Corneliu Coposu Fan Page

Pr. dr. Valentin Coposu, slujitor al Altarului lui Dumnezeu şi mare patriot al neamului românesc

Înapoi la Familia Coposu

Pr. dr. Valentin Coposu

Despre preotul Valentin Coposu,  pe care bunul Dumnezeu ni l-a trimis nu se poate vorbi decât într-o ţinută foarte înaltă, cu admiraţie, emoţie şi cu un profund respect.

Valentin Coposu întruchipează simbolul luptei de biruinţă şi stâncă neclintită a românismului din Ardealul cotropit.

Note biografice

Valentin Coposu este fiul preotului Greco-Catolic, Grigore Coposu (1885-1909) din satul Cioara, judeţul Sălaj şi al preotesei Ludovica din satul Benesat, Maramuraş. Valentin, unicul fiu în familie, s-a născut la data de 1 noiembrie 1886 în localitatea Cioara, judeţul Sălaj, fiind botezat de către preotul Grigoriu Sima impreună cu soţia Iuliana pe data de 17 noiembrie1886.

Copilăria şi-a petrecut-o în satul său natal, unde face şi doi ani din scoala primară. La insistenţele lui Ioan Ciocean şi a preotului Ioan Pop, urmează şcoala în satul vecin, la Domnin, situat la 6-7 km. de satul natal unde îl are ca dascăl pe Ipatie Teodoreanu care venise în Domnin tocmai din Deva, fiind foarte apreciat în Sălaj. Elevul Valentin a locuit în gazdă la dascălul său care-i crează condiţii pentru învăţătură. Devotamentul său pentru scoală îl face pe dascălul Ipatie să intervină pe lângă conducerea „Astra” de la Sibiu căreia îi solicită două burse şcolare una pentru Valentin Coposu şi una pentru Ioan Pop, fiul preotului din Domnin, pentru a-şi putea continua studiile gimnaziale şi  liceale  din Baia Mare.

Se decide să urmeze facultatea de teologie, o începe la Budapesta, dar datorită atitudini sale de românească intransigenţă nu a putut să o termine la Budapesta şi se transferă la Academia Teologică din Gherla.

Este hirotonit preot în anul 1909, an în care este numit ca preot cooperator în frumoasa comună românească Bobota, judeţul Sălaj, unde a slujit alături de protopopul Gavril Vaida (1827-1918), memorandist şi bunicul dinspre mamă a preotesei Aurelia Coposu. A slujit în localitatea Bobota până în anul 1940, an în care s-a cedat Ardealul şi pentru a-şi salva viaţa a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia peste graniţe stabilindu-se la Coşlariu în judeţul Alba unde numai dupa un an de zile a plecat la Domnul pe data de 28 iulie 1941.

S-a căsătorit în anul 1909 cu Aurelia Ancean, fica protopopului Iulian Ancean şi a preotesei Cornelia, şi nepoată directă dinspre mamă a protopopului din Bobota Gavril Vaida de Glod-memorandist şi un înfăclărat patriot.

Dumnezeu le-a binecuvântat căsătoria cu harul Său ceresc dăruindu-le sase copii: Cornelia Veturia, Corneliu Valeriu, Mircea Viorel, Doina Viorica, Flavia Lucia şi Steluţa Lucia

Activitatea Parohială

Cu  o înaltă cultură şi cu o profundă pregătire teologică, pr. Valentin Coposu a urcat treptele ierarhice ale ale Bisericii. Este hirotonit în anul 1909, apoi în perioada 1929-1931 este numit protopop al Districtului Şamşud urmând ca în acelaşi an să fie numit protopot al Districtului Supur, unde va sluji până când, forţat de împrejurări se mută cu familia la Coşlariu în 1940.

De pe poziţia acestor funcţii a coordonat, a vizitat şi a îndrumat zeci de parohii cărora le-a acordat ajutoare spirituale şi materiale.

În calitate de preot, propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, Valentin Coposu a manifestat o cucernică slujire, pe Atotputernicul Dumnezeu şi pe credincioşii ce îi avea spre păstorire. În cei 33 de ani de preoţie dintre care 32 în biserica din Bobota a avut o bogată activitate preoţească. A celebrat peste 8500 de liturghii, a introdus în Bobota cultul Sf. Tereza, cultul preasfintei inimi a lui Isus, cultul Sf. Iosif, cultul Sf. Anton, Calea Crucii, Rugăciunea Rozarului, perelinaje la mănăstiri, Reuniunea Mariană. În cadrul Reuniunii Mariene pr. Valentin îndeplinea funcţia de dirigent iar ca preşedinte a fost preuteasa Aurelia Coposu.

