Corneliu Coposu Fan Page

1985 - 1988

Înapoi la Biografie comentată

1985

6 Aprilie 1985

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SĂLAJ
– Securitate – Serv. I.
STRICT SECRET
Exemplar unic

NOTĂ RAPORT

Sursa "I.C. Drăgan" mi-a relatat că a fost în Bucureşti zilele trecute, ocazie cu care l-a vizitat acasă pe CORNEL COPOSU fost secretar al P.N.Ţ. Acesta l-a primit bine, ca şi de alte ori, împreună cu ceilalţi membri ai familiei. După obişnuitele discuţii în grup sursa împreună cu COPOSU CORNEL au continuat discuţiile singuri, ocazie cu care s-au abordat mai multe probleme şi anume:

1. Alegerile pentru M.A.N. şi consiliile populare au fost apreciate de CORNEL COPOSU ca un simulacru de alegeri, voturile ar fi fost manevrate şi falsificate în majoritatea judeţelor, dar în special la Sălaj unde n-au fost voturi împotriva candidaţilor M.A.N. În acest context a abordat în sens duşmănos şi alegerea preşedintelui ţării care a fost ales prin vot deschis fără ca preşedintele M.A.N., Nicolae Giosan să întrebe deputaţii dacă au obiecţiuni sau sînt împotrivă. A avut cuvinte denigratoare la adresa familiei prezidenţiale.

2. CORNEL COPOSU fiind întrebat de sursă cu privire la declararea lui ca lider al P.N.Ţ de către emigraţia română şi comunicatul făcut pe această temă de către postul de radio "Europa Liberă", a arătat o totală nemulţumire, dar fără să precizeze că este sau nu lider cu adevărat. A spus că acest lucru i-a creat greutăţi şi că a fost chemat din nou de către securitate, respectiv de către fostul colonel, acum probabil general-maior Angelescu, fiind anchetat detaliat despre această problemă, el negînd că are vreo implicaţie cu cei ce au difuzat ştirea, afirmînd răspicat că în condiţiile actuale nu se poate face nici un fel de opoziţie în ţară şi că a încerca să realizeze aşa ceva este o iluzie, lucru care, se pare că îi scapă emigraţiei române, dar şi celor de la "Europa Liberă", însă acestora din urmă le convine să difuzeze ştiri de acest gen.

La întrebarea sursei dacă există în viaţă persoane care au fost secretari particulari ai lui IULIU MANIU, CORNEL COPOSU a spus că nu sînt, însă în diferite împrejurări unii foşti P.N.Ţ.-işti au afirmat că ar fi fost secretari ai lui IULIU MANIU, sens în care a citat mai multe nume, fără ca sursa să fi reţinut pe cineva. Sursa a întrebat acest lucru în urma discuţiei purtate cu un prieten de-al său din Zalău, care fiind într-o împrejurare la Arad ar fi contactat întîmplător un pensionar care a afirmat că în 1918 ar fi fost secretarul lui IULIU MANIU, el apărînd nu de mult la televiziune cu un interviu.

CORNEL COPOSU i-a spus sursei că ştie că este urmărit permanent, lucru ce i s-a spus şi la tov. Angelescu de la securitate. Din ultimul pachet primit din străinătate înaintea sărbătorilor de iarnă i s-au luat mai multe cărţi. Pachetul i-a fost expediat de către fostul acreditat al U.P.I. la Bucureşti în anii 1948-1949 şi care a scris cîteva cărţi despre perioada stalinistă din România, cărţi ce i-au fost reţinute la vamă. El a primit lista cărţilor trimise şi a ştiut care au lipsit.

I-a spus sursei că de circa 3 (trei) săptămîni n-a mai fost chemat la securitate, probabil securiştii aflînd că a fost bolnav.

De la IANCU RAŢIU, a spus că nu avea veşti de mai mult timp. A făcut scurte referiri la disensiunile existente între grupările emigraţiei române şi mai ales între I.C.Drăgan şi Iancu Raţiu liderii acestora.

I-a spus sursei că a fost vizitat de cineva din Sao Paolo – Brazilia, care-i mai aduce cîte o carte.

De asemenea îi mai aduce cărţi din străinătate un oarecare IONESCU, care lucrează la Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi care periodic se deplasează în străinătate.

CORNEL COPOSU i-a dat sursei pentru lectură trei cărţi scrise de Simone Weil, deputată în Parlamentul European, candidată la preşedinţia Franţei în viitoarele alegeri, de Krafcenko, un rus şi de FÜTÖ o carte despre configuraţia sistemului socialist după moartea lui Stalin.

CORNEL COPOSU şi-a exprimat nedumerirea faţă de tăcerea directorului Filialei Sălaj a Arhivelor Statului, IONEL PENEA în legătură cu preluarea documentelor şi cărţilor de valoare pe care le posedă.

(Multe dintre turnătoriile acelei perioade vizau fapte de relevanţă discutabilă – de genul "spune bancuri politice" – care puteau să nu-i aducă mari necazuri celui turnat, mai ales dacă era deja în atenţia Securităţii. Cu greu, însă, s-ar putea imagina acuzaţii mai grave decât cele prezentate în punctul 1 al Notei de mai sus. Gheorghe Ursu a plătit cu viaţa aşa ceva).

Iulie.

La Londra apare "Românul Liber", editat de Uniunea Mondială a Românilor Liberi, condusă de Ion Raţiu. Rugăm dispuneţi măsuri pentru a preveni intrarea în ţară a acestei publicaţii (...) în conformitate cu sarcinile din planul de acţiune "UTOPIA", aprobat de conducerea Direcţiei Securităţii Statului. (Raport al Securităţii).

13 noiembrie.

Sursa "I. C. Drăgan" a fost trimisă cu sarcini informative la obiectivul "CORNEL" (al doilea nume de cod al lui Corneliu Coposu – n.TCZ), despre care sursa raportează că s-a manifestat în mai multe rânduri duşmănos la adresa conducerii superioare de partid şi a membrilor familiei prezidenţiale.

Alte nume de surse care s-au ocupat de Corneliu Coposu sunt: Doina, Prager, Iliescu, Dobrescu, Olteanu, Violeta, Pădure, Pavel A., Cazacu, Crăciun, Sandu, Hodiş Liviu, Poiana, Eugen Stănescu, Avocatul Mihail, Preda Viorel, Cristescu Dorin, Gică Iorda, Cristescu Nica, Ovidiu, Bucurescu, Mihăescu, Vladimir, Emil, Sulta, Mihai, Hodoş, Lupu Ion, Mihăilescu, Lascu, Giorgica, Ghioca, Grecu, Stelescu, Marian. E posibil ca o parte dintre aceste nume să fie reale, dar în general se utilizau codificări.

În afara notelor informative ale acestora – care erau probabil retribuiţi – există în dosar şi câteva declaraţii, semnate cu numele adevărat, care îi aduc acuzaţii mai mult sau mai puţin grave "obiectivului". Întrucât nu se poate şti în ce condiţii au fost obţinute declaraţiile, am preferat să nu menţionez numele respective. Mai ales că, dacă aş fi făcut-o, erau şanse mari să pun într-o lumină proastă un om care a cedat o dată, în vreme ce turnătorii cu acte rămân ascunşi în spatele numelor de cod.

