Corneliu Coposu Fan Page

1946 - 1947

Înapoi la Biografie comentată

1946

Este promovat secretar al Delegaţiei Permanente, forul conducător al partidului.

Ianuarie.

Ambasadorii Harriman şi Kerr, sosiţi în România pentru a pune în aplicare Acordul de la Moscova, îl asigură pe Maniu că vor fi respectate libertăţile fundamentale şi libertatea alegerilor. Peste ani, Kerr va mărturisi în memoriile sale: Cu multă strângere de inimă a trebuit să-l mint în faţă pe acest om curajos şi iubitor de ţară.

6 februarie.

SUA şi Marea Britanie recunosc oficial guvernul Petru Groza, după cooptarea (formală), ca miniştri fără portofoliu, a lui Emil Haţieganu (PNŢ) şi Mihail Romniceanu (PNL).

13 martie.

Corneliu Coposu primeşte mandatul nr. 597 de înfăţişare în instanţă pentru procesul lui 8 noiembrie 1945. Pe tabelul de martori citaţi, întocmit de către procurorul de instrucţie al Cabinetului 6 de pe lângă Curtea Marţială, figurează ultimul, la poziţia 55.

21 martie.

Publică articolul "Libertatea pe care o aşteptăm", polemic la adresa lui Tătărescu, Călinescu şi alţi amatori de regimuri tari, care au vândut drepturile naţiunii, la adresa legionarilor, a lui Antonescu şi a FND (creat de către comunişti ca o replică la BND, pe care simţeau că nu-l mai pot domina).

19 aprilie.

Publică articolul "Datoria Guvernului este să fixeze fără amânare data alegerilor".

4 Maiu 1946 Corpul detectivilor
Nr.1127 din 4.V.946

Notă

Luni 6 Maiu 1946 orele 17 va avea loc în sala Dalles o conferinţă ţinută de către CORNELIU COPOSU.

Subiectul conferinţei va fi următorul:

"Lupta Ardealului pentru libertate şi democraţie".

Studenţii N.Ţ. au fost convocaţi în număr cât mai mare la această conferinţă, rugaţi fiind să vină cât mai devreme ca să ocupe locuri în sală.

De asemenea vor lua parte la conferinţă şi fruntaşi ai organizaţiei Capitalei.

Sursă serioasă.
Ilfov

12 mai.

În Referatul introductiv al Curţii Marţiale a Corpului II Armată se precizează: În afară de cei 188, a căror cercetare a fost clasată din lipsă de probe, au mai fost reţinuţi sau numai cercetaţi şi învinuiţii de mai jos. Urmează o listă de 371 nume, în care Corneliu Coposu figurează la nr. 224, cu specificarea Nu i s-a stabilit o participare efectivă. A luat parte la manifestaţie, dar nu se stabileşte a se fi dedat la acte de violenţă. Concluzia referatului: este cazul a se clasa cercetarea şi pentru acest lot de învinuiţi.

29 mai.

Publică articolul polemic "Omul zilei: 'democratul' fenedist", viitor cap de acuzare împotriva sa. Într-un alt articol, "De vorbă cu un comunist", apare următorul dialog între reporter şi interlocutor: – Toţi vă detestă. Nu veţi realiza nici cinci procente. – Recunosc că suntem detestaţi (...) Dar vom realiza majoritatea electorală.

1 iunie.

Execuţia mareşalului Ion Antonescu, a lui Mihai Antonescu, a generalului Constantin (Piky) Vasiliu şi a lui Gheroghe Alexianu, după procesul din 7-18 mai, desfăşurat sub presiunea sovieticilor. În ajunul depoziţiei sale ca martor, Iuliu Maniu l-a trimis pe Şerban (Bani) Ghica la preşedintele completului de judecată, Voitinovici, pentru a obţine zece invitaţii. N-au primit decât două, pentru care Maniu i-a desemnat pe Corneliu Coposu şi Ilie Lazăr. În sală a intrat însă şi Şerban Ghica, sub motivul că îl sprijină pe Maniu, care şchiopăta puţin. În depoziţia sa, care a durat peste şase ore, preşedintele PNŢ l-a caracterizat pe Antonescu drept bun patriot, reproşându-i doar că nu a ţinut cont de opinia liderilor politici atunci când s-a decis să treacă Nistrul. Când Maniu a precizat că, la sfatul său, mareşalul a evitat deportarea evreilor din România, o parte din public a reacţionat vehement, acuzându-l ca minte. La sfârşitul depoziţiei, după ora 14, Iuliu Maniu s-a îndreptat spre boxa acuzaţilor şi i-a strâns mâna mareşalului.

29 iunie-15 octombrie.

Conferinţa de pace de la Paris.

15 Noembrie 1946 D.G.P.
Corpul Detectivilor
Nr. 8225 din 21. 09. 1946

Notă

Suntem informaţi că acum câtva timp CORNELIU COPOSU a anunţat la redacţia ziarului DREPTATEA, că cu câteva zile înainte de alegeri, ministerele de externe Britanic şi American vor înainta noi note de protest Ministerului de Externe Român.

Prin aceste note nu numai că se va respinge argumentările Dlui. TĂTĂRESCU din ultimul său răspuns, dar se vor da o serie de fapte noi prin care vor dovedi că aceste guverne sunt perfect informate despre culisele manevrelor politice în ajunul alegerilor din România.

Cu această ocazie a lăsat să se înţeleagă că notele anglo-americane ce se primesc la ministerul de externe sunt redactate la Bucureşti, în oficiile celor două partide de opoziţie (P.N.Ţ. şi P.N.L.) care se predau apoi misiunilor anglo-americane.

Sursă serioasă
Bucur 4

19 noiembrie.

Alegerile pentru Camera Deputaţilor aduc – prin fraude – 78,46% coaliţiei dintre PCR, PNL-Tătărescu, PSD şi PNŢ-Alexandrescu. Cifrele reale erau de circa 70% pentru PNŢ şi 10% pentru PNL. Singurul procent respectat a fost cel obţinut de MADOSZ (9%).

Corneliu Coposu candidează, al treilea pe lista PNŢ, în circumscripţia Sălaj, fără a fi ales.

22 Noembrie 1946 Corpul Detectivilor
Nr. 8756 din 3 dec. 1946

Notă

COPOSU a afirmat că ruşii sunt foarte nemulţumiţi de modul cum comuniştii au condus operaţiunile alegerilor.

Ei reproşează acestora că au făcut abuzurile prea pe faţă.

Sursă serioasă
Bucur 3.

