Corneliu Coposu Fan Page

Mistreanu Diana - "Magister moralitatis"

Înapoi la Lucrările Câștigătoare

Nume:Mistreanu
Prenume:Diana
Vârsta:17 ani
Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu”, Lugoj, Timiş
Clasa a 11-a D
Profesor îndrumător:Rusu Dorina Gabriela
Adresa şcolii: Splaiul Coriolan Brediceanu
Adresa autorului:Splaiul 1 Decembrie 1918, localitate: Lugoj, judeţ:Timiş, cod:305500

Ritmul amorţit al paşilor spre şcoală ma poartă, în atmosfera proaspătă a unei dimineţi de aprilie, pe strada ce poartă numele personalităţii sub semnul căreia a fost scris un secol de istorie. Înconjurat, aproape simbolic, de un gard de trandafiri sălbatici, bustul aurit al lui Corneliu Coposu reînvie pentru o clipă un trecut pe care nu l-am trăit decat superficial, prin prisma amintirilor celor care au fost spectatori atunci cand comunismul se dezlanţuia in semi-obscuritatea scenei din Europa de Est.Tabloul pare o poartă deschisă spre trecut, a cărei contemplare mă scufunda, cel puţin pentru câteva clipe, în luciditatea si forţa unui personaj care ''se mişca intr-o sferă de mistere''(aşa cum ne informează o nota Securităţii, nesemnată si nedatată).*

Generaţia mea, a celor născuţi după momentul '89, a cunoscut amestecul delirant de nuanţe închise ale unui regim totalitar de extremă stânga numai din poveştile cu reflexe nostalgice ale părinţilor si bunicilor. Puţini dintre noi cunoaştem cu adevărat ritmul cu inflexiuni dramatice, marcat de imprevizibil, in care Corneliu Coposu devine, incă din primii ani de viaţă, un exemplu de valori morale ale căror adâncime creeaza fiori de nelinişte, cultivând respectul şi recunoştinţa unei naţiuni întregi.Frenezia atmosferei de liceu e nuanţată de râsete puternice, profesori grăbiţi cu cataloagele in mână şi elevi care trăiesc istoria zilelor noastre, abandonând trecutul.Am ascultat, cu toate acestea, depănându-se pentru prima oară amintiri despre anul 1994, cel în care Seniorul a vizitat şcoala noastră şi a devenit cetăţean de onoare al oraşului.Am simţit un fior plăcut care se intensifică pe masură ce frânturi din discuţiile profesorilor de istorie îmi construiau în minte imaginea lui Corneliu Coposu urcând treptele de marmură albă ale colegiului la care sunt elevă.Conturul celui care, „înfruntând primejdiile, a zidit o ţară care nu mai poate fi darâmată'' se împleteşte cu umbre de amintiri imposibil de uitat si rânduri de scrisori din corespondenţa dintre acesta şi Petrassevich-un alt fervent al luptei anti-totalitare, păstrate in arhivele colegiului.

Corneliu Coposu îşi trage sevele din dogmele unui creştinism puternic înrădăcinat in familia din care descinde.Fiu de protopop greco-catolic, este născut in anul izbucnirii războiului care va bulversa o lume întreagă, stingându-se din viaţă la şase ani dupa ruperea lacătului libertăţii.Primele capitole ale vieţii sale se scurg sub imperiul unor regimuri monarhice controversate si a două războaie mondiale care au înrădăcinat adânc in conştiinţa acestuia setea de schimbare resimţită de întreaga noastă naţiune, transformându-le in obiective majore cărora le consacrează întregul sau fir existenţial. Inteligenţa si curajul cu care a acţionat de-a lungul timpului se fac remarcate precoce, înca din adolescenţă;la numai 16 ani, este student al Facultăţii de Drept si Stiinţe de Stat din Cluj, devenind apoi secretar personal si politic al lui Iuliu Maniu, ale cărui idealuri le împărteşte pe deplin.Un destin zbuciumat, o lupta neincetată impotriva curentului, un felinar strălucind intr-un tunel întunecos, o torţa efervescentă.Prins in pânzele sumbre, impregnate de nesiguranţa lumii totalitare, petrece ani de zile in închisoare, timp in care, dând dovada de un stoicism si o determinare dificile de imaginat, îşi contiună lupta cu o forţă inexorabilă.