13 noiembrie
MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SĂLAJ
– Securitate –
STRICT SECRET
Exemplar nr. 1
Nr. 1/I.I./005233/13N 1985

CĂTRE MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
Direcţia I – Serviciul III
Bucureşti

Raportăm următoarele:

Sursa "I. C. Drăgan" a fost trimisă cu sarcini informative la obiectivul Dv. "Cornel", ocazie cu care acesta i-a relatat o serie de probleme dintre care mai semnificative sînt cele referitoare la:

1. Excursia pe care a efectuat-o la sfârşitul lunii iunie şi în luna iulie a.c. în ţară.

Momentul principal ar fi avut loc la Blaj unde a avut loc o "întâlnire colegială" în 29 iunie a.c. Acolo, ca şi pe întreg traseul, organele de securitate au fost permanent în apropierea lui, respectiv la Cluj-Napoca, unde a vizitat rudenii apropiate, apoi la Dej, Baia Sprie şi Baia Mare.

Organele de securitate ar fi contactat toate persoanele vizitate de către el în fiecare din localităţile menţionate şi chestionate asupra părerilor lui "Cornel" despre actuala etapă pe care o parcurge societatea noastră, despre grupările politice româneşti din străinătate, situaţia internaţională şi alte probleme pe care le-ar mai fi discutat.

La Baia Mare ar fi fost vizitat personal de către colonelul "Dogaru", iar în urma discuţiilor purtate, acesta i-ar fi sugerat să-şi întrerupă voiajul prin ţară, lucru pe care l-ar fi şi făcut, aşa se explică faptul că n-a mai venit în Sălaj, la Zalău, Şimleul-Silvaniei şi Bobota – localitatea sa de naştere.

Întreruperea voiajului său nu ar fi făcut-o de teama securităţii, ci din dorinţa de a nu crea neplăceri prietenilor şi rudelor sale care, fără excepţie, sînt contactate şi anchetate de securitate după discuţiile cu el.

Aşa se întîmplă şi cu persoanele care-l vizitează la domiciliu în Bucureşti. În context, a sfătuit sursa ca în viitoarele convorbiri telefonice să nu se prezinte cu numele de familie, ci cu prenumele pentru a se feri de contactul cu securitatea.

De la Baia Mare ar fi plecat la Vatra Dornei, Suceava şi Bucureşti.

I-a vorbit sursei despre o nepoată a sa din comuna Bobota, judeţul Sălaj, profesoară în aceeaşi localitate, care ar fi fost contactată în această vară de către un ofiţer de securitate, care i-ar fi solicitat să-i furnizeze date despre "Cornel", aceasta refuzîndu-l. "Cornel" era dezamăgit pentru refuzul nepoatei sale, care ar fi trebuit să accepte colaborarea întrucît ar fi ştiut şi el despre ce probleme se mai interesează securitatea.

I-a relatat sursei despre vizita şi întîlnirile pe care i-ar fi făcut-o în primăvara acestui an scriitorul ROMULUS ZAHARIA pentru a discuta la solicitarea scriitorului, despre perioada anilor 1940-1947 şi despre faptul că "băieţii" (securiştii) l-au interogat după aceea şi pe acesta.

S-a manifestat în mai multe rînduri duşmănos la adresa conducerii superioare de partid şi a membrilor familiei prezidenţiale. Situaţia actuală a economiei româneşti ar fi dezastruoasă, iar "din criza actuală nu se poate ieşi cu o astfel de cîrmă". "Nu vom ajunge decât la disperare!"

De la IANCU RAŢIU, care călătoreşte foarte mult, primeşte aproape săptămînal ilustrate. RAŢIU i-a scris odată că i-a trimis şi cîteva numere dintr-un buletin pe care-l editează el la Stocholm, însă nu le-a primit, acestea fiind reţinute de securitate. Evident, au un conţinut care deranjează.

A fost de părere că emigraţia română ar aduce mult mai multe servicii ţării dacă n-ar servi interesele înguste şi orgoliul liderilor lor, respectiv I.C.Drăgan – omul guvernului român şi Iancu Raţiu opozantul său şi al regimului nostru socialist, care menţin în rivalitate permanentă românii din emigraţie. În acest fel pierde şi emigraţia, pierde şi ţara.

S-a interesat despre directorul Arhivelor Statului din Zalău, în sensul că acesta n-a mai finalizat acţiunea de a-i prelua o serie de documente pe care le mai păstrează "pe ici pe colo", arătîndu-se în continuare interesat de predarea lor la arhiva din Zalău-Sălaj.

15 noiembrie.

Corneliu Coposu le scrie lui "John" Raţiu şi lui Gabrielle Ionescu, cerându-le să facă publică replica sa la o emisiune despre Celei trei greşeli ale lui Iuliu Maniu, prezentată la "Europa Liberă" de către Vlad Georgescu.

1986

2 februarie.

Întrucât scriitorul Dumitru Savu îi ceruse date despre fosta publicaţie "Ardealul", îi trimite detalii despre aceasta (Corneliu Coposu a fost de multe ori solicitat – inclusiv de către autorităţile comuniste – pentru completarea unor date istorice).

Mai.

Insistând să-l disculpe pe Iuliu Maniu, îi scrie de data aceasta direct lui Vlad Georgescu la "Europa Liberă". Scrisoarea va fi citită pe post.

30 iunie.

Îi trimite lui Florin Constantiniu – care îi solicitase opinia – observaţiile sale la lucrarea "August 1944. Repere istorice". (Inutil să precizăm că în toate aceste intervenţii Corneliu Coposu releva rolul adevărat jucat de către regele Mihai, partidele istorice şi, respectiv, PCR).

13 august.

Notă-raport a Securităţii (Direcţia I, Serviciul III) despre faptul că Dennis Deletant, profesor de română la Şcoala slavonă din Londra, l-a contactat pe Corneliu Coposu în legătură cu 23 August 1944.

20 octombrie.

O criză de lombosciatică îl împiedică să participe la sfinţirea bisericii din Bobota, comuna natală, dar îi trimite profesoarei Valerica Ciocan un material intitulat "Laudă clerului".

Sute de persoane au intrat în atenţia Securităţii în urma faptului că au avut o legătură ­– fie şi ocazională – cu Corneliu Coposu. Nu numai prietenii, vecinii, foştii colegi de partid, care erau oricum urmăriţi, ci şi colegi de serviciu, străini aflaţi în trecere prin Bucureşti sau un barman de la "Inter" care i-a făcut rost de ţigări! Iată, în continuare, lista – probabil incompletă ­– a acestora, a cărei publicare o consider un omagiu adus celor care au avut de suferit, direct sau indirect, din cauza unei adevărate paranoia generalizate. Poate că unii dintre ei, aflaţi în viaţă, sau familiile lor, vor avea abia acum confirmarea unor bănuieli de atunci – este o minimă reparaţie morală la care poate contribui această carte. De precizat că lista cuprinde doar persoanele despre care Securitatea s-a interesat în mod special, alcătuind fişe biografice, nu şi pe cei amintiţi în treacăt – de pildă, dacă "obiectivul" intra într-un imobil necunoscut filajului, în dosar apare lista tuturor locatarilor! De asemenea, nu am inclus în listă personajele principale, care sunt menţionate oricum, în diverse locuri, în aceste pagini. Acolo unde apar, numele între ghilimele reprezintă poreclele date de Securitate.

