândul celor care au activat în PNŢ, indiferent că au cunoscut familia Coposu sau nu. Aşa cum reiese şi din alte împrejurări similare, înmormântările, parastasurile şi slujbele religioase erau adevărate mine de aur pentru Securitate, pentru că se adunau multe "obiective" la un loc. Filajul făcea fotografii chiar şi în biserică şi îşi nota nu numai numele participanţilor, ci şi numerele maşinilor cu care aceştia veneau, ulterior precizând adresele, "antecedentele" etc.

9 decembrie.

Nicolae Ceauşescu devine preşedinte al Consiliului de Stat.

1968

21 martie.

Notă informativă: Veniamin George, frate cu Veniamin Virgil din Franţa, consideră pe Coposu Cornel ca reprezentant şi exponent autentic al PNŢ, atât la tineret cât şi la bătrâni. Această ideie este vehiculată şi de emigraţie. (informatorul "Vladimir")

30 decembrie.

Notă informativă: Coposu a făcut afirmaţia că evenimentele din Cehoslovacia este începutul sfârşitului comunismului în general. Că el este convis că falimentul economic şi ideologic al comunismului este total şi că forţele care îl vor răsturna se vor naşte din mijlocul lui şi nu vor veni de afară. (Inf. "Sultan" fost inf. "Mihăescu")

1969

23 Mai

NOTĂ

privind pe COPOSU CORNEL, fost secretar general- adjunct al PNŢ

COPOSU CORNEL este în etate de 55 ani, de profesie jurist, în prezent normator la Intreprinderea de Construcţii şi Montaje nr. 1 – Atelierele Confecţii metalice, domiciliază în Bucureşti, Cal. Dudeşti, nr. 86, sectorul IV.

(...) În timpul cît a stat cu D.O., COPOSU CORNEL a venit în contact cu persoane ce au deţinut funcţii în P.N.Ţ. şi aveau aceleaşi restricţii şi a fost semnalat pe linie informativă că manifesta multă prudenţă.

Venirea în Bucureşti a lui COPOSU CORNEL a stîrnit interes din partea persoanelor care au activat în P.N.Ţ., vizitîndu-l la domiciliu, invitîndu-l să facă vizite sau să meargă împreună la diferite spectacole şi manifestări sportive.

(...) O altă preocupare a lui COPOSU CORNEL a fost aceea de a ajuta unele persoane bolnave şi internate în spital. Acest ajutor a constat în alimente şi diferite sume de bani, pe care le colecţiona de la foştii membrii ai P.N.Ţ. Medicamentele le procura prin LIVIU VINETU GATERBURG zis Contele, mare om de afaceri, plecat ilegal din ţară în 1947, ce se află în Elveţia. De fapt, acesta după punerea în libertate a lui COPOSU CORNEL şi pînă în prezent, întreţine relaţii prin corespondenţă, îi trimite pachete cu articole de îmbrăcăminte, pentru el şi membrii familiei.

Tot relaţii de corespondenţă, COPOSU CORNEL întreţine şi cu alte persoane din străinătate ca: VIRGIL VENIAMIN, BOILĂ ROMULUS şi STURZA MIHAI – toţi aflaţi la Paris; EMIL GHILEZAN şi AUGUSTIN POPA – la Roma – Vatican; RICĂ GEORGESCU şi VIŞOIANU CONSTANTIN din SUA; SERDICI VASILE din Canada; TILEA VIOREL din Londra şi NILĂ AUGUSTIN din Brazilia – foşti membri P.N.Ţ.

Menţionăm că atît cît a fost cu D.O., cît şi după ridicarea restricţiilor domiciliare, COPOSU CORNEL a fost contactat de către D.G.I.E., şi solicitat în repetate rînduri – ultima dată în anul 1967 luna iulie – să scrie articole la ziarul "Glasul Patriei", însă a refuzat categoric, afirmînd că... "mai bine rămîn cu un salariu mic, să muncesc, decît să colaborez la acest ziar, nu vreau să arunc cu noroi în foştii conducători şi în partidul din care am făcut parte".

