Șerban Ghica
 Amintiri despre prietenul meu Corneliu Coposu
 
Prietenul meu cel mai bun a fost Corneliu Coposu. Acest lucru a fost confirmat de el ultima dată la ședința Comitetului de conducere a PNȚCD din 3 septembrie 1995, când într-o discuție purtată cu delegatul județului Buzău, domnul Coposu a spus, printre altele: „Am fost acum douăzeci de ani la Buzău, cu cel mai bun prieten al meu, domnul Șerban Ghica”. Corneliu Coposu era un unicat. Ar fi indecent din partea mea să-i arăt toate meritele. Totuși voi aminti câteva din trăsăturile lui.  Din punct de vedere fizic,  era un bărbat foarte frumos, de o înălțime impresionantă și o înfățișare foarte plăcută.  Era de o bunătate și o corectitudine  exemplare. În relațiile de prietenie nu-i puteai găsi niciodată vreo lipsă. Acest lucru l-am simțit din plin, în decursul celor 53 de ani de prietenie. Era un om de o integritate morală unică, pe care a dovedit-o până la sfârșitul vieții. În ceea ce privește politica,  de asemenea a dat dovadă de un puternic simț al realului, urmând exact linia lui Iuliu Maniu. Mă opresc aici, pentru că trăsăturile de caracter și sufletești ale lui Corneliu Coposu sunt foarte cunoscute și s-a scris mult despre ele.
Prietenia noastră a început în 1942, când am devenit membru al PNȚ, având ca nași pe cunoscuții oameni politici Ghiță Popp și Ilie Lazăr. Lor le-am fost încredințat de însuși Iuliu Maniu, care era prieten cu părinții mei. Ilie Lazăr mi-a făcut cunoștință cu Corneliu Coposu, cu care, din primul moment, am avut o simpatie reciprocă, ce s-a transformat apoi într-o prietenie de nezdruncinat. Începând cu 1944, Corneliu Coposu m-a propulsat secretar particular al lui Maniu, un fel de adjunct al său. Pe lângă atribuțiile de secretar particular, aveam misiunea de a-i însoți, cu mașina mea personală, pe Iuliu Maniu și pe Corneliu Coposu, la diferite întâlniri. În 1946-47, Maniu a petrecut câteva luni în clinica profesorului Marius Sturza de la Sibiu, unde stăteam cu Maniu, fie Coposu, fie eu sau chiar amândoi.
Când mergeam în strada Sfinților 12, unde locuia Maniu și unde se întâlneau toți fruntașii Partidului Național Țărănesc pentru pregătirea armistițiului, îl întîlneam în fiecare zi pe Corneliu Coposu, dar fără să știu precis ce se pregătea.
 Am participat împreună la manifestația din 8 noiembrie 1945, din Piața Palatului Regal. Corneliu Coposu a stat până la sfârșit, inclusiv atunci când a ieșit Maiestatea Sa Regele Mihai, împreună cu Maiestatea Sa Regina Elena, la balconul palatului. În timpul cât eram în piață, a avut loc răsturnarea camioanelor care transportau huligani cu ciomege. După manifestație ne-am dus împreună la Capșa, în separeul unde  erau prezenți fruntașii național-țărăniști și unde ne aștepta domnul Maniu, care ne-a felicitat pentru succesul avut.
Am fost împreună cu Corneliu Coposu la procesul lui Ion Antonescu și al miniștrilor săi. În afară de Iuliu Maniu, care era martor, au participat la ședința procesului, din partea PNȚ: Ilie Lazăr, Corneliu Coposu și cu mine. Iuliu Maniu a depus timp de peste șase ore; sala era plină, înțesată de comuniști, în frunte cu Avram Bunaciu și Doncea. Tot timpul depoziției, lui Maniu i-au fost puse în față două reflectoare puternice, probabil pentru a-l obosi. În decursul depoziției, cei prezenți în sală se exprimau: „Ia uite-l cum minte, bătrânul!” După ce a terminat de depus, la orele 14, Voitinovici, președintele completului de judecată, i-a cerut lui Maniu să semneze depoziția. Maniu, deși era ora înaintată, a răspuns că nu semnează fără să citească materialul, căci în cariera sa de 50 de ani de viață politică, n-a semnat nici un act fără că-l citească. Atunci s-a suspendat ședința și a început din nou la orele 16. La plecare, Maniu s-a dus în fața boxei și a dat mâna cu Ion Antonescu, cu Mihai Antonescu și cu Titus Dragoș, în huiduielile și vociferările celor din sală. Acesta a fost un act de mare curaj și eleganță.
În pregătirea alegerilor din 1946, am fost tot timpul singurii, în permanență alături de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu și cu mine, deoarece tot statul-major al președintelui partidului era trimis în județele unde membrii săi erau candidați. Corneliu Coposu a plecat înaintea alegerilor în Sălaj, unde era candidat. Când s-a întors în București, a descris domnului Maniu toate neregulile care au avut loc în Sălaj, unde obținuse aproape 90% din voturi.

Sursa: https://www.memoria.ro/carti/aparitii/corneliu_coposu_in_fata_istoriei/70052/