Atunci când Traian Basescu condamna crimele comunismului de la tribuna Parlamentului, iar Vadim Tudor sufla într-un fluier de militian si îl huiduia din toti rarunchii, un om râdea pe sub mustata. Numele: Nicolae Plesita, fost general de securitate, omul care a recunoscut cu nonsalanta ca a fost implicat în uciderea unor protestatari ai regimului, pentru ca, ulterior, sa sustina ca noi am înteles gresit. Si cum sa nu râda Plesita?! Este acuzat de terorism, dar ridica o pensie de 5.500 de lei noi, 55 milioane de lei vechi, tocmai atunci când presedintele nostru citea în fata natiunii Raportul Tismaneanu. Generalul sustine acum ca toate acuzatiile care i se aduc sunt “simple fleacuri”. În opinia sa, a fost un fleac sa colaboreze cu teroristul Carlos, zis Sacalul, condamnat pe viata, în Franta, pentru uciderea unor politisti. Pentru el este un fleac si acuzatia ca a coordonat lichidarea fizica a unor români doar pentru ca acestia criticau regimul comunist ori ca a semnat ca oameni sanatosi sa fie trimisi la balamuc.
Material probator de la CIA, STASI, AVH şi CNSAS
Lui Nicolae Pleşiţă, şef al spionajului românesc după fuga generalului Pacepa, i se aduc acuzaţii de o gravitate extremă. Este vorba despre atentate coordonate de el, care urmăreau lichidarea fizică a unor contestatari ai regimului Ceauşescu. Pe scurt, omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav, provocare de panică în rândul celor care criticau regimul comunist, vătămare corporală, lipsire de libertate în mod ilegal, răpire de persoane, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals. Mă opresc, chiar dacă lista e mai lungă. La dosarul Pleşiţă există material probator şi de la CIA, STASI (fosta Securitate est-germană), AVH (poliţia politică a Ungariei comuniste), CNSAS.
Lăsând la o parte colaborarea dintre celebrul terorist Carlos Şacalul şi Pleşiţă, din 1981, soldată cu atentatul de la postul de radio Europa Liberă, secţia cehă, despre care s-a scris în numeroase rânduri, Pleşiţă mai este acuzat şi de plasarea unor materiale explozive în colete poştale. Explozia acestora urma să închidă gura lui Paul Goma, Şerban Orescu şi Nicolae Penescu. Generalul, în calitate de şef al spionajului, a fost implicat şi în tentative de omor al altor români din diasporă. De asemenea, în ultimii ani au apărut mărturii ale teroriştilor din apropierea lui Carlos care îl încriminează pe Pleşiţă.
Lui Nicolae Plesita, sef al spionajului românesc dupa fuga generalului Pacepa, i se aduc acuzatii de o gravitate extrema. Este vorba despre atentate coordonate de el, care urmareau lichidarea fizica a unor contestatari ai regimului Ceausescu. Pe scurt, omor deosebit de grav, tentativa de omor deosebit de grav, provocare de panica în rândul celor care criticau regimul comunist, vatamare corporala, lipsire de libertate în mod ilegal, rapire de persoane, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals. Ma opresc, chiar daca lista e mai lunga. La dosarul „Plesita“ exista material probator si de la CIA, STASI (fosta Securitate est-germana), AVH (politia politica a Ungariei comuniste), CNSAS.
Lasând la o parte colaborarea dintre celebrul terorist Carlos Sacalul si Plesita, din 1981, soldata cu atentatul de la postul de radio Europa Libera, sectia ceha, despre care s-a scris în numeroase rânduri, Plesita mai este acuzat si de plasarea unor materiale explozive în colete postale. Explozia acestora urma sa închida gura lui Paul Goma, Serban Orescu si Nicolae Penescu. Generalul, în calitate de sef al Spionajului, a fost implicat si în tentative de omor al altor români din diaspora. De asemenea, în ultimii ani au aparut marturii ale teroristilor din apropierea lui Carlos care îl incrimineaza pe Plesita.
A recunoscut în direct, la o ora de maxima audienta
Plesita a vorbit în mai multe rânduri despre faptele sale de natura penala, afirmând ca si-a facut doar datoria, ca el este un adevarat patriot. Mai mult, într-o emisiune tv a recunoscut chiar ca a ucis dusmanii regimului Ceausescu. Atunci generalul a spus cu cinism: „I-am ucis, bineînteles. Asta faceam noi (Spionajul - n.n.)”. Mai limpede nici ca se putea. Ulterior, în fata procurorilor care au redeschis dosarul sau, Plesita a „nuantat”. El a recunoscut doar ca n-a fost „usa de biserica”. Toata povestea legata de teroristul Carlos Sacalul a aruncat-o în spatele lui Ceausescu si al lui Arafat, încercând sa-i convinga pe anchetatori ca nu se face vinovat de fapte de natura penala.