26 Noembrie 1946 Corpul Detectivilor
Nr. 8618 din 29 noem. 1946

Notă

Coposu sosit dela Sălaj, după ce a raportat întreaga situaţie de acolo, arătând că s’au furat ţărăniştilor 50.000 – voturi, a spus că atât şeful liberalilor din Sălaj cât şi a P.N.Ţ., au fost terorizaţi de un colonel de jandarmi şi forţaţi să dea o declaraţie publică că au demisionat din partidele lor. – De aceia Ionel Pop cât şi şeful liberalilor şi-au înaintat demisia şi au promis că nu vor mai face politică nici odată.

Sursă serioasă
Bucur 3.

16 Decembrie 1946 Corpul Detectivilor
Nr. 9085 din 16 dec. 1946

Notă

După cum declară Corneliu Coposu se degajează un val de optimism în tabăra naţional-ţărănistă în urma expozeului făcut de către Iuliu Maniu corespondenţilor presei străine, care se bazează pe o serie de asigurări din partea anglo-americanilor.

Iuliu Maniu îndeamnă la răbdare căci în primăvară situaţia partidelor din opoziţie se va schimba, aceasta datorită încheierii păcii precum şi noilor alegeri parlamentare care se vor ţine, spune Coposu. Maniu este informat că Ruşii sunt dispuşi la concesiuni şi în Sud-Estul European.

Ei vor trebui să retragă până în Aprilie armatele şi vor fi menţinuţi numai 5.000 soldaţi în România ca şi Ungaria pentru paza liniei ferate până în Austria.

În urma retragerii grosului armatei ruseşti evaluată la 1.000.000 oameni se va creia în România o altă situaţie economică şi politică. Există o strânsă legătură între acţiunea lui Maniu şi acţiunea anglo-americană pe plan internaţional încheia Coposu.

Sursă serioasă.
Bucur 4.

1947

2 Ianuarie 1947 Corpul Detectivilor
Nr. 9467 din 3 ian. 1947

Notă

Corneliu Coposu a declarat la redacţia ziarului "Dreptatea" că Maniu este foarte afectat de atacurile din "Graiul Nou" şi surprins prin faptul că cu toate declaraţiile reprezentanţilor oficiali ai U.R.S.S. că nu se vor amesteca în politica internă tonul şi atitudinea acestui ziar le dezminte.

El a sugerat reprezentanţilor presei misiunei engleze şi americane anumite întrebări pentru a fi desbătute de guvernele respective referitor la rolul şi amestecul ziarului "Graiul Nou" în politica internă a României.

Sursă serioasă.
Bucur 4.

3 Ianuarie 1947 Corpul Detectivilor
Nr. 9057 din 7 ian. 1947

Notă

Corneliu Coposu, într’o convorbire de presă la ziarul "Dreptatea" fiind întrebat dacă se confirmă că până la 15 februarie va trebui să se alcătuiască la noi un guvern reprezentativ al României, cu participarea reprezentanţilor egali ai tuturor partidelor şi din opoziţia care să semneze tratatul de pace, a răspuns astfel:

Maniu nu-şi va da adeziunea la semnarea tratatului de pace în forma acceptată de actualul Ministru de Externe GH. TĂTĂRESCU la Paris, care impune atâtea obligaţii financiare, economice catastrofale pentru România, toate în favoarea Rusiei.

Marii aliaţi dacă voesc un guvern reprezentativ în România, care să semneze tratatul de pace implicit trebuie să ia în considerare că acest tratat de pace nefiind făcut cu asentimentul partidelor de opoziţie, nu li se pot cere să pună iscălitura pe un tratat aprobat numai de un guvern slugarnic faţă de Rusia. – Numai dacă tratatul acesta va fi revăzut şi refăcut, îl vor semna şi delegaţii partidelor de opoziţie.

Sursă serioasă.
Bucur 3.

EXTRAS
din dosarele aflate la C.D. şi din care reiese activitatea lui COPOSU CORNELIU.

(...) Din Dosarul 262, Vol. I, Notă B. 630 din 20 Iulie 1945, semnalat că C. Coposu a declarat într’un cerc de prieteni că P.N.Ţ. intenţionează achiziţionarea unei tipografii în capitală, care să fie încadrată cu elemente de încredere şi care să poată fi utilizată pentru tipărirea materialelor de propagandă naţional-ţărănistă.

Idem, Notă B. 815 din 27 iulie 1945, semnalat că C. Coposu a arătat că reprezentanţilor presei străine li s’au împărţit de către P.N.Ţ. o serie de memorii, prin care sunt solicitaţi să denunţe opiniei publice din ţările lor, procedeele antidemocratice ale actualului Guvern.

Idem, Notă B. 931 din 2 August 1945, semnalat că C. Coposu strânge material documentar împotriva D-lui Ministru ANTON ALEXANDRESCU şi a colaboratorilor săi politici.

Idem, Notă B. 4147 din 29 Ianuarie 1946, semnalat că C. Coposu a arătat că în cercurile conducătoare P.N.Ţ. creşte indignarea din cauza faptulu că până acum Guvernul nu a dat nici o autorizaţie de reapariţie pentru ziarele româneşti din Transilvania.

Idem, Notă J. 11.800 din 24 Februarie 1946 semnalat că C. Coposu a afirmat că P.N.Ţ. a rămas foarte nemulţumit de declaraţiile făcute ziariştilor de către Dl. Ministru L. PĂTRĂŞCANU, cu privire la inamovibilitatea magistraţilor.

(...) Idem, Notă B. 4835 din 19 Martie 1946, semnalat că C. Coposu şi Bocşa Mălin ar avea informaţii după care, la viitoarea Conferinţă a Păcii, o parte din Ardealul de Nord va fi cedată Ungariei şi că P.N.Ţ. vrea să exploateze această informaţie în propaganda electorală ce proectează s’o facă în Ardeal.

Idem, Notă J. 12923 din 26. III. 1946, semnalat că Coposu aflându-se la o masă la Capşa, în ziua de 22 Martie 1946, împreună cu alţi gazetari şi politicieni simpatizanţi ai lui Maniu, şi-a exprimat îngrijorarea că alegerile nu vor mai avea rezultatul scontat de P.N.Ţ., deoarece Dl. Prim Ministru PETRE GROZA, a apelat la ajutorul U.R.S.S., sub motivarea de forţe noui pentru muncile agricole din România şi că aceste forţe în realitate vor servi la zădărnicirea liberei exprimări a alegătorilor, deci falsificarea rezultatului voturilor.

