Corneliu Coposu Fan Page

Băeş Silviu - "Corneliu Coposu un simbol al rezistenţei anticomuniste"

Înapoi la Lucrările Câștigătoare

Băeş Silviu Roland, 20 ani
Seminarul Teologic Ortodox "Sfântul Iosif Mărturisitorul" din Baia Mare,
Cls. XIII- B,
Profesor coordonator: Faur Rozalia
Adresa şcolii: str. Progresului nr. 43,
Adresa autorului: str. Bucovinei, Baia Mare.

Corneliu Coposu este un regretat lider al opoziţiei democratice româneşti, deşi a avut puţin ani în viaţă postdecembrişti. În cei aproape 6 ani de activitate intesă politică postrevoluţionară, în ciuda tuturor calomniilor şi insultelor la care a fost supus de către puterea neocomunistă, Corneliu Coposu cel supranumit "seniorul politicii româneşti" şi-a dobândit o imensă popularitate şi un prestigiu inegalabil în rândurile tuturor categoriilor de cetăţeni din România. Acest fapt se datorează în principal capacităţii sale admirabile de a-şi iubi până şi duşmanii care l-au torturat si umilit în închisori. El s-a dovedit a fi un adevărat creştin , după cuvântul Evangheliei care spune: iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, ceea ce îl face un vrednic fiu al poporului român şi al Bisericii Creştine. A avut o viaţă curată şi din punct de vedere spiritual, el avea puterea să zâmbească în faţa adversarilor, care instigau opinia publică la ură şi intoleranţă, a refuzat categoric orice act de răzbunare. În toţi acei ani (1989-1995), Corneliu Coposu şi-a dedicat întreaga acţiune politică şi capacitatea de convingere a promovării toleranţei şi solidarităţii interumane, stingerii conflictelor interetnice şi interconfesionale, construcţiei si reconstrucţiei societăţii civile în România.

Eu, personal sunt mândru că această mare personalitate a secolului nostru, simbol al rezistenţei anticomuniste şi al opoziţiei democratice postdecembriste a trăit şi a activat în România dar mai ales aici in Transilvania. Părerea mea este că, personalităţi precum Corneliu Coposu, Gheorghe Pop de Băseşti alături de multe nume mari formează un pilon al unităţii naţionale. El a fost o făclie care a încercat să lumineze acest pustiu numit cumunism, pustiu din punct de vedere cultural , politic, economic. Pentru Corneliu Coposu, comunismul a fost un calvar impus de un ocupant străin unui popor umilit şi martirizat. Moartea lui Iuliu Maniu, modelul său principal, propria sa detenţie de 17 ani, eliminarea şi torturarea elitelor politice şi culturale, distrugerea economiei de piaţă si exploatarea sălbatică a ţărănimii au fost elementele care au susţinut viziunea radical anticomunistă a lui Corneliu Coposu. Totuşi eu cred că domnul Coposu a avut o soartă politică nedreaptă, şi mă gândesc, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi apucat partidul la guvernare? Poate România s-ar fi aflat pe alt drum acum.

Corneliu Coposu, după cum însuşi domnia sa s-a exprimat, a încercat o imitare a lui Iuliu Maniu, Da, am încercat să-l imit pe Maniu, dar n-am reuşit.Poate avea dreptate. N-a reuşit să fie Iuliu Maniu. A fost, pur şi simplu, Corneliu Coposu căruia nimeni, nici măcar din greşeală, nu i-a zis tovarăşe. El a ajutat ca România să-şi redescopere vocaţia democratică (Traian Ungureanu).

Din păcate însă, a trebuit să treacă din lumea aceasta pentru ca toţi, chiar şi adversarii de altădată să-i recunoască virtuţile, să se încline în faţa staturii unui vrednic bărbat care nu şi-a trădat crezul, nici cel creştin şi nici cel politic, chiar dacă a trebuit să îndure chinuri cumplite. Statura morală demnă de urmat a lui Corneliu Coposu se impune ca un exemplu, nu numai pentru orice cetăţean al acestei ţări ci chiar şi pentru politicienii din zilele noastre, care mai nou au uitat că ei trebuie să promoveze principiile morale creştine, într-o Europă în care creştinismul a contribuit la înrădăcinarea acestor valori, pentru că aceste valori sunt un dreptar oricărui om în societate. Mai nou alegerile seamănă cu o loteriei, cine le câştigă, are garantat un trai luxos, bani, avere, reputaţie etc., pentru că uită toate promisiunile cu care ne-au ademenit să-i alegem, iar noi putem aştepta liniştiţi, să ne vină un salvator, un om vertical, moral şi să sperăm la o viaţă mai bună şi mai demnă, că degeaba...puterea se pare că nu e la noi.

