Intrebare: In ce lucrari (carte, ziar, etc...) se regasesc paragrafale de mai jos?
1. Tot atunci mi-a disparut o alta scriere de nerefacut - Istoria unui tribun -"
Raspuns: Acest paragraf se regaseste in lucrarea „Manuscrise si perchezitii” de Mihai Radulescu.
1. Ceea ce a pierdut poporul roman prin comunism nu poate fi compensat in viata a doua sau trei generatii"
Raspuns: Acest paragraf se regaseste in lucrarea „Memorialul durerii” de Lucia Hossu Longin.
(o istorie care nu se invata la scoala- Corneliu Coposu- un destin).
Vasile C Andrada ,18 ani
Aleea UIOARA,sect.4, Bucuresti cod 041017
Liceul teoretic “G. Calinescu”,
Bucuresti,Str. Biserica Amzei nr.20-24,sect.1
clasa a XI-a F
Prof. coordonator: Ionescu Ana
Motto: “Cerne,Doamne,linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta,
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurarii,
Rasadeste dragostea si crinul
In ogorul napadit de ura,
Si asterne peste munti de zgura
Linistea,iertarea si seninul.”
Corneliu Coposu
Din cauza firii mele slabe,omenesti,pentru a putea face fata ispitelor,se intampla des,cand sunt singura,sa cer ajutorul ingerului meu pazitor.El are tot timpul la indemana o modalitate de a ma face sa inving tentatiile.
Odata,eram suparata pe niste prietene care imi gresisera,voiam sa le iert,dar imi era foarte greu sa imi usurez inima.Am intrebat ingerul ce sa fac ca sa le pot ierta din tot sufletul?El mi-a spus o poveste care m-a marcat,si de atunci nu pot sa mai ma supar pe nimeni,indiferent ce mi-ar face!Sunt impacata cu viata si am inteles ce inseamna “rabdarea lui Iov” sau de ce trebuie sa intorci obrazul celalalt daca esti palmuit.
Ingerii au si ei o ierarhie ,iar ingerul meu pazitor stia povestea de la cel mai bun inger pazitor contemporan,ingerul unui martir al neamului romanesc,care era un model pentru confratii sai.Pentru a nu face repetitii sacaitoare,il voi numi de acum incolo “:Ingerul”.
El a fost intalnit de povestitorul meu intr-o zi din vara anului 1962,intr-un sat din Baragan,in preajma unei case din stalpi de lemn si impletituri de craci lipite cu pamant,cu acoperis de paie si gard din bete de floarea soarelui.Aici locuia,cu domiciliu fortat,un om,Corneliu Valentin Coposu,care avea sa fie punctul de reper al moralitatii in politica,exemplu de bun crestin,persoana incercata in aproape doua decenii de puscarie politica grea,care insa nu stia sa urasca.
Ingerul lui ii fusese mereu aproape,pentru ca el il chema prin rugaciuni,asa ca impreuna razbisera.Coposu trecuse peste o despartire brutala de familie,peste insulte si batai zilnice,peste nedreptati,cu o seninatate incredibila.Credinta in Dumnezeu l-a facut sa treaca prin inchisoare prin toate vamile vazduhului,si a ajuns cu bine la liman.Nu a tranzactionat niciodata cu principiile,nu a facut compromisuri,pastrandu-si constiinta imaculata.A ales dintre Credinta,Dragoste si Nadejde pe ultima ca tel in viata sa incercata,stiind tot timpul ca va iesi invingator din lupta cu nedreptatea.Ingerul l-a ajutat sa elimine din start gandul sinuciderii,l-a intarit sa treaca de obsesia foamei,care transforma oamenii in animale.Corneliu Coposu a fost printre singurii cinci supravietuitori ai celebrei puscarii de la Ramnicu-Sarat.
Mi-am dat seama ca omul acesta a fost un martir.Daca el a rabdat atatea,eu inseamna ca am de trecut obstacole mult,mult mai mici si am invatat sa iert,sa fiu mai buna.
Am vrut sa stiu insa,cum se termina povestea lui Coposu si am aflat ca Ingerul l-a insotit si dupa caderea comunismului, in decembrie 1989.Si-a respectat promisiunea data mentorului sau, Iuliu Maniu, si a mentinut Partidul National Taranesc, pe care l-a afiliat la organizatiile europene inca dinainte de revolutie si pe care l-a reorganizat si l-a inscris in legalitate in 1989.Crezul sau a fost ca politica nu se poate face fara credinta,adevarata politica, si l-a uimit pe Ion Iliescu prin faptul ca nu dorea functii, nu dorea nimic pentru el.A fost cel ce a unit opozitia in cadrul Conventiei Democratice si a facut ca, dupa zeci de ani,comunistii, sau continuatorii lor, criptocomunistii, sa fie invinsi in alegerile din 1996.
Cei cinci ani de lupta pentru unitate a partidelor democratice au fost mai epuizanti decat cei optsprezece ani de temnita grea, dar el si-a facut datoria. Isi amintea cu nostalgie ca nu apucase sa mai joace o partida de bridge,nu mai avusese timp.A primit recunostinta, a fost medaliat ca ofiter al “Legiunii de Onoare”, cea mai inalta distinctie a Frantei. Romanii i-au recunoscut calitatile si s-au perindat in numar foarte mare, nechemati de nimeni pe la catafalcul sau si l-au insotit pe ultimul drum.
Nu-mi aduc bine aminte fiindca aveam doar cinci ani, dar ingerul meu pazitor mi-a amintit ca si eu am stat ore in sir impreuna cu toata lumea la rand si am trecut pe langa catafalcul depus la sediul PNT din Piata Rosseti.Am luat legatura cu spiritul sau bun!
Probabil ca daca ar mai fi trait,ar fi reusit sa aduca Romania in randul statelor cu adevarat democratice si viata in tara noastra ar fi fost mai buna.
Ce bine este sa tinem legatura cu ingerii nostri pazitori!