Din Dosarul 262, Vol. II, Nota B. 5373 din 29 Aprilie 1946, semnalat că apariţia ziarului "Tribuna Transilvaniei" se bucură de sprijinul lui Coposu, Domocoş şi M. Popovici

Idem, Notă B. 5498 din 8 Maiu 1946, semnalat că în urma informaţiei dată de I. Pop, în sensul că în câteva zile Guvernul intenţionează să facă unele arestări printre membrii P.N.Ţ., printre alţi fruntaşi ai Partidului, Coposu a plecat la Sibiu.

Idem, Notă B. 5717 din 25 Maiu 1946, semnalat că C. Coposu s’a prezentat, în cadrul unei delegaţii de "tineri" P.N.Ţ., la Maniu, cerând şefului partidului să procedeze de urgenţă la o primenire de cadre în favoarea tineretului, care nu poate promova din cauza mentalităţii instaurate în jurul conducerii.

Idem, Notă B. 5759 din 29 Mai 1946, semnalat că C. Coposu a afirmat că naţional-ţărăniştii şi liberalii vor începe o acţiune comună de protestare împotriva acţiunii Guvernului în legătură cu ultimele arestări efectuate printre membrii marcanţi ai partidului.

Idem, Notă B. 6485 din 17 iulie 1946, semnalat că C. Coposu răspândeşte versiunea după care G-ralul RĂDESCU a fost delegat să creeze un prim nucleu prin formarea unui guvern provizoriu român la Londra, din care ar urma să facă parte deocamdată TILEA şi CARANFIL.

Din Dosarul 262, Vol. IV, Notă B. 6903 din 20 August 1946 semnalat că P.N.Ţ. a dat o circulară în care se atacă modul cum înţelege Guvernul să colecteze grâul de la ţărani, circulară semnată de Maniu şi Corneliu Coposu.

Idem, Notă B din 19 Septembrie 1946, semnalat că Corneliu Coposu a declarat că o prietenie sinceră cu U.R.S.S. nu poate să aibă loc atâta timp cât această MARE PUTERE înţelege să abuzeze de suveranitatea ţării, căutând în toate ocaziile dăunătoare imixtiuni în viaţa politică internă.

Totodată, C. Coposu a cerut ca partidele istorice să redacteze chiar un protest către Comisia Aliată de Control, prin care să ceară a se pune capăt acestei situaţii, pe care el o consideră incalificabilă şi profund dăunătoare viitoarelor relaţii dintre România şi U.R.S.S.

Din Dosarul 262, Vol. VII., Notă B. 7807 din 12 Noembrie 1946, semnalat că la Şedinţa Biroului Politic P.N.Ţ. care a avut loc la domiciliul lui M. Popovici, în ziua de 11 Noembrie 1946, în cadrul unor discuţiuni în care se aduceau oarecari învinuiri lui Maniu în legătură cu modul cum s’au întocmit colaborările electorale pe ţară şi în special în Ardeal, Coposu a căutat să scuze atitudinea lui Maniu prin anumite necesităţi care s’au ivit şi mai ales prin promisiunile ulterior neînfăptuite ale Misiunilor străine.

(...) Din Dosarul 262 Vol. V, Notă J 4602 din 17 August 1946, semnalat că C. Coposu a comunicat prietenilor săi că Maniu a primit informaţii din izvor sigur că GAFENCU, fost Ministru de Externe, din propria lui iniţiativă şi pe propria-i răspundere a înaintat Conferinţei de la Paris un memoriu prin care cere ca Plenul Conferinţei să hotărască retrocedarea Basarabiei şi Bucovinei. Deasemenea că un al doilea memoriu a fost înaintat de TAŞCA PUCAREA semnat de 150.000 macedoneni din Dobrogea, prin care cere retrocedarea Cadrilaterului.

(...) Din Dosarul 262, Vol. VI., Notă J. 5328 din 5 Sept. 1946, semnalat că COPOSU a prezentat lui PENESCU, un memoriu adresat anglo-americanilor, prin care se protestează asupra existenţei ziarului "GRAIUL NOU", ziar care trebuia să apară numai în timp de războiu, ca oficios al trupelor sovietice şi a cărui apariţie trebuia să înceteze odată cu încetarea ostilităţilor. Ceva mai mult, se menţionează în acel memoriu că acest ziar se amestecă în politica internă a ţării, făcând o politică făţişe şi pătimaşe de grupare politică, în favoarea P.C.R.-ului, de instigare şi intrigărie.

Idem, Notă J. 5608 din 13 Sept. 1946, semnalat că COPOSU a afirmat că MARIA ANTONESCU, soţia Ex-mareşalului ANTONESCU, nu a decedat după cum se spune, la Spitalul Colentina, ci trăieşte cu domiciliul schimbat şi anume în Str. Arhiducesa Ileana Nr. 14, unde poate fi vizitată de oricine, nefiind pusă sub pază. Se mai arată că susnumita este vizitată chiar de COPOSU, din lumea politică, iar ca prieten personal, o îngrijeşte Dr. NESTIANU, pentru o afecţiune de ochi.

Idem, Notă J. 6315 din 3 Octombrie 1946, semnalat că COPOSU a fost delegat de către Maniu cu organizarea unui serviciu de poliţie interioară în cadrul partidului, pentru a se constata cine face actele de delaţiune a tuturor ce se întâmplă în interiorul partidului.

Idem, Notă J. 6788 din 15 Oct. 1946, semnalat că COPOSU a declarat că a primit o ştire din Ardeal, după care ungurii care nu sunt înscrişi în MADOSZ, nu vor da concursul sub nici o formă, la vot, B.P.D. sau P.C.R., ci sunt gata să dea votul P.N.Ţ., deoarece vechii unguri îşi dau seama că Ardealul rămâne definitiv românilor.

Din Dosarul 304, Notă J. 8016 din Noembrie 1946, semnalat că COPOSU a scris un articol pentru "DREPTATEA", articol plin de ironie la adresa D-lui TĂTĂRĂSCU, cu privire la răspunsurile date de D-sa notelor britanice şi americane.

În acest articol, COPOSU întreabă pe Dl. TĂTĂRĂSCU, că dacă nu admite imixtiunea în treburile interne ale României din partea Angliei şi Americei, de ce permite atunci o permanentă imixtiune directă în afacerile României, din partea U.R.S.S.