Comuniştii cunoscând-i calităţile şi potenţialul său cultural şi politic, l-au supravegheat mereu mai ales atunci când a ieşit din închisoare, (1964), fiind atent monitorizat şi controlat, pentru că, după cum bine ştiţi sistemul comunist, stârpea orice valoare existentă, în special elitele politice, şi îi îndepărta, aruncându-i în închisori şi aplicându-le un program de exterminare, pentru că le submina autoritatea.

Corneliu Coposu, rămâne reperul moral de neînlocuit al frământatei noastre tranziţii spre democraţie şi statul de drept. Căci devotamentul său pentru aceste valori n-a fost niciodată umbrit de vreun interes personal sau de vreun orgoliu, de altfel noi ştim că era un om modest care nu căuta să fie lăudat, întotdeauna a pus mai presus binele comun, faţă de binele personal. Aceasta rezultă din faptul că după eliberare nu a căutat să fugă din ţară, deşi a avut ocazia de nenumărate ori, ci a stat şi i-a înfruntat pe toţi duşmanii comunişti, militând pentru eliberarea poporului de sub jugul comunismului, riscându-şi uneori chiar viaţa. Din păcate, azi s-a uitat că primul om care a lansat ideea integrării României în democraţia Europei a fost Corneliu Coposu. Prof. Univ. Dr. Victor Iancu, de la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii de Nord din Baia Mare, care de altfel l-a cunoscut foarte bine pe regretatul Corneliu Coposu spune: Corneliu Coposu a rămas neclintit, ca un copac viguros în bătălia furtunii, chiar şi atunci cand a fost atacat pe nedrept sau denigrat abominabil de către adversarii cinici şi însetaţi de putere sau de către comentatori politici vânduţi diavolului. Seniorul a rămas mereu...senior şi nu le-a purtat ranchiună nici unora, nici altora, aşa după cum nu şi-a permis să-i urască nici pe foştii săi torţionari din închisori şi lagăre de muncă forţată. Pe toţi i-a privit cu îngădunţă creştinească, ştiind că judecata ultima se află în Ceruri(Victor Iancu, GRAIUL MARAMUREŞULUI).

A fost unul dintre marii luptători pentru cauza României, a fost un model pentru modele. Corneliu Coposu a fost intradevăr un preşedinte moral al Romaniei, el a stat drep în faţa tuturor încercărilor pe care Dumnezeu i le-a îngăduit şi pe care datorită copleşitoarei sale staturi morale le-a trecut cu bine şi a supravieţuit. Atunci când România a ieşit de sub comunism, dl Coposu a ştiut sa reziste strategiilor restauratoare ale neocomuniştilor, ale succesorilor lui Ceauşescu. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicările morale.

Corneliu Coposu este un reper moral în conştiinţa neamului românesc. Bunica mea mi-a povestit despre acest apărător al democraţiei, pe care îl considera salvatorul României, şi despre care, după ce a ieşit din închisoare a crezut că va putea dărâma zidurile comunismului şi lanţurile robiei care-i îi apăsa mai ales pe ţărani. Românii aveau nevoie aşadar, de un exemplu pentru o curăţire interioară, după atâţia ani în care mizeria era omniprezentă şi îi urmăreau pe oameni până la limitele intimităţii.

În concluzie domnul Corneliu Coposu poate fi caracterizat prin două virtuţi, pe care le-a avut mereu în suflet şi după care s-a ghidat mereu în viaţă: curaj şi iniţiativă va rămâne mereu în inimile oamneilor ca, acel om care nu a dorit să ajungă tovarăş, un simbol al rezistenţei anticomuniste. Iar cel mai profund respect pe care îl putem acorda domnului Coposu, este să-l imităm urmându-i principiile sale morale.

Eu consider că noi, generaţia tânără, şi nu numai, avem datoria morală de a cinsti memoria iluştrilor noştri înaintaşi şi a desăvârşi idealurile democratice pentru care ei au luptat.

 

Întrebare: În ce lucrări se regăsesc paragrafele de mai jos?
1. Tot atunci mi-a dispărut o altă scriere de nerefăcut - "Istoria unui tribun"

Răspuns: Textul face parte dintr-un interviu cu domnul Corneliu Coposu în "Manuscrise şi percheziţii", care a apărut pentru prime oară in Adevărul literar şi artistic, nr.109, din 22 Decembrie 1992.

2. Ceea ce a pierdut poporul român prin comunism nu poate fi compensat în viaţa a două, trei generaţii

Răspuns: Afirmaţia aparţine domnului Corneliu Coposu, în cartea "Memorialul durerii" de Lucia Hossu Login.

Articol citit de 2874 ori.

Alte articole