De asemenea în anul 1967 a fost solicitat de către ziarul "Scînteia", să scrie un articol la suplimentul ce urma să apară cu ocazia zilei de 23 August, dar şi de această dată a refuzat, spunînd că nu vrea să apară semnătura sa în publicaţiile actuale.

(...) Trebuie menţionat că din materialele informative, cît şi din discuţiile purtate cu COPOSU CORNEL în perioada cînd era în contactarea noastră s-a stabilit că nu are nici o intenţie de a pleca din ţară, deşi are la cine merge, însă nu vrea să facă astfel de lucruri, să-şi părăsească mama şi restul familiei, care a suferit atît de mult de pe urma sa.

Menţionăm că despre relaţiile sale cu organele securităţii, nu a vorbit nimănui.

Fiind urmărit în continuare, nu s-au stabilit probleme deosebite privind atitudinea şi preocupările sale, însă s-au obţinut materiale din care rezultă că diferite persoane ce au deţinut funcţii în P.N.Ţ., îl apreciază ca pe un om integru, considerîndu-l viitor conducător al P.N.Ţ.

Avînd în vedere cele raportate mai sus, cît şi ordinul rezolutiv al conducerii Direcţiei, privind contactarea şi cooperarea cu organele D.G.I.E. în vederea unei eventuale scoateri în afară a lui COPOSU CORNEL,
PROPUNEM:
1). Să luăm legătura cu cel în cauză, cu care ocazie să discutăm pe marginea problemelor personale şi familiale şi care îi este starea morală după decesul soţiei. Aceste probleme să fie discutate la prima contactare.

2). Să discutăm eventual la a doua contactare – despre persoanele care îl vizitează şi în deosebi pe cele care nu le agreiază. Această discuţie ne-ar ajuta să clarificăm dacă în rîndul acestora se fac afirmaţii de scoaterea sa din ţară pe diferite căi (în nota informativă se vorbeşte despre ŞERBAN GHICA zis BANY, care intenţionează să-l scoată din ţară).

3). În cazul în care se vor verifica cele semnalate privind plecarea sa în străinătate, vom discuta cine i-a propus, scopul şi modalitatea.

Dacă se ajunge la concluzia că este oportună scoaterea sa în afară, atunci considerăm că este cazul să se ia legătura cu D.G.I.E. şi împreună să se întocmească un plan de măsuri comun.

Cpt. de securitate,
Bică N.

1970

Conform rapoartelor Securităţii, Corneliu Coposu a elaborat un program de reorganizare a PNŢ, motiv pentru care a fost avertizat, conform Art. 181 CP, dar ulterior a continuat să aibe manifestări duşmă­noase, drept care au fost iniţiate măsuri de neutralizare şi descurajare prin cercetare informativă, percheziţii domiciliare sub acoperirea organelor de miliţie (s. TCZ) şi contactare periodică.

27 februarie.

Notă informativă: Coposu a primit de la C-tin Drăgan bilete pentru a merge în Italia însă a refuzat, iar biletele le-a vîndut cu suma de 3.500, la agenţia Sabena. (Inf. "Lupu Ion")

1971

14 octombrie.

Notă informativă: Coposu a făcut afirmaţia faţă de sursă că în anul 1947 cu ocazia afacerii Tămădău el se afla împreună cu Maniu în casă la dr. Jovin încercuiţi de organele de stat. Maniu l-a însărcinat să iasă din casă şi să ia legătura cu Leucuţia şi Gigi Solomon, cu ocazia plecării. Maniu între patru ochi i-a spus "tu eşti ca şi copilul meu, poate într-o zi şi în locul meu, prin orice vom trece să nu te gîndeşti o clipă să-ţi părăseşti ţara. Eu sînt sigur că voi sfîrşi întemniţat la comunişti". Coposu afirmă, legămîntul l-am făcut şi îi voi fi fidel toată viaţa. (Sursa: "Ghioca").

1972

Iulie.