Idem, Notă J. 9274 din 24 Decembrie 1946, semnalat că, în legătură cu oprirea de la apariţie a Ziarului Dreptatea cu data de 17 Decembrie 1946, care publica manifestul intitulat "Către Naţiune" şi care trecuse pe la cenzură, se arată că acest fapt se datoreşte lui C. COPOSU, care după cenzurare a mai strecurat câteva pasagii în manifest, pasagii în care se aduceau critici actualului Guvern.

(...) Din Dosarul 187, Vol. II. Notă B. 842 din 30 Iulie 1945, semnalat că COPOSU este văzut regulat la dl. MENEMENCIOGLU, unde ia masa şi se pune la cale toate svonurile cu caracter de diversiune.

Martie.

Se înfiinţează Comitetul de asistenţă al PNŢ pentru membrii arestaţi. Se strâng fonduri, se trimit alimente, se asigură asistenţă juridică. Din comitet face parte şi Corneliu Coposu.

20 Martie 1947 Corpul Detectivilor
Nr. 11569 din 22 Mart. 1947

Notă

CORNELIU COPOSU unul din intimii lui IULIU MANIU, pretinde că democraţia americană ar fi sugerat atât lui Maniu cât şi lui Gh. Tătărăscu necesitatea unei noui orientări politice, – în senzul că partidul liberal de sub preşedinţia dlui. Gh. Tătărăscu, să facă tot posibilul pentru împăcarea cu ramura Brătienistă; că el să nu mai rămână în actuala echipă guvernamentală decât în luna Martie, luna Aprilie fiind aceia care va aduce schimbări hotărâtoare în situaţia internaţională.

Aceeaşi diplomaţie americană, i-ar fi sugerat lui Iuliu Maniu, să se abţină încă o lună de orice manifestări politice, întrucât numai luna Aprilie poate aduce schimbări radicale în situaţia internaţională.

Sursă serioasă.
Bucur 4.

Aprilie.

I.V. Stalin blochează intrarea României în Planul Marshall.

Mai.

Împreună cu Maniu, Corneliu Coposu pleacă la Dobreşti, unde liderul PNŢ îl convinge pe Ion Mihalache că trebuie să se salveze, plecând din ţară. La întoarcerea în Bucureşti, aceeaşi muncă de lămurire va fi dusă cu Nicolae Penescu. Din nefericire, acţiunea de evacuare a liderilor ţărăneşti – ale cărei detalii Corneliu Coposu nu le-a cunoscut – a fost rapid infiltrată de un agent al Siguranţei care s-a prezentat drept nepot al lui Grigore Gafencu. Atât comandorul de aviaţie Anton cât şi comandorul de marină Mocanu l-au avertizat pe Penescu asupra riscurilor operaţiei. La un moment dat, în combinaţie se afla şi un pilot al lui Bodnăraş, Chifulescu. Când Maniu a încercat să ia legătura cu el, acesta a fost arestat. Corneliu Coposu, care se afla într-un turneu prin Cluj, Timişoara, Oraviţa, Craiova, Oradea şi Satu Mare, pentru pregătirea şedinţei Comitetului Central PNŢ programată pentru 24 iulie, a susţinut mai târziu că, dacă ar fi fost în Bucureşti, l-ar fi convins pe Iuliu Maniu să renunţe la o acţiune atât de riscantă.

27 Maiu 1947 Corpul Detectivilor
Nr. 1598 din 30 Mai 1947

Notă

CORNELIU COPOSU avea fixată o întâlnire în ziua de 18 Maiu a.c. la orele 10 – în faţa Bisericii Albe din Calea Victoriei cu o persoană anume Paul.

Această persoană trebuia să-i aducă la cunoştinţă unele amănunte în legătură cu o chestiune discutată de ei cu o zi înainte.

Sursă serioasă.
X.

Iunie.

Chinuit, probabil, de remuşcări, pentru alianţa cu PCR, Gh. Tătărescu alcătuieşte un cuprinzător Memoriu (40 de pagini) despre atrocităţile săvârşite de comunişti în România. Citindu-l, Petru Groza ar fi exclamat: Oltene, ţi-ai semnat sentinţa la moarte!

3 iulie.

Corneliu Coposu participă la ultima şedinţă a conducerii PNŢ, în casa lui Vasile Serdici.

6 iulie.

Împreună cu Şerban Ghica şi Iuliu Maniu, urma să plece la Sibiu, unde preşedintele PNŢ făcea şedinţe de fizioterapie cu prof. Marius Sturza şi doctorul Manta. Plecarea a fost amânată de mai multe ori, fără ca Maniu să le spună celor trei că era ocupat cu organizarea plecării din ţară a câtorva dintre liderii ţărănişti. Până la urmă, pe 12 iulie, la Sibiu a plecat doar Şerban Ghica, împreună cu soţia.

11 iulie.

Corneliu Coposu participă la şedinţa Biroului şi Consiliului de administraţie ale ziarului "Dreptatea", acasă la Romulus Boilă.

13 iulie.

Descindere a armatei şi a poliţiei la Clubul PNŢ din str. Clemenceanu nr. 9 (în unele documente din dosarul 16388 – referitor la Constantin Hagea, Ion Domocoş şi Corneliu Coposu – apare numele Clemensa), ulterior str. Gabriel Péri.

Corneliu Coposu îl vizitează pe Iuliu Maniu la sanatoriul doctorului Jovin.

14 iulie.

La Tămădău sunt arestaţi Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino şi Ilie Lazăr care – la sfatul lui Iuliu Maniu – încercau să plece din ţară cu un avion.

Corneliu Coposu este arestat şi el, pentru fapte ce interesează Siguranţa (conform mandatului de deţinere nr. 18111/15 iulie, pentru 30 de zile).

Din acest moment, va fi deţinut vreme de 8 ani fără nici un proces (iar după proces, încă 7 ani). România adoptase sistemul juridic sovietic, care permitea pedepse "administrative", fără proces, de până la 60 de luni. Acest termen a fost oricum depăşit în cazul Corneliu Coposu şi al altor arestaţi, care figurau totuşi în unele acte ca deţinuţi politici.

Corneliu Coposu apucase să telefoneze în strada Heleşteu, unde locuiau mama şi surorile sale, spunându-le: Sunt la sediu, dacă termin, trec pe la voi (trecea aproape zilnic, oricât de târziu). După aceea, sediul a fost înconjurat de jandarmi şi agenţi ai Securităţii. Dus în subsolul Ministerului de Interne (de unde avea să fie mutat la Malmaison, pe Calea Plevnei, vizavi de Spitalul Militar Central), a fost introdus în "garsoniera" nr. 12, în condiţii care – faţă de ceea ce avea să urmeze – erau aproape acceptabile: pat de beton, două scaune de beton, duş şi closet. Un perete era din sticlă dublat de sârmă ghimpată, iar pe cel opus era uşa dublă: una din fontă şi cea exterioară din gratii.

