1975

25 ianuarie.

În conformitate cu prevederile art. 18 a (sic!) legii 12/1971, salariatul TESA Corneliu Coposu, încadrat drept tehnician la ICM 1, Atelierul de confecţii metalice, primeşte Aprecierea anuală, cu foarte bine pe linie, de la Rezultate obţinute la îndeplinirea sarcinilor de serviciu până la Preocupare faţă de bunul mers al unităţii, grija pentru apărarea proprietăţii socialiste şi aprecierea legilor... Mici ironii ale sorţii.

3 iunie.

Conform notei trimise de UM 0672 către UM 0610 (acesta este traseul filajelor şi al notelor informative), Corneliu Coposu, fiul lui Petre şi Margareta (?!), nu se vizitează cu vecinii.

1976

NOTĂ

privind unele aspecte rezultate din lucrarea lui COPOSU CORNEL, economist principal la I.C.M. 1, fost secretar general adjunct al P.N.Ţ., asupra căruia este începută urmărirea penală.

Din măsuri speciale, s-a obţinut un material din care rezultă că în ziua de 4. I. 1976, sus-numitul a fost vizitat la domiciliu de către scriitorul IVASIUC ALEXANDRU, fost condamnat, în prezent membru al Uniunii Scriitorilor, de curînd întors dintr-o călătorie făcută în Suedia şi R.F. Germania, lucrat prin dosar de urmărire informativă de Serviciul V, membru P.C.R.

Din discuţiile avute cu COPOSU CORNEL şi surorile sale RODICA şi DOINA, IVASIUC ALEXANDRU s-a referit la modul cum este apreciată ţara noastră, pe plan extern, afirmînd că aici nu trebuie să se creadă nici măcar 1% din ceea ce se spune oficial, deoarece Romînia nu are nici un fel de prestigiu internaţional, politica pe care o duce nu interesează pe nimeni, fiind considerată dezorientată.

COPOSU CORNEL emite ideea că, comuniştii, au făcut o mare greşeală că în ţara noastră s-a trecut la industrializare forţată, măsură pe care IVASIUC ALEXANDRU o consideră aberaţie. Tot aberaţii – a completat IVASIUC sînt şi propunerile politice prezentate de delegaţii romîni la toate congresele internaţionale, unde se spun "minciuni". Din această cauză – afirmă el – în străinătate, românii peste tot sînt consideraţi ridicoli, nebăgaţi în seamă, neserioşi, pentru că nu-şi respectă contractele. Românii fac prietenie cu toţi, dar îi şi înşeală pe toţi.

În comparaţie cu ungurii, care – după părerea lui – se bucură de mult prestigiu în străinătate şi nu se bat cu pumnul în piept – IVASIUC ALEXANDRU este sigur că ruşii pot, oricînd, să intervină ca Transilvania, să fie dată ungurilor şi ştie că opinia publică mondială este pregătită să accepte acest lucru, datorită intensei şi abilei propagande făcută în străinătate.

Comentînd politica internă a statului nostru, IVASIUC ALEXANDRU afirmă că în ultima perioadă de timp au fost elaborate un număr mare de hotărîri ale Consiliului de Miniştrii, exprimîndu-şi părerea că aceasta demonstrează neputinţă şi instabilitate în conducere. După aceste discuţii, a proferat calomnii la adresa politicii partidului şi statului nostru.

În total de acord cu cele spuse de IVASIUC ALEXANDRU, COPOSU CORNEL s-a referit la recenta condamnare a lui DEMETRESCU CAMILLE, fost membru P.N.Ţ., în procesul căruia a fost martor, zicînd că sentinţa dată de instanţă, este lipsită de esenţă juridică. COPOSU CORNEL este de părere că ar trebui să se facă opinie la postul de radio "Europa Liberă", că DEMETRESCU CAMILLE a fost condamnat pentru că a spus adevărul, iar ceea ce a făcut el, nu prezintă pericol social. Măsura luată împotriva lui DEMETRESCU CAMILLE, dovedeşte că în ţară nu se respectă libertatea de gîndire.

COPOSU CORNEL i-a mărturisit apoi lui IVASIUC ALEXANDRU că, în ultimul timp, şi el a fost anchetat de organul de securitate, manifestîndu-se deosebit de îngrijorat, în sensul că ar putea fi arestat şi condamnat.