Jean Ardeleanu, Andrei Albert, Flora Aparu, Vasile Alexandru, Ioan Andrieş, Victor Anca, Călin Alimăneşteanu, Niculae Antohi, Elsa Floranie Valeria Anca ("Nina"), Carmen Maria Ardeleanu, Ionel Anton, Mihai Angheloiu, Dan Alecu, Elena Nina Atanasiu/Anastasiu, Cătălin Horia Ardelean, Matei Boilă, Georgeta Virginia Băbeanu, Alexandru Bărbuş, Georgeta Bogdan, Dan Bratu, Alexandrina (Emma) Bratu, Alexandru Bratu, Sorin-Radu Borconi, Bucur Brănescu, Ecaterina Balaci, George Beza, Mina Bărbuş(i), Radu Budişteanu, Letiţia Bobeş, Alex Barzan Dinescu, Ioan Ovidiu Borcea, Ioan Bâlcoi, Maria Botez, Aglaia Bebe, Odette Graziela Balaban, Dumitru Bivolaru, Ioana Gabriela Basiu, Marin Cârstea, Valeri(c)a Ciocoianu/Ciocian/Ciocan, Ioan Catargiu, Aftanase Comşulea, Ion Cucu, Dinu Câmpeanu, Mihnea Columbeanu, Alexandru Constantin, Constantin Constantinescu, Michel Alexis Catargi, Şerban Cantacuzino, Maria Cazacu, Mircea/Marin Cioroiu, Teodor Creţan, Lucia Ruxandra Ciogolea, Ioan Conţan, Peter Canisius, Gheorghe Cosmescu, Ionel Ciobanu, Valentin Dărăban, Dennis Deletant, Camil(le) Demetrescu, Doina Dan, Constantin Dumitrescu, Natalia Dragomirescu, Alexandru Petrică Dinescu, Anca Duca, Victor Dumitrescu, Silvia-Dana Dumitriu, Nicolae Delibatov, Mircea Dobran, Doina Dobrin, Marin Dumitru, Gheorghe Dumitru, Nicolae Drăgulescu, Maria Lydia (Tita) Eremia, Anca Elsa, Sever Fulep ("Filip"), Licinius Faina, Gheorghe Fulea, Constantin Farmazov, Florica Florescu, Vasile Florescu, Aurel Fleancu, Nicolae Groşan, Livius J. de Gatterburg, Giovanni Gabaldi, Emilia Gheorghiu, Mariana-Viorica Gurău, Lache Gheorghe, Radu Georgescu, Iorgu Grădinaru, Victoria Gheorghiu, Silviu Gherghel, Aurelia Gheorghiu, Axente Gogonea, Marcus Graţian, Victor Gheţie, Mihai Şerban (Bani) Constantin Ghica ("Gore"), Constantin Generalu, Lucian Grigoriu, Ioana-Maria-Elisa Ghica, Rică Georgescu, Larisa Giugea, Ion Grigoroiu, Florica Georgescu, Toutou Georgescu, Marius Ghilezan, Victor Gheorghiu, Florian Gupu, Constantin Horezeanu, Io(a)n Hui(u), Augustin Hilă, Eugen Hulea, Rosmaria Hermina Hilă, Romulus Helju, Maria Hill, Ecaterina Ivasiuc, Rodica Iliescu, Tudor Iancu, Constantin Iliescu, Marin Ilie, Alexandru Ivasiuc, Florian Ionescu, Sergiu-Grigore Ionescu, Oprişan Ionescu, Ion Ionescu, Gheorghe Ionescu, Nicolae Ionescu-Galbeni, Cristian Ionescu, Ioan Ivănescu, Margareta Ilie, Cicerone Ioaniţ(o)iu, Dumitru Ionescu, Victor Iancu, Ioan Jovin, Ion Lăncrănjan, Teodora Lupu, Nicolae Lică, Ecaterina Livia Munteanu, Nicolae Miulescu, Carola Marcovici, Adela Manea, Ionela Marghescu, Eliza Manea, Eugen-Lucian Mayer, Marian Gastelo Merta, Lucreţiu Mândroiu, Nicoleta Mateescu, Liliana-Sorina Mărculescu, Dean Milhovan, Constantin Mareş, Ana Macaria, Vasile Munteanu, Ştefan Manciulea, Simion Man, Milica Marinescu, Olimpia Matichescu, Anton Ionel Mureşanu, Gheorghe (Gogu) Mocanu, Constantin Mintulescu, C. Ion Mărculescu, Ştefan Mamulea, Constantin Bogdan Murgescu, Gabriela Emilia Murgescu, Constantin Muche, Petre Năstăseanu, Nicolae M. Niţă, Petronela Negoianu, Adrian Naidiu, Tudorache Neagu, Valentin Nedelcu, Stela Nunweiller, Victoria Niculescu, Constantin Oancea, Dan Oncia, Mihai Oroveanu, Emilia Oprescu, Alexandrina Ortinschi, Ecaterina (Tincuţa) Pop(p), Stelian Popa, Ilie Popescu, Amos Romulus, Zeno Pop ("Popa"), Ecaterina Popescu, Gheorghe Popescu, Ioan Pandea, Vasile Petrovici, Constantin Pavelescu, Eugen Pap, Ionel Pop, Istrate Papuc ("Păun"), Mihai Papilian, Eugenia-Lucia Pîrvulescu, Nicolae Ştefan, Mihail Papilian, Mihai Puşcaşu, Dumitru Popescu (nu este vorba despre teolog şi, evident!, nici despre "Dumnezeu"), Carmen Unirea Popescu, Ştefan Petre, Anghel Pavelescu, Nae Popa, Nicolae Popescu-Grădiştea, Felicia-Valeria Papaionidis-Olteanu, Maria-Ana Pomârleanu, Ion Puiu ("Pop"), Marinică Rusu, Ion Raţiu, Ica Romanoai, Marieta Radu, Petre Răceanu, Cornel Radocea, Mircea-Virgil Riga, Leonida Romanos, Clara Romanos, Ioan Simu, Virgil Solomon, Ştefan Soare, George(s) Serdici, Nina Stroescu, Ştefan Surtea, Valeriu Sima, Monica Stela Surtea, Gheroghe Simu, Eugen-Constantin-Ion Suceveanu, Florin Stoicescu, Ioan Spiciu, Graziela-Doina Stoichiţă, Emilian Ion Sădeanu ("Savu"), Emil Ştefănescu, Vasile Ştefănescu, Alexandru Şarlea ("Sică"), Flaviana Ştefan, Mihai Ţârţea, Ioan Talpeş, Paulina (Polly) Teodosiu, Maria Teodorescu, Ion Toma, Traian Ursuleanu, Rodica Loreta Ungureanu, Mihail Udrescu, Mihai Vieru, Liviu Voronca, Ana Voicu, Vladimir Vasilescu, Ig(h)or Vârlan, Grigore Vieru, Duiliu Vinograschi, Adam Gheorghe Visrighin, Vasile Vetişanu, Cecilia Valeriu ("Cici"), Gheorghe Zamfir (nu e vorba despre muzician), Ioan Zane, Ştefania Zanfirescu, Gheorghe Zane.