Când vorbeste cu ziaristii, cel care declara ca a ucis opozantii regimului comunist din patriotism se faleste ca poarta la mâna o bratara din aur oferita chiar de catre presedintele SUA Richard Nixon, despre care stim sigur faptul ca a fost un anticomunist convins. Plesita mai este mândru, si o declara public, ca a fost decorat de catre însusi Charles de Gaulle, alt mare anticomunist. De unde trag concluzia ca, atunci când a coordonat respectivele atentate, conform acuzatiilor din rechizitoriu, generalul nostru nu a fost mânat în lupta de vreo motivatie de natura politica, din moment i-a admirat pe cei doi fosti lideri, ci de porniri de-a dreptul criminale. Altfel nu s-ar fali cu onorurile unor dusmani ai comunismului.
De la Irak si ziaristii rapiti la Al-Qaida
Multi au afirmat acum ca Plesita n-ar mai fi în toate mintile, invocând vârsta înaintata (e nascut în 1929), bolile. Sincer, ma îndoiesc. Cea mai buna dovada e ca, la un moment dat, dupa ce a dat ochii cu procurorii, Plesita a demonstrat ca stie perfect sa gestioneze o situatie de criza. Asadar, când a iesit de la audierile anchetatorilor, generalul a schimbat brusc vorba în fata ziaristilor care-l asaltau cu întrebari. De la teroristul Carlos, pe care l-a catalogat drept simpatic, Plesita a trecut brusc la un subiect de actualitate: Irak si Al-Qaida. si era cât pe ce sa se jure ca informatiile pe care subordonatii sai le-au obtinut cândva au dus la eliberarea ziaristilor români rapiti în Irak. Dar, fireste, dupa cum declara tot Plesita, nu poate sa spuna mai multe pentru ca deconspira agentii înca activi. De unde trag concluzia ca avem agenti foarte batrâni în tarile arabe, daca îi cunoaste Plesita. Al-Qaida a fost o alta “petarda” aruncata de batrânul securist. În opinia lui, organizatia terorista ar fi trasat prin România un mare bulevard pentru transportul armelor folosite în diferite atentate. Trucul e vechi. Generalul încearca sa se apere, distragând atentia. Cert e însa ca venerabilul nu-i atât de “dus” pe cât doreste sa ne arate. În ceea ce priveste atentatul de la Europa Libera din 1981, Plesita a spus ca este “o idiotenie” sa credem ca el ar fi fost implicat în asa ceva. Si stii de ce? Pentru ca n-avea buget. Daca n-ar fi vorba despre fapte de o gravitate extrema, probabil ca ar fi loc de o gluma.
Amintirile lui Plesita nu sunt probe
Nu este de râs nici faptul ca, în 2005, un procuror a dat neînceperea urmaririi penale în cazul „Plesita“ dupa ce acesta a povestit cu lux de amanunte, pe un post de televiziune, dupa cum am spus mai sus, metodele de tortura si de suprimare a opozantilor politici pe care le aplica atunci când era ofiter de securitate. În opinia procurorului Mihai Eduard Ilie, marturiile lui Plesita nu pot fi probe pentru ca pornesc de la amintirile generalului. Abisal, nu? Probabil ca domnul procuror credea ca faptele abominabile sau crimele comunismului au fost trecute într-un registru, iar generalii, în cazul nostru, au semnat pentru fiecare operatiune, pentru ca, peste ani, sa nu le fie furate drepturile de autor. Nu, domnule procuror, Plesita este chiar singurul securist care a recunoscut, în direct, si în mai multe rânduri, crimele sale. O premiera.
Pacatele generalului nu sunt doar atentatele
În 1958, Plesita a primit “Steaua Republicii Populare Române”. Era capitan în Ministerul de Interne. Distinctia i-a fost acordata si pentru ca îi macelarise pe partizanii din munti si pe taranii care s-au opus colectivizarii. În 1980, atunci când a preluat frâiele spionajului românesc si functia de prim-adjunct al ministrului de interne, Plesita a fost unul dintre cei care au coordonat si grupul Eterul din cadrul Securitatii. Principala sarcina a celor de la Eterul era sa bage spaima în cei care lucrau la Europa Libera. Tot generalul a girat, conform documentelor Securitatii, scoase la iveala de catre Mihai Pelin, actiuni care au dus la internarea în spitalele de boli mintale ori întemnitarea în puscarii de drept comun a unor oameni care nu aveau alta vina decât aceea ca au scris postului de radio la München. Am amintit toate astea pentru ca pacatele generalului nu sunt legate doar de atentatele pe care le-a pus la cale împreuna cu Carlos. Nu stiu daca justitia îl va gasi vinovat ori nu pe Nicolae Plesita. Oricum, vârsta înaintata îl scuteste de consecinte. Cert e însa ca generalul este dovada faptului ca, în România, condamnarea crimelor comunismului a avut loc doar în Parlament, tot la o ora de maxima audienta, pe fondul fluieraturilor lui Vadim Tudor.
Emil Berdeli, 02-01-2009, Gardianul