COPOSU CORNEL, pretextînd că în ancheta ce i s-a făcut, a fost întrebat şi de relaţiile pe care le-ar avea cu ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, ca urmare a acestei afirmaţii, IVASIUC ALEXANDRU recunoaşte că se află în relaţii apropiate cu BARNES, că este "curtat" de unii funcţionari ai ambasadelor U.R.S.S. şi Poloniei, dar afirmă că nu a avut cu niciunul legături care să contravină intereselor statului.

A rezultat, de asemenea, că IVASIUC ALEXANDRU, împreună cu BREBAN NICOLAE, au fost contactaţi în R. F. Germania, de fugarul legionar ACRIVU, cu toate că ei au căutat să evite acest contact, dar nu au reuşit pentru că ACRIVU i-a aşteptat la hotel pînă la orele 2 noaptea.

IVASIUC ALEXANDRU arată că, în scurta notă prezentată la Uniunea Scriitorilor, la înapoierea din călătorie, nu a scris nimic despre acest contact, evident considerîndu-l compromiţător.

ŞEFUL SERVICIULUI,
Lt. Colonel,
Derscanu Gheorghe

Relatarea este rodul implantării de microfoane în casă. Pentru comparaţie, într-o declaraţie ulterioară dată Securităţii Corneliu Coposu va afirma: În schimburile de idei pe care le făceam cu Ivasiuc, numitul se situa, întotdeauna, fără excepţie şi fără concesii, pe o poziţie strict marxistă. (!) Este o mostră a felului în care Corneliu Coposu înţelegea să "colaboreze" cu anchetatorii...

15 februarie.

Conform unui raport al Securităţii, Ca urmare a intensificării măsurilor informativ-operative în rîndul foştilor membri ai partidelor burgheze, în 1975 au fost condamnaţi Alexandru Bratu şi Camille Demetrescu la 10, respectiv 6 ani închisoare, ceea ce i-a determinat pe unii dintre ceilalţi să întrerupă legăturile pe care le întreţineau frecvent. (...) Considerînd că Demetrescu Camille a fost victima unei înscenări, Corneliu Coposu s-a preocupat de a comunica acest lucru cît mai multor persoane (...) în speranţa că măcar de la una din aceste persoane să se audă la postul de radio Europa Liberă. Pe 5 februarie, Camille Demetrescu e pus în libertate din dispoziţii superioare şi declară că, cu toate că Corneliu Coposu a fost martor al acuzării (stratagemă prin care Securitatea urmărea să-l compromită – n.TCZ), el continuă să aibă încredere în acesta, spunînd că nu poate crede capabil pe Corneliu Coposu a fi delator.

20 mai.

Despre Leonid Brejnev, Corneliu Coposu le spune anchetatorilor: N-a turnat singur apă în propriul pahar cu vin.

16 iulie.

Se înfiinţează "Asociaţia de Istorie Comparată a Instituţiilor şi Dreptului din RSR". În 1979, când Corneliu Coposu devenise membru al acesteia, taxa de înscriere era de 10 lei şi cotizaţia anuală de 50 lei. Din cei 114 membri, 20 erau foşti membri ai PNŢ, 5 foşti liberali şi – conform Securităţii – 15 foşti legionari. Despre conferinţele AICID, Corneliu Coposu îi spunea lui Ion Diaconescu că sînt prezentate cu "schepsis", iar subiectele se afişează într-o manieră destul de frapantă.

În consecinţă, Securitatea intră în acţiune: Printr-o sursă a organizaţiei noastre, cu funcţie de conducere în cadrul asociaţiei, s-au întreprins măsuri să nu mai fie invitaţi numiţii Corneliu Coposu şi alţii.