Tudor Vornicu şi Alexandru Stark îl vizitează ca să le dea un interviu despre 23 August 1944, spunându-i că vin din ordinul lui Cornel Burtică, la recomandarea lui Dumitru Popescu. Corneliu Coposu nu acceptă decât după ce redactorii se întorc cu o declaraţie de la Burtică. Interviul durează o jumătate de oră şi consumă 1.700 m de peliculă. El urma să facă parte dintr-un serial documentar dar, după vizionarea lui, secţia de presă a CC al PCR respinge tot serialul, care ajunge în Arhiva Muzeului de Istorie a PCR.

NOTĂ

Sursa comunică:

M-am întîlnit cu COPOSU CORNEL pe 07.07.1972, la locuinţa lui IONEL POP din Str. Căderea Bastiliei, 19.

În ce priveşte chestiunea organizării, reorganizării sau reactivizării partidului naţional-ţărănesc, respectiv a fostelor cadre ale acestui partid, COPOSU a spus că nu are nici o cunoştinţă că, dintre vechile cadre, cineva s-ar ocupa măcar în gînd – cu atît mai puţin cu obiective practice – cu această problemă. El personal nu ţine legătură, numai incidental, cu anumiţi "foşti".

De altfel, cei cîţiva care mai trăiesc şi care se numărau printre aşi, foşti membri ai delegaţiei permanente a P.N.Ţ.-ului (PAN HALIPA, I. HUDIŢĂ, ILIE LAZĂR, IONEL POP), după cîte ştie el, nu se ocupă cu probleme de organizare şi sînt prea bătrîni ca să activeze. (PAN HALIPA are 90 de ani, ILIE LAZĂR la Cluj, HUDIŢĂ angajat la Academie, IONEL POP are 83 de ani, bolnav).

Venind vorba de organizare, l-am întrebat pe COPOSU ce este adevărat din demonstraţia care a avut loc cu ocazia parastasului Tache Ionescu, angajat de TITI TĂNĂSESCU, COPOSU m-a lămurit următoarele: Am fost la acel parastas, dar în momentul cînd a început să vorbească VASILE NETEA, am părăsit biserica, deoarece îl detest pe Netea, care nu are prestigiul moral să vorbească despre oamenii politici din trecut, de cînd a scris "o lucrare despre Unire", unde nici măcar nu pomeneşte de Iuliu Maniu. După ce am ieşit eu din biserică au ieşit după mine vreo 30-40 de persoane, în mod demonstrativ.

NOTĂ

În ziua de 26. 10. a.îc., sursa a făcut o vizită lui MARIA ACHIM la domiciliul acestuia din Balta Albă.

Cu această ocazie MARIA ACHIM a spus sursei că a botezat copilul la data de 14 oct. a.c., avînd ca naş pe ing. PUIU ION.

Din cauză că familia BĂRBUŞ ION era naş de drept al lui ACHIM MARIA – i-a cununat şi botezat primul copil –, a avut pretenţia să boteze şi pe cel de al doilea, astfel că a refuzat să participe la botez. Nu a fost prezent nici ANCA VICTOR şi nici NELU DIACONESCU.

Au participat mai multe rude din Ardeal, iar dintre foştii fruntaşi ai fostului P.N.Ţ. au participat următorii: CORNELIU COPOSU, VELTEANU CORNEL, PUIU ION, MARINACHE ION, COCONET V. şi alţii.

În timpul mesei, cei de mai sus au trecut la un moment dat într-o altă cameră pentru discuţii politice ca între bărbaţi.

ACHIM pretinde că discuţiile au fost foarte interesante, mai ales că s-a discutat foarte mult despre evenimentele politice din activitatea fostului partid.

Cu această ocazie, COPOSU C. a spus multe lucruri interesante, din tot ceea ce a făcut MANIU pînă la arestarea din 1947, relaţii cu străinii şi mai ales un anumit aranjament cu foştii conducători ai partidelor ţărăneşti din Bulgaria, Polonia, Ungaria.