Am avut două reacţii la această listă, după publicarea primei ediţii a cărţii. În memoriile sale, venerabila Toutou Georgescu, văduva marelui muzician George Georgescu, menţionează emoţia cu care şi-a descoperit numele în "Viaţa lui Corneliu Coposu". În schimb, o altă doamnă m-a sunat (nu ştiu cum a făcut rost de numărul meu) să-mi spună, în mod evident speriată, că nu l-a cunoscut în mod direct pe Coposu, doar soţul ei i-a fost coleg. I-am explicat că, iată, atît de aberant lucra Securitatea, dar acum nu mai contează, nu-i aşa?, faptul că numele dumneai e pe listă e, ca să zic aşa, de bine, nu de rău. N-am reuşit s-o calmez. Femeia era panicată. Mă întreb acum dacă spaima sa chiar era exagerată...

1987

6 februarie.

Profitând de prezenţa la Bucureşti a vicepreşedintelui Uniunii Europene Creştin-Democrate, Jean Marie Doyer, şi reuşind să-l întâlnească, Corneliu Coposu solicită aderarea PNŢCD (denumit astfel pentru prima dată) la Uniunea Europeană Creştin Democrată, cu rugămintea ca aceasta să nu fie făcută publică decât atunci când condiţiile din România vor fi favorabile – ceea avea să se întâmple pe 1 februarie 1990, la Congresul UECD de la Bruxelles.

20 martie.

În tabelul care însoţeşte dosarul de Securitate al lui Corneliu Coposu apare, la această dată, singura notificare a unei consultări a dosarului. Scopul: P61.

15 iunie

Dragă Puiule,

(...) Îţi răspund "deschis" pentru că, după cum vezi, cele ce-ţi scriu îţi ajung (ceea ce mă surprinde), dar desigur sunt cenzurate de prietenii de la Securitate, aşa cum va fi cenzurată şi prezenta!... Cartea ta poştală de la 25 Mai crt. mi-a ajuns Sâmbăta trecută, ceea ce este destul de rapid. Vom vedea dacă şi când îţi vor parveni aceste rânduri!... Scrisoarea mea de la 28 Mai 1986 ţi-a ajuns doar la 6 Martie anul acesta, adică după aproape un an!... între timp, "prietenii" au făcut copii pe care le-au distribuit cam peste tot însoţite de un comentariu al lor!

(...) Pentru mine, ce-i important este că, până la urmă, totuşi ai primit scrisoarea mea – sper întreagă, şi ştii ceea ce gândesc. Deci, când îţi scriu aceste rânduri sunt perfect conştient că "prietenii" o vor intercepta şi ceti, etc. Ştiu că eşti constant subt observaţia lor şi că nu poţi face nimic. Deasemenea, ştiu că, prin diferiţii lor agenţi de pe aceste meleaguri, sunt la curent cu toate cari se petrec pe aceste meleaguri, aşa că nu ezit să-ţi scriu "deschis"!

(...) În scrisoarea ta de la 7 Martie crt. ne critici că nu ne ocupăm destul de Ardeal!... eşti greşit!... desigur, nu putem fi peste tot, dar nu-i prilej când unul sau altul dintre noi nu răspunde. Asta este valabil pentru Transilvania, cât şi desigur pentru Basarabia, Bucovina şi Dobrojia de sud!... Nu prea se poate face mai mult, dat fiind că aici, între streini, aceste probleme nu prea interesează şi trebuie aşteptate anumite ocazii când poţi sesiza un ziar sau altul. Dar, rămâi asigurat, nu-i ocazie când nu răspundem şi când nu apărăm cauzele prime ale Neamului!

(...) Americanii n’au schimbat nimic şi îşi duc în tihnă mai departe politica lor de diferenţiere. Nici măcar nu mă mai obosesc ca să-i scriu lui Ronald Reagan ca să protestez etc... acum ei, mai ales Reagan, vrea ca negocierile de dezarmare de la Geneva să reuşească. Nici ei şi nici ruşii nu fac nimic ca să strice atmosfera generală. Poate că Papa pe asta s’a bazat?!...

În ceeace îl priveşte pe Gorbacev, ştim că nu-l are la inimă pe Ceauşescu. Dar a făcut "faţă", probabil ca să nu-i distrugă lui Ceauşescu aşa zisa lui imagine de independent... zilele lui NC sunt însă numărate (s.TCZ) şi în fond nu prea are importanţă cine va urma!

Pentru noi, orice înţelegere între Americani şi Soviete este o catastrofă!... deşi, nici nouă nu prea ne place să vedem miile de arme nucleare prin Europa, etc.

Cam asta pentru moment!

Suntem cu toţii trişti şi desperaţi când avem ştiri din Ţară, dat fiind că sunt tragice... Lumea şi în special americanii ar putea poate face ceva, dar, cum ţi-am scris deja, cei de la Departamentul de Stat îşi duc politica lor nefastă de diferenţiere, pe care în ciuda tuturor eforturilor, până acum, încă n’am putut-o schimba. Totuşi, continui să lupt!

Georges Serdici

31 iulie

Dragă Puiule

Câteva rânduri, pentru aţi da un mic semn de viaţă!

M’am bucurat ca să primesc semnul tău de viaţă de la 8 Iulie crt., înţelegând că ai primit rândurile mele de la 15 Iunie. După cum vezi, câte odată poştele funcţionează şi, ceace probabil este tot atât de important, "prietenii" nu opresc scrisorile pentru prea lungă vreme! Sper că şi aceasta îţi va parveni fără prea mare întârziere!

(...) Aceste zile, Americanii şi Sovietele discută la Geneva posibilităţile reducerii numărului de misile de-o parte şi de alta, şi se pare că până la urmă vor încheia un acord. Aceasta mă îngrijorează, pentru că dacă vor semna un astfel de acord, apoi cred că americanii vor face totul pentru a-l respecta, ceace implicit înseamnă că soarta ţării noastre va continua în status-quo-ul prezent pentru încă foarte mulţi ani în colo! Americanii deja aplică României o politică (aşa zisă de diferenţiere) care pentru mine este nefastă şi n-am reuşit până acum s’o schimbăm. Singurul lucru, neschimbat, este retragerea temporară a clauzei naţiunii celei mai favorizate, dar asta au făcut-o doar ca un mic avertisment şi nu modifică politica de bază a Departamentului de Stat. Cum gândesc aceşti domni este greu de înţeles, dar aşa-i. Rămâne de văzut dacă administraţia unui nou Prezident va aduce vreo modificare sau nu. Până atunci, nu văd ce pot face, deşi îl cunosc personal pe Reagan, şi-am fost primit de el de vreo trei ori până acum!