21 septembrie

NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa a întîlnit pe Corneliu Coposu la Tohanul-vechi judeţul Braşov, în după amiaza unei zile de duminică, din luna august, cînd Corneliu Coposu, care se găsea la Braşov a venit să facă o vizită sursei. În cursul discuţiilor purtate s-a precizat, între altele, următoarele: Corneliu Coposu se găsea la Bran-Poartă împreună cu aceleaşi persoane cu care a petrecut concediul în anul trecut, tot la Bran. Între aceştia sursa îşi aminteşte de familia Carandino. Aici au rămas 10-14 zile în raport de bani şi vreme. Au făcut plimbări prin împrejurimi şi Braşov. C.C. se găsea în concediu care şi l-a luat pentru acoperirea restanţelor din anii trecuţi şi va rămînea pînă la data intrării în pensie. C.C. a cerut unele aspecte dela înmorîntarea lui Zaharia Boilă precum şi persoanele care au participat. Conchizionînd după înşiruirea numelor că: au fost numai oameni bătrîni puţini care mai sînt în viaţă. Sursa i-a descris cîteva aspecte. C.C. a precizat că familia Boilă a aşteptat ca şi el să fie prezent, dar nu a putut să obţină o permisiune în acest timp. Dealtfel, pe lîngă tristeţea aceea crede că nu-i făcea o plăcere să întîlnească oameni care voiau sau aşteptau să le spui lucruri care le-ar conveni şi despre care el nu vrea să vorbească pentru că nici nu e bine şi apoi nici nu prea ştie multe. Sursa l-a întrebat dacă ştie ceva de Ionel Pop. Răspunsul a fost că este bine încă dar nu se ştie încă cîtă vreme.

Sursa a avut impresia că C.C. sau era obosit sau se găsea într-o stare de apatie. Nu era vioi şi nici dispus spre vorbă. Aştepta şi asculta mereu cele spuse de cei din jur.

HODIŞ

N.O. Cel semnalat este lucrat de Dir. I-a Bucureşti unde se va înainta o copie.

Inf. a plecat la Bucureşti pe data de 22.IX.1976 şi a fost instruit să-i facă o vizită cu care ocazie să stabilească cu cine a fost la Bran în perioada concediului precum şi modul în care acesta interpretează evoluţia evenimentelor politice externe.

22 septembrie.

Corneliu Coposu îi avertizează pe anchetatori: Se face o mare greşeală cu Ilie Lazăr că nu i se asigură o pensie de stat de 1.000-1.500 lei. Pentru amatorii de coincidenţe stranii – unul dintre anchetatori era căpitanul Soare.

1 octombrie.

Un anchetator face cerere de decont în valoare de 76 lei întrucât l-a tratat pe Corneliu Coposu cu un cognac, cafea şi ţigări, urmărind al cointeresa la realizarea întîlnirilor ce le stabilim şi continua lui apropiere de organele noastre.

În legătură cu atitudinea lui Corneliu Coposu faţă de Securitate, după 1964, Constantin Ticu Dumitrescu spune: Coposu, cu structura lui de ardelean, când îl oprea pe stradă un securist, zicea: "No, domnule, ce-i? – Ce-aţi făcut ieri? – Păi, nu ştiţi, nu m-aţi urmărit? – Puteţi să scrieţi ce-aţi făcut? – Păi, de ce să nu scriu?" Şi scria: "În ziua cutare m-am plimbat pe strada cutare şi m-am întâlnit cu cutare, cu care am vorbit despre medicamente". Declaraţiile din dosar confirmă acest tip de atitudine.

22 decembrie.

Despre vizita lui Brejnev în România, Corneliu Coposu afirmă într-un cerc de prieteni că s-a făcut o tocmeală: câtă lume să iasă la întâmpinarea lui. Noi dacă am spus că vor ieşi 80.000 de oameni, el cu siguranţă a răspuns: puţin, vreau minimum 200.000. Informatorul precizează: Nu prea m-am lămurit dacă vorbea foarte serios sau glumea, ori era ironic.

1977

8 martie.

Corneliu Coposu participă la înmormântarea lui Alexandru Ivasiuc (victimă a cutremurului din 4 martie), cu care avusese, conform Securităţii, relaţii foarte apropiate şi discuţii de pe poziţii duşmănoase orînduririi noastre sociale.

31 martie-4 aprilie.

La Londra are loc "Instruirea românilor liberi" şi este editată Cartea memorandumului.

23 aprilie.

Masă la Gheorghe Mocanu, cu amiralul Horia Măcelaru, Ion Bănică, Tudor Popescu, colonelul Ion Ştefănescu, Dan Manolescu şi alţii. Cu umor, Nicolae Carandino declară de la început: După masa de anul trecut am fost chemat la Securitate şi mi s-a repetat tot ce se vorbise, aşa că acum o să vorbesc numai despre curve. În consecinţă, notează sursa, nu s-a discutat nimic despre politică.