Printre primii anchetatori s-au numărat Avram Bunaciu, secretar general al preşedinţiei Consiliului de Miniştri, generalul Nicolski, colonelul Dulgheru, Mişa Solomon, colonelul Enoiu, Mircea Lepădetescu (doctor în Drept la Paris, fost preşedinte al PNŢ Dolj!), Pantiuşa Botnarcenko, Serghei Mironov, colonelul Sepeanu (al cărui tată fusese membru al PNŢ şi ajutor de primar în sectorul Negru!) şi, mai ales, căpitanul Brânzaru, circa 150 kg, oligofren, care era chemat când ceilalţi oboseau şi care era în stare să bată timp de 12 ore la rând.

Se utiliza bătaia la tălpi, bătaia cu capul în zid, atârnarea cu capul în jos, electrocutarea (inclusiv obligând anchetatul să stea dezbrăcat într-o celulă inundată şi trimiţând şocuri electrice prin apă), bătaia cu cearceaful ud şi cu săculeţul de nisip, "manejul" (dezbrăcat, deţinutul era gonit în cerc, cu biciul). La Jilava, fost fort, în subteran se aflau "Celularul" (12 celule) şi "Rotonda" (30 celule), în care, pe priciuri late de 30 cm, suprapuse câte trei, se înghesuiau până la 80-100 de oameni într-o celulă, unii dormind direct pe ciment.

Traseul urmat de Corneliu Coposu începând cu 1947, atât cât poate fi reconstituit, a fost: Ministerul de Interne, Malmaison, Văcăreşti, Snagov, Piteşti (din fericire, înainte de macabrul "experiment"), MI, Craiova, Uranus, MI, Jilava, Malmaison, Midia, Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, MI, Uranus, Jilava, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu Sărat, MI, Rubla (domiciliu obligatoriu).

În fiecare puşcărie stăteam în funcţie de intenţia guvernului de a mă implica în diverse procese care se succedau într-un ritm alert. Ori de câte ori intra în cercetări şi numele meu, eram din nou adus la Ministerul de Interne şi anchetat. O foarte severă anchetă s-a făcut în legătură cu Pătrăşcanu. Când s-a hotărât eliminarea şi condamnarea lui la moarte, s-a organizat o înscenare verosimilă pentru care era nevoie de mărturii (...) După refuzul meu categoric de a mă preta la acest joc (...) am fost chinuit în mod oribil, cu tot felul de mijloace torţionare (...) Printr-un singur sistem de torţionare n-am trecut, cel despre care am auzit de la ceilalţi deţinuţi: tentativă de electrocutare. (Corneliu Coposu)

17 iulie.

Iuliu Maniu este arestat, împreună cu alţi fruntaşi ţărănişti.

19 iulie.

Adunarea Deputaţilor ridică imunitatea parlamentară a tuturor membrilor PNŢ.

23 iulie 1947

RAPORT asupra supraveghierii din arest

Schimbul I. 7 – 15

CELULA Nr. 15. COPOSU CORNELIU. S’a sculat la orele 9.30 când s’a bărbierit şi a început să facă gimnastică. A cerut să i se cumpere ţigări. Este foarte liniştit şi vrea să citească cărţi pentru a-şi omorî timpul.

Schimbul II. 15 – 23

CELULA Nr. 15. COPOSU CORNELIU. Foarte calm, foarte bine dispus. I-a spus agentului de serviciu că schimbul din seara zilei de 22. VII. 1947, de la orele 23 la orele 7 dim., a adormit pe scaun şi a căzut jos, lucru ce nu se cade în exerciţiul funcţiunii. A mai spus agentului că la cercetări un domn i-a pus întrebări în legătură cu doctrina marxistă şi i-a propus să treacă şi el la marxism, însă i-a răspuns că în România nu se poate aplica această doctrină, fiind o ţară agricolă cu peste 82%.

24-25 Iulie 1947

Schimbul III. 23 – 7

CELULA Nr. 15 (Agent Roşu P.) COPOSU CORNELIU.

Tot timpul a dormit, până la eşirea sa din post.

Schimbul I. 7 – 15.

CELULA Nr. 15. (Agent Dinică Marin) COPOSU CORNELIU.

S’a sculat la ora 10,30 şi a stat tot timpul în pat. E liniştit şi cere ţigări.

Schimbul II, 15 – 23.

CELULA Nr. 15 (Agent Almăşeanu D.) COPOSU CORNELIU.

Arestatul a dormit până la orele 20. A fost apoi vizitat de medic. După ce a luat masa s’a plimbat prin celulă.

25 Iulie 1947

Schimbul I. 7 – 15

CELULA Nr. 15. (Agent Dragomir C-tin) COPOSU CORNELIU.

Ia cerut agentului un creion spre a face un inventar de rufele ce le dă la spălat. Dar acesta ia spus că nu are.

Schimbul II. 15 – 23.

CELULA Nr. 15. (Comisar aj. Patriciu A.) COPOSU CORNELIU.

Vorbind despre doctrina marxistă, arată că la noi nu se poate aplica. A afirmat că în una din nopţi un coleg poliţist s’a exprimat faţă de el cu cuvintele: unde vă este poporul ca să vă scoată de aici? dacă noi am fi închişi masele ne-ar elibera. De acum vă ţinem aici şi vă vom executa ca pe nişte duşmani ai poporului.

Schimbul III. 23 – 7

CELULA Nr. 15. (Agent Stanciu) COPOSU CORNELIU.

S’a întreţinut în discuţiuni cu agentul asupra sportului povestindu-i excursiuni făcute de el în ţară şi în străinătate. I-a spus apoi că în timpul lui Antonescu a fost internat în lagărul de la Tg.-Jiu. La orele 3 noaptea s’a culcat şi a dormit până dimineaţa.

26 Iulie 1947

Schimbul I. 7 – 15

CELULA Nr. 15. (Agent Strănutu F.) COPOSU CORNELIU.

A dormit până la orele 11. Sculându-se a început să-i vorbească despre sport. La ora 14,30 a luat masa şi după 10 minute a fost scos la cercetări.

Schimbul II. 15 – 23.

CELULA Nr. 15. (Agent Telescu P.) COPOSU CORNELIU.

De la orele 15 la 18,30 a fost la cercetări. Înapoindu-se era liniştit.