Mă bucur că-ţi aminteşti de prietenul tău Vasile!... la epoca procesului, au avut nevoie ca să-l facă ca să se "desolidarizeze", asta fiind conform cadrului sistemului sovietic. Apoi, au lansat o campanie de dezinformare, zicând că-i beţiv, slab etc. Desigur, toate astea erau false şi cu dichis. Însă mulţi, mai ales mulţi din închisori, au luat-o bună şi apoi l-au acuzat pe Vasile de trădare etc. Ceace era cu totul nemeritat!...

Georges Serdici

27 noiembrie.

Primeşte vizita lui "Filip" (Sever Fulep), din Reghin, care a deţinut funcţii de conducere în fostul partid naţional-ţărănesc şi îşi păstrează concepţiile reacţionare – după cum notează "sursa".

1988

28 ianuarie.

Notă informativă: vizitat de Valentin Dărăban, din Zalău, Corneliu Coposu l-a întrebat dacă pe-acolo n-a fost nici o manifestaţie. Cum răspunsul e negativ, trage concluzie ironică cu caracter de incitare, în sensul că "în Sălaj viaţa oamenilor ar fi plină de fericire şi îmbelşugată"...

18 februarie.

Corneliu Coposu declară anchetatorilor: Nu am nici o cunoştinţă despre banii care ar fi fost trimişi lui Puiu de Raţiu.

6 martie.

Notă de măsuri: Ca tactică i se vor citi pasaje din T.O. (adică transcrierea înregistrărilor – n.TCZ) sau alte măsuri ca fiind din declaraţiile lui Puiu, din care să rezulte că el a ştiut de toate acestea.

8 aprilie.

Din date certe – deţinute de Securitate – rezultă că în ziua de 8 aprilie 1988 Coposu Corneliu s-a exprimat ironic: a spus că nu are nevoie să asculte "Europa Liberă", întrucât are un vecin, fost ofiţer de Securitate, care o ascultă şi dă radioul atât de tare încât se aude şi la el. Vecinul respectiv a fost repede identificat ca fiind într-adevăr lt. col. (r) de Securitate Bogyo Ladislau, trecut în rezervă pentru că îi fugise un frate în străinătate.

8 Aprilie Porto Rico – San Juan

Stimate domnule Coposu

De la noi, veşti f. f. proaste.

Nu mai încape îndoială că "cineva" plăteşte foarte mulţi bani pentru discreditarea României, a politicei şi intereselor ei.

(...) Tragedia este că, de pe urma acestei propagande duşmănoase, revizionismul unguresc cîştigă în mod inexplicabil teren şi reconsiderarea Problemei Transilvaniei pare tot mai inevitabilă.

Însuşi anumite grupuri evreieşti, care pînă acum erau favorabile Preşedintelui Ceauşescu, par aşi fi schimbat atitudinea şi, de necrezut, par aşi pregăti omul lor de mîine – Silviu Brucan – fostul delegat la ONU.

L-am cunoscut şi eu în treacăt, la Columbia University, unde a ţinut o conferinţă proastă. Impresia mea despre el şi cultura sa nu a fost deloc bună. Mai ales că la puţin timp după aceea s-a auzit svonul că a fost asociat la redactarea olografă a "Autobiografiei lui Hruşciov", cu care s-a încercat să se facă vîlvă şi bani. După aceea a dispărut după piaţa americană, deşi noi îl ştiam stabilit la Los Angeles.

Ţi-aş rămîne foarte îndatorat dacă mi-ai comunica ceva date despre el, fiindcă i se face mare reclamă de patriot român. Din cîte ştiu eu, el a fost unul din protejaţii Anei Pauker şi al perioadei staliniste. Încercarea susţinută de a fi promovat din nou, după părerea mea pare destul de semnificativă.

De curînd a apărut aici cartea d. Nicolae Baciu (Bran), "Agonia României (1944-1947)" ce face mare vîlvă prin dezvăluirea unor documente uluitoare, privind vînzarea României. Am rugat ca ea să fie trimisă d-lor Candea, Ştefan Andrei, Antonie şi altora. Ţi-aşi fi trimis-o şi d-tale dar ştiu că nu-ţi va ajunge. Sper totuşi ca unul din ei să ţi-o dea să o citeşti, fiindcă mata îi poţi ajuta mult la înţelegerea ei.

Ea complectează de minune lucrarea d-tale "Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui."

Încerc şi sper să vin cît mai curînd la Bucureşti şi să discutăm pe larg despre această carte şi documentele lui.

Al dumitale cu deosebită stimă
Dean Milhovan-Mitu

(Unii dintre românii din diaspora păstrau scrierea cu "â" şi "sunt", în vreme ce alţii adoptaseră normele oficiale ale vremii, cu "î" şi "sînt". Am păstrat grafia originală a fiecărui document.)

15 aprilie.

Vizitat de Ion Bărbuş şi Lupu, în discuţiile purtate a adus critici severe emigraţiei române. (Notă informativă.)

28 aprilie

Corneliu Coposu Str. Mămulari Nr. 19 sector 3
Bucureşti. Cod. 70468

Mult Stimate şi iubite Domnule Măcărescu,

Scrisoarea D-tale din 6 Aprilie, primită la 27 Aprilie crt., este reconfortantă şi mi-a făcut o plăcere deosebită. Preocuparea D-voastră remarcabilă de a contracara, prin replica românească, propaganda revizionistă maghiară şi noianul ei de calomnii şi exagerări la adresa ţării noastre şi a istoriei româneşti, – este lăudabilă, vă onorează şi merită preţuirea şi gratitudinea românilor de pretutindeni. Vă asigur de aprecierea deosebită a tuturor celor care au luat cunoştinţă de acţiunea D-Voastră patriotică şi vă felicit călduros pentru străduinţele Dvs. de a vă face datoria de români. Din păcate, atari preocupări, dedicate intereselor noastre naţionale, deşi ar trebui să stăruiască în inima tuturor expatriaţilor noştri din Occident, se ivesc cu o raritate şi zgîrcenie demoralizante. (Am salutat bucuros broşura cu unele replici binevenite ale prietenului Emil Ghilezan, la tezele lipsite de temei elaborate, sub egidă oficială, de către un conclav statal de istorici maghiari autorizaţi, care au publicat, în viziune subiectivă ungurească, în anul trecut, "Istoria Transilvaniei", la Budapesta).

Eu am recomandat, consecvent, în repetate rînduri, prin corespondenţa întreţinută cu cei din diasporă, o solidarizare a tuturor românilor, fără deosebire de crez şi orientare politică, pe linia unor principii comune tuturor, care să constituie o platformă minimală de acţiune prioritară unanim însuşită şi generatoare a manifestărilor româneşti de combatere a propagandei intense, dezlănţuită de duşmanii ţării. Principiile de bază ale respectivei platforme, după opinia mea ar trebui să fie: independenţa şi suveranitatea deplină a ţării; integritatea frontierelor de la 1938; libertăţile fundamentale şi drepturile omului, pentru toate naţionalităţile conlocuitoare, asigurate de instituţiile democratice. Adeziunea la platforma care ar îngloba aceste postulate nu ar afecta cu nimic nici facultatea nestingherită de acţiune desfăşurată pe planuri paralele, nici obiectivele sau orientările ideologice şi doctrinare deosebite, nici programul sau statutele diferenţiate ale grupărilor româneşti rivale. Se pare că drumul acestei solidarizări atît de necesare este obstaculat, pe deoparte de interese şi orgolii personale şi de dorinţe arzătoare de afirmare cu orice preţ, iar pe de altă parte de nesocotirea sau subaperecierea primejdiei pe care o reprezintă pentru permanenţele naţionale ale comunităţii româneşti şi pentru istoria noastră, apatia şi discordia care lasă nespulberate calomniile şi falsurile înjghebate de către o propagandă ostilă, inteligent regizată, bine desfăşurată şi perfect realizată. Această propagandă, pe nedrept minimalizată de unii, a reuşit să se infiltreze prin abilitate şi persuasiune în opinia publică a ţărilor occidentale, în dauna intereselor româneşti.