12 august

NOTĂ

O sursă sigură a unităţii noastre, a semnalat recent că CORNEL COPOSU, fost secretar general adjunct al P.N.Ţ., urmărit de noi, discutînd cu prof. pensionar BRĂNESCU BUCUR din Bucureşti, fost condamnat pentru activitate în organizaţia subversivă "MOMENTUL POTRIVIT", cuprins în evidenţă de I.M.B., i-a spus următoarele:

"Am început să scriu din memorie, toate momentele politice cruciale, legate de atitudinea lui IULIU MANIU – fost preşedinte al P.N.Ţ., decedat. Capitolul cu 23 August este terminat şi acum lucrez la pregătirea perioadei 1940-1944, tot ce s-a făcut atunci."

(...) COPOSU CORNEL s-a mai exprimat că, pentru a nu fi surprins de organele de securitate cu o percheziţie domiciliară, în timpul redactării acestor momente, în fiecare seară, ceea ce scrie ziua, le trimite de acasă, neprecizînd unde, astfel că – în eventualitatea unei percheziţii – să-i găsească numai ce a scris în ziua respectivă.

(...) La despărţire, COPOSU CORNEL i-a oferit lui BUCUR BRĂNESCU – pentru lecturare – o carte scrisă de GIRAS, precizîndu-i că subiectul cărţii este "cel mai teribil rechizitoriu anticomunist, pe care l-a citit vreodată". Tot COPOSU, i-a promis că în perioada următoare îi va oferi o carte tot aşa de interesantă, de SOLJENITIN.

Faţă de această situaţie, se vor întreprinde următoarele măsuri:

1. Identificarea şi verificarea celorlalte persoane ce apar în prezenta notă (VIDRIGHIN, DANILA, IVANUS – fiul lui POPESCU PRUNDENI).

2. Punerea în filaj a lui COPOSU CORNEL, pentru a stabili la cine anume se deplasează şi dacă în aceste ocazii lasă sau nu scrierile sale şi de la cine anume primeşte cărţi cu conţinut duşmănos.

3. Persoanele suspecte ce vor fi contactate de COPOSU CORNEL, vor fi verificate şi după caz, se vor iniţia măsuri combinative şi efectuare de percheziţii secrete.

4. Prin I.M.B – Securitate, se va organiza urmărirea informativ-operativă a lui BRĂNESCU BUCUR, pentru a stabili dacă acesta desfăşoară sau nu vreo activitate duşmănoasă, sub influenţa lui COPOSU CORNEL.

5. În cazul în care vom intra în posesia înscrisurile sau a altor cărţi cu conţinut duşmănos, difuzate de COPOSU CORNEL, vom trece de îndată la cercetarea lui, în scopul neutralizării.

1978

28 februarie.

Descoperire a unui agent: Am aflat că pe Coposu îl cheamă pe pronume, Cornel, şi că nu este maghiar de origine, ci român.

19 aprilie

NOTĂ

Din ultimele date pe care le deţinem despre principalele elemente de vîrf din fostele partide burgheze lucrate prin dosare de urmărire informative şi cei care au activat în organizaţiile de tineret ale acestora, rezultă următoarele concluzii:

– Tot mai frecvent, sub influenţa şi a emisiunilor posturilor de radio străine, persoanele din această categorie sînt preocupate şi urmăresc evoluţia unor evenimente politice interne şi externe, pe marginea cărora fac comentarii la adresa orînduirii comuniste, susţinînd existenţa aşa-zisei lipse de drepturi şi libertăţi în ţara noastră.

– De asemenea, unii dintre aceştia continuă să scrie memorii cu caracter P.N.Ţ., materiale pe care le au în atenţie de a le face cunoscute şi emigraţiei reacţionare, cu care menţin legătura în scop de propagandă.

De menţionat, anturajul dr. JOVIN ION din Bucureşti, semnalat că polarizează în jurul său persoane cu sau fără antecedente politice care, cu ocazia unor consultaţii medicale, poartă discuţii duşmănoase, culege date asupra convingerilor politice ce le au faţă de orînduirea socialistă din ţara noastră.