Decembrie 1989. Portativul se sfărâma, simfonia gravă se apropie de sfârşit. Coposu este unul dintre dirijorii care dau tonul unei noi uverturi, în tempo-ul allegretto.Luminile orbitoare se aprind in sală...Scăldat de zgomot, proiectat pe un fundal obscur, arzător, sfaşiat de gloanţe, pe care se i scurg ultimele picaturi de sânge, regimul comunist face reverenţa finală si actorii părăsesc scena.Corneliu Coposu rămâne însă în lumina reflectoarelor pentru încă cel puţin şase ani de zile, dupa care se stinge din viaţă, nu înainte însă de a i se recunoaste valoarea morala.I-a fost acordat Premiul Flacăra(13 iunie 1993) si a fost decorat de Bernard Boyer cu Legiunea de onoare (6 octombrie 1995), distincţie oferită din partea unui preşedinte pentru un alt preşedinte.Discursul ambasadorului Frantei la Bucuresti simbolizeaza vocea cu care Istoria i s-ar adresa Segnorului.Asemanat cu Iosif, cel care nu recunoaşte divinitatea faraonului, cu eroii tragediilor Greciei Antice sau cu vechii creştini ce refuza sacrificarea pentru împărat, Corneliu Coposu joaca un rol fundamental pentru în drama secolului al XX-lea.Zdrobit într-un pat procustian ideologic, a avut curajul de a spune “NU!” atunci când moralitatea îi impunea această atitudine.

În încercările sale de a crea o legătura inefabilă, directă, între noi si marea tradiţie culturală europeană, prin integrarea sa activă in devenirea istorică,"liderul neîncoronat al opoziţiei de dupa 1990" * trebuie privit mai întai din perspectiva laturii sale umane.Este unul dintre puţinii români care a reuşit sa găsească formula optimă pentru direcţionarea unui dinamism interior a cărui finalitate viza exclusiv împlinirea unor idealuri naţionale si nu individuale.Elementul admirabil al evoluţiei sale este, pentru cei mai multi dintre noi, este faptul că a reuşit sa facă acest lucru făra sa piardă din integritatea morala, fără să îşi estompeze strălucirea interioara. Diplomaţia si francheţea cu care răspunde invitaţiilor în SUA, la Convenţia Partidului Repubican, şi in Franţa (chemat de către Jacques Chirac, primarul Parisului) si sinceritatea frapantă de care dă dovadă în timpul turneului european de susţinere a intereselor Romaniei sunt dublate de lipsa de aroganţă şi umorul manifestat in relaţiile cu cei din jur(un exemplu edificator este cel în care a străbătut, simbolic, străzile capitalei, închis, manifestând împotriva ''Procesiunii cuştii'').

Victimă a înscenarilor politice, zidit între pereţii închisorii, condamnat la torturi groznice, el este simbolul celor care au triumfat, nu numai politic şi şi spiritual, nu doar faţă de o naţiune, ci mai ales faţă de demnitatea umana.Chipul senin, liniştit, chiar si pe parcursul regimului de detenţie, aşa cum subliniaza rapoartele asupra supravegherii din arest, cu privirea adâncă si cu hotarârea de a-şi împlini destinul, acela de a lupta impotriva curentului pentru a schimba cursul valurilor, pluteşte deasupra unei ţări care, dupa îndelungi contorsionări, îşi recâştigă vitalitatea.

Vechi si deteriorate fotografii de arhivă, texte sau documente a căror veridicitate este pusă deseori sub sceptrul îndoielnicului.Acestea reprezintă cheia unui lacăt demult inchis.Ele incorporeaza gravitatea unui trecut misterios, întunecat, ale cărui relicve plutesc încă in derivă pe oceanul istoric al prezentului, mult mai deschis la culoare, democrat. Amestecurile lor neclare de alb şi negru, biografii, declaraţii, interviuri si scrisori conturează portretul celui care va fi numit, pe bună dreptate, Preşedinte moral al României, trandafir sălbatic ce nu s-a lăsat smuls răspândind si astăzi, de dincolo de mormânt, un miros puternic.

*Viaţa lui Corneliu Coposu-Tudor Călin Zarojanu(pag.5)
*Viaţa lui Corneliu Coposu-Tudor Călin Zarojanu

Răspunsuri:

1.Textul aparţine din articolului “Manuscrise şi percheziţii”, apărut in ziarul “Adevărul literar si artistic” din data de 22.03.1992.

2.Textul face parte din Memorialul durerii:o istorie care nu se învaţă la şcoală, a cărei autoare este Lucia Hossu Longin.Ediţia a apărut la editura Humanitas.

Articol citit de 3403 ori.

Alte articole