În calitate de administrator al parohiei Bobota, pr. Valentin a avut urmatoarele realizări: în anul 1923 dotează turnul bisericii cu trei clopote noi deoarece clopotele vechi au fost ridicate şi duse de către unguri, topite şi transformate în gloanţe pentru primul Război Mondial. A făcut reparaţii capitale la biserică şi casa parohială, a construit iconostasul, a realizat două amvonuri unul pentru preot şi unul pentru cor şi tineret. A dotat biserica cu strane iar pe data de 1 septembrie 1929 biserica a fost sfinţită.

Activitatea didactică

Având o proeminentă pregătire intelectuală, pr. Valentin timp de 20 de ani (1920-1940) a indeplinit funcţia de director al şcolilor confesionale din satele Bobota, Derşida şi Zalnoc. A realizat construirea a trei localuri de şcoli şi a trei locuinţe pentru dascăli în satele Bobota, Derşida şi Zalnoc. A încadrat cele trei şcoli cu dascăli bine pregătiţi, pe care i-a salarizat din bugetul bisericii.

Pe propria cheltuială a trimis la scoli înalte patru copii săraci şi orfani de tată, morţi pe câmpul de luptă în primul Război Mondial.

Ca dascăl pr. Valentin, cu dragoste şi pasiune, a trudit şi a depus mult suflet pentru progresul învăţământului românesc, din această localitate.

Pr. Valentin Coposu-un mare român şi un bun patriot

Pr. Valentin Coposu a desfăşurat o activitate patriotică incomensurabilă, suflet din sufletul neamului său, pr. Valentin a reuşit să fie un port-drapel al românismului din Ardealul înrobit. Încă din 1906, la vârsta de 20 ani, când are loc o campanie electorală maghiară, îl susţine şi luptă pentru alegerea lui Gheoghe Pop de Băseşti.

În 1908 devine un ţărănist înfocat şi activ al Partidului National din Transilvania, partid în care activa şi tatăl său. În 1910 devine membru al Astrei, iar în 1911 este ales membru al Societăţii Pentru Fondul de Teatru Românesc. În 1912 participă la adunarea de protest a românilor de la Alba Iulia înpotriva încercărilor de maghiarizare a Ardealului. În 1914 refuză să citească în biserica din Bobota, Proclamaţia Guvernului Maghiar de intrare a Transilvaniei în război alături de Puterile Centrale(care-şi indreptau armele şi împotriva fraţilor din Ţara Românească), fapt pentru care este trimis pe front în Galia ca preot militar. În 1915 de reântoarce acasă, iar la 1 decembrie 1918participă ca delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia alături de Valer Ancean, Ciocean Nicolae şi Iancău Ioan, tineri flăcăi reâtorşi de pe front, reprezentând cercul Şimleu Silvaniei.

În Bobota lui dragă, pr. Valentin a activat în 1919 ca Vice-preşedinte al Consiliului Judetean Sălaj. În 1929 ales ca fruntaş al P.N.Ţ. şi preşedinte de plasă, în 1936 devine Preşedintele Ligii Antirevizioniste şi în acelaşi an ales ca senator al Consiliului de Administraţie.

Pentru neobosita-i activitate naţională şi preoţească a fost decorat cu Coroana şi Steaua României şi Medalia Ferdinand cu Spadă

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, partea de Nord a Transilvaniei a fost smulsă şi predată Ungariei iar pr. Valentin Coposu era trecut pe o listă neagră a morţii de către guvernul maghiar de la Budapesta. Pentru a-şi salva viata a fost nevoit să se refugieze înpreună cu familia în septembrie 1940 mai întâi la Blaj apoi la Coşlariu unde numai după un an în vârstă de 54 de ani a trecut la cele vesnice în ziua de 28 iulie 1941.

Pr. Valentin Coposu a intrat în istorie prin dragostea de neam şi ţară, prin lupta neobosită pentru aceasta şi idealurile ei, murind în cele din urmă în pribegie, frământat şi zbuciumat de destinul României Mari.

Articol citit de 3194 ori.

Alte articole