(...) Un alt anturaj, tot din Bucureşti, este al lui COPOSU CORNEL, format din: HUDIŢĂ ION, RADOCEA CORNEL, PETCU ŞTEFAN, DEMETRESCU CAMILLE, ŞERBAN GHICA, DIACONESCU ION, CERNAVODEANU DAN, HUIU IOAN din Arad, BOILĂ MATEI, din Cluj – cunoscuţi la rîndul lor – cu poziţie duşmănoase faţă de politica statului şi partidului nostru. Legătura cu aceştia, COPOSU CORNEL o realizează de regulă, individual, în cerc restrîns, cu diferite ocazii, însă cu destulă prudenţă. În anturajul acestuia s-au făcut aprecieri pozitive asupra curajului şi acţiunilor ostile ale lui PAUL GOMA, dar au regretat faptul că o astfel de activitate nu a fost întreprinsă de o persoană cunoscută cu trecut politic.

Se cunoaşte că şi RADOCEA CORNEL, ajutat de COPOSU, lucrează la întocmirea unei lucrări tot cu caracter P.N.Ţ., pe care vor s-o trimită în străinătate (...).

10 iunie.

Cu seninătate, Corneliu Coposu trimite prin poştă o scrisoare către Excelenţa Voastră D-le Ministru al Afacerilor Externe, prin care solicită întreprinderea demersurilor necesare pentru aducerea în ţară a osemintelor pământeşti ale lui Nicolae Titulescu.

5 august.

Este vizitat de Ion Beza, discuţiile fiind interceptate cu mijloace speciale.

NOTĂ

Din materialul obţinut prin mijloacele speciale instalate la domiciliul lui CĂLINESCU (unul dintre numele de cod date "obiectivului" Corneliu Coposu – n.TCZ) din Bucureşti, rezultă că acesta – la data de 5.08.1978 – a fost vizitat de către numitul BEZA ION – fost membru P.N.Ţ. şi condamnat, în prezent stabilit definitiv în Franţa, venit ca turist împreună cu soţia în ţara noastră.

Raportăm, în urma discuţiilor purtate:

– BEZA ION a relatat lui CĂLINESCU, că el este în relaţii de prietenie cu RAŢIU ION, stabilit la Londra, cu care se vizitează şi colaborează la o revistă ce apare în Anglia.

CĂLINESCU i-a relatat lui BEZA ION că, foştii politicieni – în ţară – sînt veşnic în supravegherea securităţii şi sunt sîcîiţi tot timpul. Că securitatea, din cînd în cînd, fără nici un fel de justificare, îl cheamă şi îl întreabă cu cine s-a mai văzut.

(...) CĂLINESCU susţine că o propagandă cuminte, se întemeiază pe argumente, pe dovezi şi documente, ce nu pot fi refuzate. Afirmă că emigraţia română a greşit, deoarece a dat apă la moară ungurilor, prin nişte exagerări făcute în trecut, privind secui.

CĂLINESCU îi sugerează lui BEZA ION să transmită emigraţiei române, exact ce i-a spus el, în sensul de a face defalcarea interesului istoric al României de interesele momentane, propagandiste, ale Partidului Comunist.

BEZA ION ştie că 66 de senatori americani au semnat o moţiune în favoarea revindecărilor maghiare asupra Transilvaniei, accentuînd că nici un senator american, nu a semnat vreo moţiune în susţinerea tezei româneşti (...).

10 octombrie.

Notă-raport a Direcţiei I despre planul aprobat de destrămare a anturajului format din unele elemente care au deţinut funcţii în fostul PNŢ.

1979

Martie.

Corneliu Coposu susţine, la Casa Oamenilor de Ştiinţă, două conferinţe, despre Nicolae Titulescu şi Gheorghe Şincai.

8 mai

NOTĂ

(...) la orele 12,30, pe str. C.A. Rosetti, CORNELIU COPOSU, întîlnit întîmplător a spus că în România, la ora actuală, cam cu nimeni nu se mai poate înjgheba vreo acţiune pentru combaterea sau dărîmarea regimului comunist.