În vreme ce vecinii noştrii expatriaţi consideră că în primul rînd au obligaţia morală de a se afirma, pe toate căile, ca patrioţi maghiari şi luptători neosteniţi pentru o cauză pe care (fără îndreptăţire) o socotesc salutară pentru ţara lor, – compatrioţii noştri (cu puţine excepţii ale unor patrioţi conştienţi, în rîndul cărora am satisfacţia de a te număra şi pe Domnia ta), – se arată preocupaţi de propriul lor prestigiu, de dorinţa de afirmare pe alte planuri şi de îmbogăţire a etichetei de militanţi anticomunişti. Patria românească este eternă şi lupta pentru promovarea viitorului ei istoric şi pentru onorabila supravieţuire în lumea de mîine este o datorie primordială, de la care nu pot fi justificate amînări, scutiri sau dispense. Prezenţa la această permanentă luptă nu exclude desfăşurarea, cît de extinsă şi viguroasă, a celorlalte obiective. Regimurile politice sînt trecătoare şi puţin semnificative în raport cu întinderea seculară a existenţei naţionale. Confruntările dintre concepţii contradictorii şi metode diferenţiate sînt justificate şi utile, după cum sînt şi străduinţele de liberă afirmare a ideologiilor. Ierarhizarea postula­telor politice ale naţiunilor nu poate fi inversată, decît în paguba intereselor primare.

Mă întrebi dacă este cazul să-mi trimiţi extrase din "Holocaustul uitat", volumul ostil ţării noastre, scos recent în Israel, de un fost gazetar expatriat. Aş fi bucuros dacă l-aş primi, pentru a putea combate învinuirile injuste şi fără acoperire, aduse (cu ingratitudine) poporului român. Nădăjduiesc să le primesc.

Îmi ceri permisiunea de a utiliza în activitatea Dtale antirevi­zionistă articolele şi precizările semnate de mine. Ţi-o dau, cu dragă inimă, convins fiind că aduc un modest serviciu unei cauze mari. Regret că nu pot face deocamdată să-ţi parvină cîteva elaborate mai ample şi mai documentate privind problemele de bază ale României, pe care le am în manuscris. Într-o corespondenţă viitoare (mai îndepărtată în timp) aş dori să-ţi relatez, într-o descriere succintă, activitatea meritorie desfăşurată între 1940-1947 de regretatul Dtale părinte, prietenul meu Gică Măcărescu, politicianul nobil, loial şi devotat ţării, regiunii Neamţului şi prietenilor de ideologie.

Deocamdată sînt blocat nu numai de grijile diurne şi frecvente, dar şi de perspectiva supărătoare a demolării care mă paşte şi care-mi stînjeneşte preocupările.

Nu ştiu dacă mai ţii legătura cu prietenul meu de nădejde Costel Marş din Hanau am Main (Karlsbadenstrasse 17)?

Te rog, iubite domnule Măcărescu, să fii încredinţat de consideraţiunea mea deosebită.

Cu multă prietenie.
Corneliu Coposu

5 mai.

Securitatea Municipiului Bucureşti comunică Serviciului Independent "D" că Dean Milhovan îi cere lui Coposu Cornel date privind pe numitul Silviu Brucan pentru a contracara propaganda favorabilă pe care unele cercuri evreeşti i-ar face-o acestuia din urmă în SUA.

11 mai.

UM 0682 se adresează SMB: Pentru a contracara propaganda iredentistă maghiară rugăm aprobaţi ca un ofiţer din unitatea noastră să se documenteze asupra cazului Corneliu Coposu, în scopul stabilirii posibilităţilor concrete de care dispune acesta pe linie de influenţă şi dezinformare.

20 mai.

În ziua de naştere a lui Corneliu Coposu se stinge din viaţă sora sa Cornelia Veturia.

23 mai.

Corneliu Coposu este filat şi la înmormântarea surorii sale.

Iată lista tuturor filajelor menţionate în dosarul 11519, cu câteva precizări:

– se nota absolut totul, inclusiv micile cumpărături;
– în cazul unei urmăriri cu maşina, nu se nota doar destinaţia, ci tot traseul, stradă cu stradă;
– cei care executau filajul ştiau foarte puţine despre "obiectiv": văzându-l pe Corneliu Coposu la căpătâiul unei bolnave, au presupus că e soţia lui, care în realitate decedase de mult;
– e probabil că nu îi cunoşteau nici numele, ci doar codul, întrucât sintezele de filaj, dactilografiate, au spaţii libere pentru nume, completate ulterior de către cei care ştiau ce se ascunde în spatele fiecărui cod;
– e greu de precizat un număr de persoane, dar socotind echipele de filaj, interceptarea telefoanelor şi a corespondenţei, informatorii plătiţi şi cei ocazionali, anchetatorii, echipele de percheziţie şi ofiţerii care, deasupra tuturor acestora trăgeau concluzii şi stabileau măsuri, reiese că o mică armată s-a ocupat numai de Corneliu Coposu şi a trăit de pe urma lui. În mod evident, Securitatea organiza o asemenea desfăşurare de forţe nu pentru a afla care sunt părerile foştilor deţinuţi politici (pe care le cunoştea oricum), ci pentru a fi permanent la curent care este cercul lor de cunoştinţe, care dintre ei se întâlnesc şi de ce. Întrebându-l odată pe anchetatorul său care este miza tuturor acestor acţiuni, lui Ioan Huiu i s-a răspuns că e vorba de o supraveghere preventivă. În acelaşi timp, filajele şi anchetările aveau şi un caracter de intimidare, pentru a descuraja orice tentativă de organizare, de acţiune, din partea foştilor deţinuţi politici. Mai trebuie spus că, din relatările lui Constantin Ticu Dumitrescu (care şi-a văzut, după 1989, dosarul de Securitate) reiese că existau filaje care – întrerupte din cauză că se pierdea urma "obiectivului" – erau reluate, jumătate de oră mai târziu, în cu totul alt punct al oraşului, ceea ce atestă că aceeaşi persoană era cunoscută, căutată şi urmărită de mai multe echipe de filaj.

Filaje:

1972:

18 iunie (parastasul de 50 de ani de la moartea lui Tache Ionescu)

1973:

3-4 februarie (C.C. joacă şah la sala de sport a Asociaţiei sportive "Fulgerul"), 1-3 martie.

1974:

19-25 iunie (este pierdut din filaj din cauza vitezei excesive a taxiului; vizitează o pacientă în clinica de endocrinologie a Spitalului Brâncovenesc), 24 iulie.