27 Iulie 1947

Schimbul III. 23 – 7

CELULA Nr. 15. (Agent Simion V.) COPOSU CORNELIU.

Arestatul s’a plimbat prin celulă. La orele 24 şi la orele 1 s’au făcut inspecţii de către comisar şef Niculescu şi comisar şef Rădescu. După inspecţii arestatul s’a plimbat nervos prin celulă şi după o oră s’a culcat, dormind tot restul timpului.

Schimbul I. 7 – 15.

CELULA Nr. 15. (Agent Croitoru Ghe.) COPOSU CORNELIU.

La orele 10 a venit frizerul după care s’a culcat din nou după orele 13,10. A luat apoi masa. Venind sanitarul, a spus că este bolnav. A întrebat între timp pe agent dacă a făcut de serviciu la CARANDINO neprimind însă răspuns din partea acestuia.

Schimbul II. 15 – 23.

CELULA Nr. 15. (Agent Vlăşceanu Şt.) COPOSU CORNELIU.

Tot timpul nu a vorbit nimic, a afirmat numai că a fost luat de la sediul partidului, el neavând nimic comun cu plecarea.

28 Iulie 1947

Schimbul III. 23 – 7.

CELULA Nr. 15. (Comis aj. Iţescu Max.) COPOSU CORNELIU.

Tot timpul a fost liniştit. S’a culcat după orele 1 noaptea.

29 iulie.

Consiliul de Miniştri dizolvă PNŢ-Maniu.

15 august.

Este eliberat un nou mandat de deţinere (fără număr), pentru încă 30 de zile, pentru uneltire întru distrugerea statului.

18 august.

Prima dare de seamă asupra anchetării lui Corneliu Coposu se întemeiază pe 17 declaraţii şi 3 expuneri scrise. Ancheta a fost iniţiată de comisarul şef Ştefan Niculescu şi continuată de directorii Petrescu şi Separu, de inspectorul general Mazuru, referentul Diaconescu şi comisarul şef Rădescu. Din declaraţii a rezultat despre Corneliu Coposu că:

– n-a ştiut nimic de grupul de la Tămădău;

– în vara lui 1946, la Sinaia, Iuliu Maniu i-a dictat "Instrucţiuni pentru străinătate", cu două capitole: Probleme interne şi Probleme externe (recuperarea Basarabiei, obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, retragerea trupelor sovietice din România etc.);

– a depus în apartamentul colonelului Wilcox, de la Misiunea americană, care îi era vecin de imobil, o geantă cu acte ale PNŢ, pe care ulterior a recuperat-o şi i-a înmânat-o lui Nicolae Penescu, secretarul general al partidului;

– ştia că Iuliu Maniu l-a refuzat pe Dinu Brătianu, care propusese ca toată opoziţia să ceară ajutor SUA, pe motiv că s-ar expune inutil unui probabil refuz.

7 septembrie

DECLARAŢIE

Subsemnatul Corneliu Coposu, – în continuarea declaraţiei mele de la 6 sept. 1947, privind rolul meu de secretar patricular al dlui Maniu şi mai cu seamă secretar-adjunct (începând din toamna anului 1946), – declar următoarele:

Am avut numeroase ocaziuni de a scrie, fie în casa dlui Iuliu Maniu, fie ocazional cu prilejul anumitor deplasări din Capitală, anumite lucrări din corespondenţa dlui Iuliu Maniu, după dictarea dsale.

Astfel, îmi amintesc că pe timpul ocupaţiei germane, mi s’au dictat o parte din numeroasele memorii pe care d. Maniu le trimitea lui Antonescu şi prin care, la diverse epoce, protesta împotriva măsurilor politice, militare şi economice ale fostului dictator. Deasemenia ştiu că mi-a dictat toată corespondenţa schimbată cu d. Valer Pop şi unele din scrisorile care formează corespondenţa sau mai bine zis polemica cu d. Gh. Tătărescu, efectuată prin intermediul dlui Cancicov, căruia atât d. Maniu cât şi d. Tătărescu adresau scrisorile respective. Menţionez că erau anumite lucrări pe care în acel timp d. Maniu nu le făcea la biroul dsale, şi nici prin intermediul meu sau al celorlalţi funcţionari, – fără ca aceste lucrări să aibe vreun caracter confidenţial, cum îmi amintesc că au fost: Replica dată unei scrisori a lui Antonescu, prin care replică (însemnând vre-o 50 pag.) d. Maniu făcea rechizitorul guvernării acestuia şi dovedea cu documente şi date statistice că ţara se află, din punct de vedere militar, politic şi economic, complet înfeudată Nemţilor. Capitolul privind problemele economice era foarte vast şi strâns documentat, cuprinzând date, planşe şi tablouri. Tot aşa, nu s’au lucrat în biroul dlui Maniu memoriile pe care Dsa le-a înaintat lui Hitler şi Mussolini, prin care protesta împotriva sfâşierii Ardealului, prin dictatul dela Viena, pe temeiu istoric, politic, social, geografic şi economic. – Aceste lucrări au fost apoi multiplicate şi difuzate şi am luat în scurt timp cunoştinţă de ele.

În ce priveşte acţiunea întreprinsă de d. Maniu mai târziu, dar sub acelaş regim, pentru realizarea condiţiunilor preliminare de armistiţiu, cu toată scripturistica acestei acţiuni (scrisori, telegrame, răspunsuri), aceasta nu s’a lucrat la biroul dlui Maniu, nici nu am avut vre-o cunoştiinţă despre ea, nici eu şi cred că nici ceilalţi secretari. Despre aceste am aflat ulterior.

Deasemenia nu am avut cunoştinţă, – nefiindu-mi comunicate, – de audienţele dlui Maniu la Palat sau de convorbirile dintre d. Maniu şi Antonescu, precum nici de rostul şi amănuntele legate de activitatea grupului Rică Georgescu. Despre aceste m’am documentat cu diferite ocazii, după 23 aug. 1944. Nu mi s’a spus nici de cuprinsul întrevederilor pe care d. Maniu le avea, în preajma loviturii de stat – cu dnii Niculescu-Buzeşti, Lucreţiu Pătrăşcanu, Pârvulescu, Dinu Brătianu, Titel Petrescu.