(...) Norocul este că C. Coposu este sigur că acest regim se va dărîma singur, îmbătrînind şi uzîndu-se poate mai repede decît credem, ca de altfel toate regimurile totalitare, bazate pe forţă. Dacă aceasta se va realiza, atunci se va instaura un adevărat regim democratic care este cel ideal pentru guvernarea unei ţări. Deşi acesta, cel puţin la început, va avea multe lipsuri, căci fiind egali pentru toată lumea de a ajunge la conducere, am avea un parlament de o aşa amestecătură, că nu s-ar putea legifera nimic.

(...) N-a mai asistat nimeni la convorbire, iar dînsul s-a dus şi a intrat în Biblioteca Academiei Române din Cal. Victoriei, unde probabil că avea acces special, căci fiind sărbătoare legală, trebuia să fie închisă.

2 august.

La una din numeroasele percheziţii, i se confiscă 51 de file de manuscris, volumul Iuliu Maniu, un discurs al lui Maniu şi mai multe poezii dactilografiate de Corneliu Coposu, dintre care unele au un conţinut interpretativ (consideră Securitatea), cum sunt fabulele Vulpea şi corbul, Lutul şi cărămida, Eterna tragedie şi altele.

Noiembrie.

La Paris, Nicolae Popescu publică în "România democrată", Testamentul lui Iuliu Maniu şi Mesajul de Anul Nou al Regelui Mihai.

1980

21 mai.

Corneliu Coposu se întâlneşte cu Ion Diaconescu şi Dumitru Ionescu, avocat, fost secretar particular al lui Nicolae Penescu. Contactat ulterior de către Securitate, Dumitru Ionescu se dovedeşte – apreciază un anchetator – a fi recalcitrant, sfidător, a refuzat să dea declaraţii, invocând drepturile omului. Drept urmare, se propune suspendarea călătoriei pe care acesta urma să o facă în străinătate şi retragerea paşaportului (este un bun exemplu că o colaborare cu Securitatea putea fi ferm refuzată – chiar dacă, evident, se plătea un preţ pentru aceasta). Tot în luna mai, Corneliu Coposu primeşte de la Dina Câmpeanu procesul-verbal al conferinţei de presă pe tema "Yalta şi consecinţele ei", organizată de Comitetul de legătură al reprezentanţilor organizaţiilor libere ale ţărilor din Europa centrală şi orientală – preşedinte era Arthur Conte –, şi al cărei cuvânt de deschidere fusese rostit de Radu Câmpeanu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

3 decembrie.

La Casa de cultură "Mihai Eminescu", Corneliu Coposu participă la şedinţa cenaclurilor "Gheorghe Şincai" şi "Vasile Cândea", pe tema 1 decembrie 1918.

17 decembrie.

Este prezent la o întâlnire cu aromânii din Bucureşti.

1981

21 ianuarie.

Partidă de bridge la Tita Eremia. Corneliu Coposu nu a participat la nici o discuţie, el fiind ca de obicei prins în joc, neinteresîndu-l altceva. (Comentariu dintr-o notă informativă).

25 martie.

Corneliu Coposu îi expediază lui Dean Milhovan o scrisoare pe tema propagandei iredentiste maghiare în Occident.

În cele 16 volume ale Dosarului 11519 pe care Securitatea i l-a întocmit lui Corneliu Coposu pentru perioada 1962-1989, se găsesc cópii după sute de scrisori, cărţi poştale, felicitări, mandate poştale etc. – probabil toate cele primite şi expediate de familia Coposu în acest interval de timp. Fiecare document este însoţit de o Notă de relaţii în care se precizează:

Limba folosită: română

Caracterul legăturii: amical (în majoritatea cazurilor).

Mod de trimitere: direct
Măsuri specifice: xerox
Esenţa: legături cu persoana ...., care se află în atenţia organelor de securitate.

Pe verso, Nota de relaţii conţine un rezumat al scrisorii, după care urmează copia, iar despre original se precizează că ulterior a fost reintrodus în circuitul poştal. Pe copie sunt subliniate şi uneori adnotate eventualele pasaje "semnificative" (de genul: Ce mai face cutare? – evident că nimeni nu avea naivitatea să scrie ceva mai grav decât atât!). De remarcat că se fotocopiau inclusiv desenele felicitărilor de sărbători! În dosar se află şi câteva ilustrate în original, care aşadar n-au mai ajuns la destinaţie.