1975:

11 octombrie.

1976:

18-23 august (a călătorit fără bilet în autobuzul 35).

1977:

26 mai, 17-19, 28 iulie, 17-19 septembrie, 3, 23-25 octombrie (a chemat "Salvarea"), 2 noiembrie, 2, 10, 20, 23-25 decembrie.

1978:

10-12 ianuarie, 6 aprilie, 4, 11 mai, 13-14 iulie, 3-5 august, 25 noiembrie (e vizitat de Şerban Ghica).

1980:

14-15, 19, 21, 22 aprilie, 5-9 mai (În timpul deplasării pe jos cât şi cu mijloacele de transport în comun, obiectivul a manifestat unele momente de autoverificare: întoarceri bruşte, oprirea după colţuri de stradă, schimbarea în mod repetat a mijloacelor de transport în comun), 17, 26-27, 30 iunie (întâlniri cu Ghica şi Jovin), 1-4, 12-14, 18-19 iulie (vizită la sora sa, Cornelia Veturia, la Spitalul de Urgenţă, camera 315, pe 3 iulie – în această perioadă a fost mai mult preocupat de rezolvarea unor probleme familiare [sic!]), 1, 19, 27-28 august, 10, 30 septembrie, 6-10, 13, 17, 21, 24, 26, 29 octombrie, 5, 10-11, 26 noiembrie.

1981:

16, 22, 26, 31 ianuarie, 4, 27 februarie (a văzut piesa "Măseaua de minte"), 10-11, 14, 21, 23 aprilie, 1, 6, 21 iulie, 13-31 august, 2-5, 7 septembrie, 12, 14, 16, octombrie, 9, 27, 29 decembrie.

1982:

7-8 ianuarie, 9, 15 februarie (are aceeaşi preocupare de a se autoverifica şi de a studia persoanele din imediata apropiere, iar în mijloacele de transport în comun se urcă printre ultimii călători), 23-25 martie (înmormântarea lui Ion Hudiţă), 7, 14, 21 (întâlnire cu Ion Puiu), 24-26, 28 mai, 20, 22, 30-31 iulie, 2 august, 14, 16-17, 20, 27-30 septembrie, 1-6, 16-17, 22 noiembrie, 17, 20, 22, 24-25 decembrie.

1983:

13, 24-25, 30 ianuarie, 1-2, 8-11, 15, 18-19, 24, 26 februarie (la înmormântarea mamei sale participă aproximativ 80 de persoane), 29-30 martie, 11, 16, 20-22, 25 aprilie, 9-11 mai, 17-18, 24 iunie, 7, 12, 18, 20 iulie, 1, 3-4, 12, 22 august, 2, 16, 26-27 septembrie, 10-15 (a vizitat Muzeul Satului, l-a aşteptat la aeroport pe Ion Vasile Constantinescu), 25, 29, 31 octombrie, 1-2, 4, (slujbă religioasă la mormântul mamei), 18 noiembrie, 2-3, 6, 9-10, 12-14, 21, 23 decembrie (s-a oprit la mormântul lui Nichita Stănescu)

1984:

10, 17-19, 20, 30-31 ianuarie, 1 februarie, 4 martie, 4, 5, 10-11 aprilie, 10, 23-27, 31 iulie, 3, 15, 19-21 august, 10 octombrie, 1, 23 (vizită la Şerban Ghica), 31 noiembrie, 11, 24, 25, 28 decembrie (La cutia poştală de pe Calea Văcăreştilor a depus mai multe felicitări – s-au luat măsuri speciale).

1985:

14-15, 17, 23-24, 26, 29 ianuarie, 1, 8, 21 februarie, 5 martie (Nu a apărut în raza posturilor), 11-12, 14, 26 iunie, 18-20 septembrie, 1, 30 octombrie, 2 (a mers la mormântul soţiei), 3 noiembrie, 27 decembrie.

1986:

7-8, 11-21 august, 23-24 (înmormântarea lui Gheorghe Mocanu), 25-27 (vizită la Nicolae Carandino), 28, 31 octombrie, 2-3 (a cumpărat ţigări şi "Luceafărul"), 29 noiembrie (Acţiunea "Crucea" organizată de Securitate la parastasul lui Gheorghe Mocanu se soldează cu 34 de fotografii), 1 decembrie.

1987:

4 (a cumpărat 1 kg. de mere), 27 (nu a plecat de la domiciliu) februarie, 26 martie, 14-15 mai, 7 iulie (şi-a luat cafea şi ţigări de la "Inter"), 12 (s-a uitat insistent după un taxi însă nereuşind să oprească vreunul a continuat pe jos), 15, 20-23 septembrie, 2, 27, noiembrie, 12-16 decembrie.

1988:

1 aprilie, 23 mai (înmormântarea Corneliei Veturia Coposu).

1989:

11, 17 ianuarie, 4 martie, 1-2 aprilie, 4, 23 mai, 29 iulie (Între orele mai sus menţionate obiectivul nu a fost vizitat la domiciliu de nici o persoană. Filajul s-a terminat.), 11 august.

24 mai

MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
SECURITATEA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Serviciul Independent F/C. 5
Nr. F/DT 00198156 din 24. 05. 1988
STRICT SECRET
Exemplar unic

Către,
SERVICIUL 110

NOTĂ

privind filajul obiectivului COPOSU CORNEL – "CĂLIN" domiciliat în str. Mămulari, nr. 19, efectuat în ziua de 23.V.1988 între orele 14,00-15,30.

La orele 14,30 din Capela Cimitirului "ŞERBAN VODĂ", a fost scos sicriul defunctei COPOSU CORNELIA-VETURIA, sora obiectivului "CĂLIN", care a fost transportat la poziţia F 26, unde a fost înmormântată.

La ceremonie au participat circa 40 de persoane, predominând femeile, unii din participanţi folosind următoarele autoturisme:

1. Dacia 1300 albă cu nr. 15-B-6177, înmatriculată pe numele ONCIA DAN, domiciliat în str. Av. Nicolae Vellescu, nr. 4, ap. 4, telefon acasă 79.59.00, la servici 121970/224, inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice; a plecat la ora 15,30 cu patru individe.

2. Dacia 1300 gri cu nr. 1-B-3596, ce aparţine numitului CONSTANTIN ALEXANDRU, din str. SABINELOR nr. 108, bl. 113, sc. 1 ap. 12, sector 5. A plecat cu patru individe la ora 15,15.

3. Dacia 1300 roşie cu nr. 9-B-5286, ce aparţine numitului POPESCU DUMITRU din str. Ştirbei Vodă, nr. 92, ap. 12, sector 1, telefon acasă 13.16.14, şef de secţie la trustul "Plafar".

4. Dacia 1300 galbenă cu nr. 19-B-5554 ce aparţine numitului ARDELEANU CĂTĂLIN HORIA, din str. Olari, nr. 40, sector 2, salariat la Institutul de Proiectări Investiţii pentru Construcţii de Maşini, tel. la serviciu 50.20.94/319. A plecat cu patru individe la ora 15,20.