S-au amintit şi despre anumite "perspective" de viitor în lumina unor evenimente interne şi internaţionale, pe care COPOSU le intuieşte. S-au trecut în revistă "cadrele" partidului, care mai sînt în viaţă şi locul unde se află aceştia. COPOSU şi-a exprimat dorinţa de a mai vedea pe unii dintre ei, mai ales pe cei din Ardeal. ACHIM pretinde că COPOSU are multe surse de informare.

Sursa nu a putut aprofunda bine problema, din cauză că a venit în vizită un prieten al lui ACHIM să cumpere miere de albine.

NOTĂ

În ziua de 30 oct. a.c., sursa a făcut o vizită la serviciu la BĂRBUŞ ION la POLICOLOR.

Referitor la PUIU COPOSU, BĂRBUŞ ION i-a spus că ar fi oarecari tatonări pentru legalizarea unor foste grupări politice. PUIU a discutat chestiunea aceasta cu o persoană de la Ambasada Franţei şi cred că într-un an de zile s-ar putea să se treacă la realizare.

"Să ştii că PUIU COPOSU a rămas un om integru şi are multe şanse să ajungă în postura de şef de partid, dacă acest lucru va fi posibil. Eu am foarte multă încredere în posibilităţile lui intelectuale."

În continuare, BĂRBUŞ ION a menţionat: "Cred că în ianuarie va veni cineva de-ai noştri, din apus, în vizită în ţară, o figură ştearsă, în fond, din punct de vedere politic; el nu a făcut politică dar ne va aduce veşti bune de la cei de pe acolo.

Este un om de cca. 64 ani acum, stă în Anglia, dar circulă peste tot. Cred că are el unele aranjamente de alt ordin."

27 decembrie.

Corneliu Coposu îi mărturiseşte lui Alexandru Bratu (în prezenţa unei "surse") că românii din străinătate sînt foarte suspicioşi şi grijulii de a nu fi tapaţi, deoarce au o experienţă foarte tristă, determinată de faptul că ăştia trimit diverşi agenţi provocatori care trag de limbă, iar pe de altă parte sînt foarte mulţi români muritori de foame, care umblă cu cerşetoria.

1973

Februarie.

Corneliu Coposu este promovat de la gradaţia 5 la 6, clasa 22 de salarizare, primind 2.300 lei pe lună.

20 septembrie.

Corneliu Coposu dă o declaraţie despre: 1. Intenţia de a-i face (pe 5 februarie) un parastas de 20 de ani lui Iuliu Maniu; 2. Discuţiile cu prietenii (despre sănătate, teatru, probleme profesionale şi alte asemenea); 3. Memoriul adresat de imigraţia română lui Richard Nixon (spune că n-a ştiut nimic, precizând: Ilie Lazăr este un om integru, de caracter, loial şi îl apreciez ca atare. Dacă dînsul afirmă că cele relatate mai sus eu le-aşi cunoaşte dintr-o corespondenţă, probabil face o confuzie (strategia Securităţii de a-i face pe cei urmăriţi să se suspecteze reciproc nu dădea roade cu oricine!).

12 decembrie.

Conform unei note informative, în vizită lui Corneliu Coposu, Bratu Alexandru spune bancuri cu substrat politic.

1974

28 martie.

Nicolae Ceauşescu devine Preşedinte al RSR (funcţie nou instituită).

Aprilie.

Corneliu Coposu este anunţat că va conduce un colectiv de producţie industrială şi auxiliară. A doua zi, însă, se schimbă conducerea unităţii şi, în loc să fie promovat, Corneliu Coposu este anunţat să-şi caute de lucru.

29 mai.

Filajul lui Corneliu Coposu depune o cerere de decont pentru 84 lei, valoarea consumaţiei la Restaurantul "Dacia" (Casa Oamenilor de Ştiinţă), unde s-a ascultat şi înregistrat lucrarea prezentă de "COLTAN" (D.U.I. 12515)". DUI = Dispozitiv de Urmărire Informativă.