Stimate Domnule Milhovan,

Scrisoarea D-tale trimisă (prin avion) la 4 Martie, am primit-o deabia azi (25 Martie) şi mă grăbesc să-ţi răspund:

1. Nu am primit nici un exemplar din ziarul pe care îmi scrii că mi-l trimiţi.

2. Consider că propaganda deşănţată (plină de calomnii şi confabulaţii) pe care o desfăşoară în Occident revizioniştii maghiari, pentru realipirea Transilvaniei la Ungaria, trebuie energic contracarată; toate publicaţiile (cărţi de istorie, monografii, articole de revistă şi ziar, conferinţe) cu caracter documentar, istoric sau propagandistic, pe care le elaborează exponenţii campaniei revizioniste, pentru refacerea "Ungariei milenare" şi pentru denunţarea "persecuţiilor crunte" ale minoritarilor din România, ar trebui să fie urmate de replici prompte, concrete şi fără echivoc (sprijinite pe date certe, documente autentice şi concluzii ştiinţifice oneste). Dreptatea cauzei româneşti este evidentă şi nu este îngăduit să se permită insinuări, care (rămase nespulberate) ar putea stîrni îndoieli între oamenii de bună credinţă.

3. Socotesc total greşită expectativa acelor români de peste hotare, care se abţin de la polemica cu ungurii, cu motivarea că propaganda revizionistă ar fi o "diversiune", manevrată prin intermediul unor elemente periferice şi iresponsabile.

4. Dacă aşa-zisul "Comitet Naţional Maghiar", al ungurilor expatriaţi (şi anti-guvernamentali) nu are nici o contingenţă cu organizarea propagandei anti-româneşti din Occident, – pentru care motiv nu procedează la dezavuarea impostorilor? În cazul cînd, printr-o asemenea dezavuare (care nu intervine însă!) s-ar clarifica poziţiile, în acest domeniu, – agitaţiile revizioniste şi propaganda anti-românească s-ar demasca şi s-ar demonstra că este vorba doar de intrigi pendante exclusiv de guvernul de la Budapesta sau de manevrele oculte ale unor terţe puteri duşmănoase românilor.

Cred că toţi românii de bine, din ţară sau din străinătate, indiferent de crezul sau adversităţile lor politice, au obligaţia morală de a acţiona constant şi fără derogare, pentru apărarea drepturilor imprescriptibile ale integrităţii, independenţei şi suveranităţii noastre naţionale şi de a promova, fără reticenţe, permanenţele istorice ale neamului românesc.

Cu cele mai bune urări şi asigurarea consideraţiunii mele.

Corneliu Coposu

(Ar fi cazul să reflectăm puţin la atitudinea acestui om, căruia atâta amar de suferinţe nu-i tociseră nicicum patriotismul.)

25 septembrie.

Sărbătorirea zilei de naştere a Rodicăi Coposu face şi ea obiect de notă informativă, cu inventarul complet al celor prezenţi.

18 decembrie.

La sediul "Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale" are loc prima şi ultima) discuţie – înainte de decembrie 1989 – despre evenimentele din august 1944 la care sunt invitaţi şi supravieţuitori ai partidelor istorice. Corneliu Coposu relatează cu acest prilej că Maniu credea că îl convinsese pe Antonescu să semneze armistiţiul cu aliaţii. Ca şi Dan Amedeo Lăzărescu, el face cunoscut că liderii partidelor istorice au primit numeroase asigurări din partea Angliei şi SUA, ai căror reprezentanţi la Bucureşti le cereau să nu producă agitaţii politice, promiţându-le că nu vom fi lăsaţi în mâna sovieticilor. Cu aceeaşi ocazie, Corneliu Coposu a dezvăluit că Partidul Naţional Ţărănesc dispunea de trei aparate de emisie-recepţie cu cifru (utilizate chiar de el), primite de la englezi, prin care se ţinea legătura cu Cairo, Ankara şi Liverpool. Datorită acestui fapt, el a fost printre primii care au aflat, de pildă, că prinţul Ştirbei, aflat la Cairo cu Constantin Vişoianu, era dezamăgit de poziţia anglo-americanilor, iar cel de-al doilea a transmis că armistiţiul e condiţionat de subordonarea faţă de sovietici.