5. Dacia 1300 roşie cu nr. 11-B-8643, ce aparţine numitului PAP EUGEN, din str. Ilfov, nr. 1, bl. B, sc. A, ap. 2, sect. 5, tel. acasă 13.49.64. A plecat cu patru individe la ora 15,10, după care a revenit, iar la ora 15,30 a plecat din nou, în autoturism fiind şi "CĂLIN".

Filajul s-a terminat.

Anexăm 57 fotografii şi 4 negative.

23 iulie

MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
INSPECTORATUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ
SERVICIUL SPECIAL "F"
Nr. 009584 din 23. 07. 1988
STRICT SECRET
Exemplar unic

Către
SERVICIUL LOCO

NOTĂ

privind filajul cu intermitenţă a numitului COPOSU CORNELIU, poreclit "CĂLIN", pensionar cu domiciliul temporar în Baia-Sprie str. Gutinul nr. 1, efectuat în perioada 19-21. 07. 1988

La cererea dvs. F.N. din 19.07.1988 prin care solicitaţi stabilirea activităţii obiectivului, identificarea legăturilor şi stabilirea adreselor pe perioada şederii sale în Baia­-Sprie şi Baia Mare, vă comunicăm următoarele.

ACTIVITATEA OBIECTIVULUI

În ziua de 19.07.1988. La orele 18,15 obiectivul, avînd în mînă un geamantan şi o pungă de plastic plină, a coborît din trenul rapid ce venea din dircţia Bucureşti. Pe peron a stat cca. 3’ căutînd pe cineva care trebuia să-l aştepte, apoi văzînd că nu este nimeni a coborît în faţa gării.

Aici s-a întîlnit cu un individ, poreclit de noi "CAROL" şi o fetiţă, s-au sărutat, după care au mers la autoturismul 1-MM-8487 în care au urcat şi s-au deplasat pînă la str. K. Marx şi s-au oprit în faţa imobilului cu nr. 14. Aici a coborît fetiţa şi a intrat la scara A a imobilului mai sus menţionat, de unde a ieşit imediat a venit la maşina în care a urcat şi cu toţi s-au deplasat în Baia - Sprie şi au intrat în curtea imobilului cu nr. 1 de pe str. Gutinul orele fiind 13,50. Pînă la orele 21,00 cînd filajul a fost întrerupt obiectivul nu a părăsit această adresă.

În ziua de 20.07.1988. La orele 10,00 obiectivul a fost văzut în curtea imobilului din Baia-Sprie îmbrăcat în pijama, iar după 30’ a fost văzut servind micul dejun împreună cu legătura "CAROL".

În după masa zilei, obiectivul a fost văzut în curtea imobilului cu gazdele adresei şi doi indivizi care au sacrificat un porc. La orele 17,55 obiectivul a ieşit de la adresa de mai sus şi s-a plimbat prin P-ţa Libertăţii pînă în faţa cinematografului, privind la vitrinele magazinelor, pînă la orele 13,05 cînd a reintrat la adresă. După 25’ a ieşit din nou şi a mers pînă în parc, apoi s-a reîntors la adresă unde a intrat la orele 18,40.

Pînă la orele 21,00 cînd filajul a fost întrerupt, obiectivul nu a părăsit imobilul unde a fost cazat.

În ziua de 21.07.1988. Pînă la orele 9,45 cînd filajul a fost întrerupt la ordin, obiectivul nu a fost văzut să părăsească imobilul unde a fost cazat.

Filajul s-a terminat.

REZULTATUL IDENTIFICĂRILOR.

1. Legătura "CAROL" se identifică în persoana numitul COSTEA CORIOLAN, cunoscut de către Dvs.

Alăturat anexăm 3 fotografii şi 14 cm. peliculă fotografică.

30 iulie.

La Blaj, Corneliu Coposu participă la aniversarea liceului.

30 august.

La Baia Mare, îl vizitează pe Ioan Simu: S-au retras în camera sa şi au prestat discuţii (...) Coposu este un element inofensiv întrucît este bătrîn. Singura lui pasiune este fumatul avînd la el ţigări bune – notează sursa "Petraru".

22 septembrie.

UM 0800/Securitate Bucureşti informează UM 0200 că Mariana Sidonia Bochisin intenţionează să scoată în exterior o scrisoare destinată emigraţiei ostile, provenită de la Coposu Corneliu.

24 septembrie.

Dean Milhova scrie din SUA:

Pe aici se aude numai de rău. Pe data de 13 iulie 1988, Preşedintele Reagan a semnat Proclamaţia Săptămînii Naţiunilor Captive. Românii au fost reprezentaţi de Ion Raţiu, Nicolae Cârje şi Dr. Ştefan Isărescu – fostul soţ al Prinţesei Ileana. N. Cârje este cel ce a fost martor în Procesul Maniu, cel ce a declarat mincinos că (Maniu – n.TCZ) "a făcut spionaj pentru Americani". Categoric că nu i s-au cunoscut antecedentele, dar a fost luat de Raţiu şi Isărescu. Problema cu Raţiu nu este ignoranţa sa, cum d-ta ştii prea bine. El nu are scrupule şi se lasă plătit împotriva neamului său. A fost coleg de clasă în liceu cu Cârje şi i-a cunoscut trecutul (...) Am trimis proteste, împreună cu organizaţiile Româneşti de aici. Organizăm deasemenea o întrunire a intelectualilor fruntaşi din America.

12 noiembrie.

Notă a Securităţii: foştii membri ai PNŢ bănuiesc că "Dreptatea" din New York e infiltrată cu securişti.

30 Decembrie

Dragă Puiule,

Îţi mulţumesc pentru bunele urări de Sf. Sărbători şi de Anul Nou.

La rândul nostru îţi dorim ţie şi Familiei tale un An Nou 1989 plin de Sănătate, Noroc şi împlinirea tuturor speranţelor şi dorinţelor voastre!...

(...) Din Iunie crt., tot vreau să-i scriu lui Mikhail Gorbachev, dar vreau ca să iscălească şi Emil. În Novembrie, am fost special la Roma în acest scop. Emil a găsit că textul meu era niţel prea tare şi l-a modificat. Apoi a insistat ca să fie semnat şi de Vintilă Brătianu precum şi de un socialist. Nu prea vedeam de ce, dar m’am înclinat. Rezultatul este că nici până acum n’am primit ciorna pe care Vintilă a promis ca s’o facă!... asta-i democraţia noastră!... astfel că, f. curând, voi scrie eu această scrisoare...

(...) După mine, Gorbachev vorbeşte multe, dar face puţine. "Glasnost"-ul e bun şi trebuie utilizat, "Perestroika" e altă poveste... lumea Occidentală însă e gata ca să joace jocul lui, şi vom vedea cele ce se vor petrece!

... Dacă vreau să-i scriu lui G. este pentru că, trecând prin Americani sau Englezi, este treabă de mâna a doua. Însă eu socot că trebuie ca să-i spunem adevărul pe şleau şi să nu facem pe diplomaţii... Emil vrea ca să luăm seama de anumite sensibilităţi etc.

Înfine!... încă va trece multă apă subt pod!...

Cu tot dragul
La Mulţi Ani!

Georges Serdici

Articol citit de 7055 ori.

Alte articole