După eliberarea ţării de sub Nemţi, d. Maniu a continuat să aibe lucrări de corespondenţă, – pe care parte le lucra în biroul Dsale. În această perioadă de timp încadrată între 23 august 1944 şi arestarea mea, am lipsit mai multe epoci, timp mai îndelungat, din preajma dlui Iuliu Maniu şi anume: dintre 23 august 1944 şi demisia primului guvern Sănătescu, eu am lucrat la Preşedinţia Consiliului, ca şef de cabinet – mergând numai rar pe la d. Maniu, care la rândul său venea la Preşedinţie numai cu ocazia Consiliilor de Miniştri.

Începând cu al doilea guvern Sănătescu, de colaborare între partide, şi până la 6 Martie 1945, am deţinut funcţia de director de cabinet la Ministerul Economiei Naţionale, pe lângă d. Ministru Aurel Leucuţia, în care interval de timp vedeam foarte rar pe d. Maniu şi nu mă puteam ocupa de biroul Dsale.

În iarna anului 1946, după anul nou, am lipsit o lună de zile, fiind plecat la Predeal, într’un concediu.

În toamna aceluiaş an, îmbolnăvindu-mă de septicemie, am lipsit mai mult de o lună – în sept-oct. fiind reţinut la pat.

În luna Noemvrie a aceluiaş an am fost plecat în jud. Sălaj, unde eram candidat al treilea pe lista P.N.Ţ.

Deasemenia, cu prilejul sărbătorilor (Crăciun, Paşte) şi a vacanţei de vară, aveam concedii de 1-2 săptămâni, pentru a le petrece în sânul familiei.

În afară de aceste absenţe, am mai lipsit din Capitală în mai multe rânduri, pentru a pleca la Sinaia şi Sibiu – de data aceasta însoţind pe d. Iuliu Maniu în deplasările Dsale. Uneori, d. Maniu era însoţit de dnii Aurel Leucuţia, ori Liviu Venetu Gatterbusg, ori Emil Ghilezan. Când absenţa dlui Maniu se prelungea, întovărăşirea lui (în special la Sibiu la Sanatoriu) o făceam cu schimbul: 10-15 zile eu, tot pe atât Ing. Şerban Ghica.

În intervalul de timp dela 23 august încoace, d. Iuliu Maniu mi-a dictat mai multă corespondenţă. În afară de scrisorile obişnuite: de mulţumiri, de scuză pentru absenţe, telegrame de condoleanţe, de felicitări, bilete, mulţumiri pentru trimiteri de cărţi sau atenţii etc. Dsa mi-a dictat corespondenţă în legătură cu viaţa de partid. Astfel îmi amintesc, la întâmplare, că Dsa mi-a dictat: petiţiile mai recente, către Ministerul Justiţiei şi al Afacerilor interne, relative la arestările membrilor P.N.Ţ. – în trei rânduri (adrese diferite); o adresă înaintată aceloraşi ministere, prin care se preciza că P.N.Ţ. nu a redactat nici un fel de manifest, – şi dacă astfel de manifest s’ar pune în circulaţie, este apocrif; o telegramă de protest, adresată M.S. Regelui, referitoare la arestările masive de naţional-ţărănişti; două telegrame lungi (de câte 1-2 pag.) adresate M.S. Regelui, la Săvârşin, înainte de alegeri, prin care protesta impotriva agresiunilor care se săvârşiseră contra mai multor fruntaşi naţional-ţărănişti, în diferite locuri din ţară: (N. Penescu – Piteşti, D. Căpăţâneanu – Slatina, Cezar Spineanu – Târgovişte, Ioan Pop – Alba Iulia, Ionel Pop – Tuzla); un proect de rezoluţie a Deleg. Permanente, privitor la deblocările şi epurările de funcţionari publici; un comunicat scurt, referitor la funcţionari publici din magistratură şi Puterea Executivă, care din exces de zel se dedau la abuzuri contra opoziţiei, o scrisoare de răspuns dlui Dinu Brătianu, referitoare la ajutorul american (Sibiu); două adrese inaintate în timpul procesului lui Antonescu Tribunalului Poporului, prin care se făceau precizări şi se dădeau explicaţiuni referitoare la depoziţia dlui Maniu în proces; o altă adresă, privind precizarea rolului Rică Georgescu, către acelaş for; o scrisoare lungă prin care se respingea demisia din demnitatea de preşedinte al org. Alba, înaintată de d. Ioan Pop; o adresă către Ambasada Sovietică, privind atitudinea ziarului "Grai Nou"; instrucţiuni pentru românii din străinătate (Sinaia); memoriu către guvern, privind suspendarea libertăţilor şi a presei partidului; declaraţiile apărute în "Dreptatea" în primele zile ale lui Martie 1945, privind situaţia internă; interview dat presei străine, în legătură cu declaraţiile dlui ministru Molotov, privind România; interview dat agenţiei Associated Press (mi se pare), privitor la doctrina Truman; adresă de protest trimisă dlui Prim-ministru, referitoare la furtul de acte, operat la locuinţa dlui Maniu; comunicat relativ la comprimările de funcţionari.

În afară de aceste corespondenţe, cu prilejul şedinţelor Delegaţiei Permanente, se întocmeau rezoluţiuni ori comunicate ale acestui for. Proectele de rezoluţiuni ori comunicate, în prima lor formă, le redacta fie d. Penescu, fie d. Veniamin, fie eu – când mi se dădea această încredinţare. Ele cuprindeau rezumatul desbaterilor şi hotărârile aduse.

C. Coposu

8 septembrie

DECLARAŢIE

Subsemnatul Corneliu Coposu declar în continuare următoarele:

Referitor la nota informativă confidenţială, dată de d. Tiberiu Oprea Vornic la 30 Mai şi referitor la declaraţia ulterioară, făcută de d. Tiberiu Oprea Vornic şi de un anume domn Maldin, cu totul necunoscut mie, precizez:

Pe d. Tiberiu Oprea Vornic îl cunosc de mai multă vreme. Pe d. Maldin nu-mi amintesc să-l fi văzut decât la anchetă, săptămâna trecută.

Cu d. Vornic m-am întâlnit în câteva rânduri, de obiceiu în mod trecător şi am schimbat uneori câteva fraze. Convorbiri mai lungi, de felul celei pe care dsa o relatează în notă şi declaraţie, nu am avut. Întâlnirile ocazionale le aveam cu d. Vornic. Dsa era cel care vorbea tot timpul, eu mărginindu-mă să ascult. Dsa este un om foarte talentat, cu mult spirit şi cu multă vervă, un consilier admirabil, a cărui societate face o reală plăcere – şi pe care nu l-am evitat, cu tot avertismentul ce-mi era dat de prietenii mei care îl cunoşteau. Ştiu că a făcut pe vremuri politică naţional-ţărănistă, şi în urmă politica regimului respectiv, de la guvern. Este o persoană foarte simpatică şi după câte îl cunosc om cu inimă bună cu toate că după cum însuşi declară este lipsit de scupule.