Simpozionul a fost organizat de directorul ştiinţific Nicolae Fotino şi de secretarul secţiei de teorie Dan Berindei. Au mai fost invitaţi dr. Ion Jovin, dr. Ştefan Milcoveanu, Vasile Netea şi alţii. Corneliu Coposu a povestit cum a fost bătut, în închisoare, cu saci uzi de nisip, pentru a declara că Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost omul PNŢ şi agent anglo-american. Evident, a refuzat o astfel de declaraţie.

Conform familiei, Coposu a mai afirmat răspicat, cu acel prilej, că n-a fost vorba despre nici o "insurecţie armată", ci despre o lovitură de palat, al cărei merit principal revine Regelui Mihai. Vorbitorul ar fi fost întrebat de Dan Berindei cum îndrăzneşte să contrazică varianta oficială a evenimentelor.

Aşa cum era de aşteptat, dialogul inedit de la ADIRI a fost urmat de anchete şi interogatorii ale Securităţii, vizând majoritatea participan­ţilor.

1982

13 februarie.

Participă la şedinţa de comunicări a Asociaţiei istoricilor şi jurnaliştilor, la "Casa Oamenilor de Ştiinţă". Un informator notează de-a dreptul poetic: Învăluindu-şi comentariul într-o atmosferă de mister, Coposul a luat cuvântul (nu ştiu în ce calitate, dar i s-a dat).

24 martie.

Înmormântarea profesorului Ioan Hudiţă, la cimitirul "Şerban Vodă". Rostesc discursuri funebre cinci foşti elevi ai acestuia, printre care şi Corneliu Coposu.

27 mai.

Un alt exemplu despre ce fel de declaraţii dădea Corneliu Coposu Securităţii: despre Gheorghe Mocanu "dezvăluie" că: Mi-a relatat programul lui de vizitare a muzeelor şi monumentelor într-o vizită în străinătate!

27 Mai

Declaraţie

Subsemnatul Corneliu Coposu domiciliat în Bucureşti, Str. Mămulari, nr. 19 sector 3 (tel. 21.53.33) născut la 20.V.1914 în com. Bobota, jud. Sălaj, fiul lui Valentin şi Aurelia, declar următoarele:

La întrebarea cu cine din foştii membri ai Partidului Naţional Ţărănesc sau Naţional Liberal am cunoştinţă şi întreţin relaţii (precum şi cu foşti condamnaţi politici sau membri ai altor formaţiuni), răspund:

Iniţial precizez că nu întreţin raporturi pe criteriul apartenenţei oamenilor la partidele politice din trecut şi că întreţin raporturi bune şi cu oameni care fac politică comunistă şi cu cunoştinţe care în trecut au militat în alte partide. Preocupările mele prezente sînt limitate la lectură, probleme de bridge şi de şah.

Dintre foştii aderenţi ai partidelor politice desfiinţate, cunosc şi mă întîlnesc la bridge sau şah cu următorii: Gheorghe Mocanu (fost comandor de marină, care a făcut politică P.N.Ţ.), Const. Brătianu, care este fiul lui Dinu Brătianu (liberal), dar care după cîte ştiu n-a făcut politică, Bucur Brănescu, care a făcut politică cu Goga. Pe aceştia i-am întîlnit în cursul anului curent, la partidele de bridge şi şah. Din P.N.Ţ. mai am relaţii cu Ing. Diaconescu Ion, Ing. Puiu Ion, pe care-i întîlnesc uneori întîmplător. Ing. Ion Diaconescu obişnuieşte să facă 2-3 vizite anuale familiei mele pe care o cunoaşte (...).

Corneliu Coposu

1983

23 februarie.

Se stinge din viaţă Aurelia Coposu.

1984

4 mai.

Notă informativă: Coposu Corneliu trăieşte singuratic, evită foştii lui prieteni şi colaboratori politici din cauza cercetărilor la care este supus permanent. (Afirmaţia poate fi corectă cel mult pentru o perioadă. În general, din contră, a dat foarte mult de muncă Securităţii prin nenumăratele vizite pe care le făcea şi le primea – vezi lista filajelor – şi prin sutele de misive pe care le primea şi le expedia).

20 iunie.

Corneliu Coposu rosteşte un discurs funebru la înmormântarea lui Ion V. Popescu Mehedinţi.

12 iulie.

Solicită să-i fie înapoiate casetele înregistrate cu texte de interes personal.