În privinţa pretinsei convorbiri ce dsa afirmă că ar fi avut cu mine, declar că: atât cuprinsul notei informative, cât şi lămuririle din declaraţia dlui Vornic, în ceea ce priveşte relatarea "spuselor" subsemnatului, sunt de domeniul fanteziei. Nici odată în viaţa mea nu mi-a trecut prin gând să cred, să bănuiesc sau să afirm ceea ce relatează dsa. Dealtfel chiar în cuprinsul declaraţiei dsale, sunt o serie de contradicţii, ca şi de altfel între nota iniţială şi declaraţia ulterioară. Cuprinsul acestora, în partea care se ocupă de afirmativele "declaraţii" ale mele este cu totul străin, nu numai de realitate dar şi de probabilitate.

Nu cred că d. Vornic să fi redactat nota ca o răzbunare contra mea, deoarece eram în termeni cât se poate de buni. Mai curând cred că pe vremea când acestor note nu li se dădea importanţă, ci erau trecute la arhivă a redactat-o şi dsa, spre a-şi justifica activitatea, aşa cum se întâmplă de obiceiu, departe fiind de intenţiunea de a-mi face vreun rău. Ulterior, însă, presat să o confirme, în loc să recunoască netemeinicia ei, a încercat să o prezinte în aparenţă de adevărată, instruindu-şi şi un martor, în acest sens, pe numitul Maldin.

Pentru acest fapt nu port nici o supărare dlui. T. Vornic, deoarece ştiu că viaţa dsale este foarte complicată – lucru dealtfel cunoscut şi de notorietate.

În ce-l priveşte individul Maldin, care a venit de pe stradă să depună mărturie împotriva subsemnatului, invenţii şi minciuni, cred că vom avea ocazia şi prilejul să dovedesc, fără posibilitate de îndoială, că acesta este sperjur iar declaraţia făcută este pe de-a întregul plăsmuită.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi semnez.

C. Coposu

12 septembrie.

Concluziile celui de-al doilea referat asupra anchetei, bazat pe 26 declaraţii, plus expuneri scrise şi memorii, sunt următoarele:

Nu reiese decât foarte puţine şi cu totul neînsemnate chestiuni în sarcina anchetatului. Nu reiese decât foarte puţine lucruri şi numai prin deducţie cu privire la legăturile PNŢ cu organizaţii subversive; nu reiese nimic cu privire la adevăratul scop al organizaţiei militare a PNŢ; reies neînsemnate acuzaţiuni ce se pot aduce conducerii PNŢ cu privire la legăturile cu străinătatea (...) S-a ajuns la concluzia că anchetatul se menţine într-o atitudine studiată, de negare a tuturor chestiunilor importante, pe care fără îndoială le cunoaşte, în legătură cu activitatea subversivă a PNŢ. Propunem ca ancheta să continue cu noi metode şi cu aplicarea unor măsuri de înăsprire a regimului actual la care este supus anchetatul(s. TCZ).

15 septembrie.

Arestarea este prelungită cu încă o lună, prin mandatul nr. 3024, pentru uneltire împotriva ordinii şi siguranţei naţionale (de remarcat că acuzaţia era alta de fiecare dată – n.TCZ)

18 septembrie

DECLARAŢIE

Subsemnatul Corneliu Coposu, declar în continuare urmă­toarele:

În legătură cu activitatea P.N.Ţ., ca partid de opoziţie, ştiu că această activitate se desfăşura în cadru legal şi nu am nici o cunoştinţă să fi existat tendinţa sau intenţia de răsturnare a guvernului pe cale violentă.

Ştiu că în însăşi activitatea obişnuită a partidului, acesta era împiedicat să se manifeste prin adunări, propagandă sau presă şi că, cadrele ierarhice ale partidului, în afară de conducerea centrală, erau deficiente, iar aderenţii, mai cu seamă cei din provincie, erau speriaţi de măsurile politice luate de guvern.

Cred că, în condiţiunile actuale ale vieţii politice româneşti, activitatea P.N.Ţ. aşa cum era îngrădită de dispoziţiunile sau măsurile în vigoare, nu putea avea şansă de a reuşi să ajungă la guvernare, fără să se asigure noui alegeri.

P.N.Ţ. şi conducerea lui, după cea mai bună cunoştinţă a mea, nu s’a gândit să uzeze de mijloace ilegale, teroriste sau violente, în activitatea sa politică.

Secţia profesională militară din partidul naţional-ţărănesc, după ştiinţa mea, era o secţie de susţinere a intereselor forţelor militare. Nu am nici o cunoştinţă ca această secţie să se fi ocupat cu planuri de răsturnare a guvernului sau organizări teroriste. Am avut impresiunea că vizitele anumitor domni pensionari militari, la dl. Maniu, nu îi făceau dlui. Maniu prea multă plăcere şi când avea posibilitatea amâna acest fel de audienţe.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o semnez.

C. Coposu

Octombrie/noiembrie.

La Malmaison, Corneliu Coposu, plasat în celula nr. 3, află de la un gardian mai milos că Iuliu Maniu era alături, la nr. 2. Mai mult, într-o noapte, gardianul îi permite să meargă câteva minute la Maniu, care îi spune cu limbă de moarte două lucruri: să nu lase partidul să moară şi să ducă el la bun sfârşit promisiunea pe care Maniu i-o făcuse lui Nicolae Titulescu, aceea ca – după moartea acestuia – osemintele să-i fie aduse în ţară, la Braşov. În 1995, Doina Alexandru de la "Europa Liberă" observă: V-aţi îndeplinit misiunea, la care Corneliu Coposu răspunde doar atât: Am încercat.

6 noiembrie.

Reprezentanţii PNL-Tătărescu din guvern sunt siliţi să demisioneze.

29 noiembrie.

Ziarul "Liberalul", ultima publicaţie necontrolată de comunişti, îşi încetează apariţia din proprie iniţiativă; deşi continuase să existe, era cenzurat (de pildă, n-a avut voie să publice nimic despre procesele intentate ţărăniştilor).

29 decembrie.

Corneliu Coposu este vizitat de soţia sa, la Piteşti. Îl găseşte extrem de slăbit.

30 decembrie.

Regele Mihai e silit să abdice şi să părăsească ţara. Este proclamată Republica Populară Română.

Articol citit de 5701 ori.

Alte articole