Corneliu Coposu Fan Page

Preoți greco-catolici înaintași ai lui Corneliu Coposu. Gavril Vaida de Glod (II) - Caiete Silvane, Marin Pop, ianuarie 2011

Înapoi la Familia Coposu

1) Gavril Vaida și Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni

Printre cei 17 membrii fondatori ai Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni (R.Î.R.S.) s-a aflat și preotul Gavril Vaida. Amintim câteva din personalitățile sălăjene marcante, care au fondat reuniunea: Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu, ulterior canonic de Gherla; Vasiliu Pop, canonic de Gherla; marele om politic și mecenat Gheorghe Pop de Băsești; Teodor Pop, protopopul Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor de religie și limba română la gimnaziul superior din Satu Mare; Gavril Trif, la vremea respectivă profesor la preparandia din Zalău; Andrei Cosma, la vremea respectivă pretore al plasei Tășnad, etc.[1].

Protopopul Gavril Vaida a sprijinit învățământul românesc, îndeplinind funcția de director al școlii confesionale din comună Bobota. De asemenea, în calitatea sa de membru fondator al R.Î.R.S. a fost amfitrionul mai multor adunări generale anuale ale reuniunii.

Astfel, în anul 1873, pe data de 1/13 mai, cea de a doua adunare generală anuală a noii reuniuni învățătorești sălăjene s-a ţinut în „fruntaşa comună românească” Bobota, sub preşedinţia lui Ioan Jarda, vicepreşedinte al reuniunii.

Gazdă a acestui eveniment deosebit a fost preotul Gavril Vaida și învățătorul din localitate, Atanasie Husti, membru marcant și el al reuniunii învățătorești.

La această adunare s-a ales un nou secretar primar al reuniunii, în locul lui Ioan Chitta, în persoana lui Ioan Copos, învăţător în  Şoimuş. De asemenea, se alege o comisie, care urma să elaboreze un proiect pentru a se împărţi filialele în mod corespunzător şi să se stabilească activitatea lor, sperându-se ca prin această împărţire să se eficientizeze activitatea reuniunii[2].

Tot la Bobota s-a ţinut conferinţa: „Cari sunt pedecile învăţământului şi ce ar fi de făcut spre delăturarea acestora”, la care au luat cuvântul mai mulţi învăţători. Apoi, se citesc disertaţiunile: „Şcoala faţă de vieaţa practică şi posiţiunea învăţătorului faţă de ambele”, de Ioan Jarda; „Chemarea şcoalei şi a învăţătorului”, de Ieremia Tahiş, şi „Educaţiunea fizică”, de Ioan Copos.

În asociaţie sunt primiţi noi membri: Ioan Vicaş, protopopul Ipului şi Ioan Galu, protopopul Şamşudului, în calitate de membri fondatori şi alţi 4 membri ajutători.

Făcându-se o dare de seamă a situaţiei financiare a reuniunii se constată faptul că aceasta dispunea de un fond de 568 fl. şi 81 coroane.

Ideea centrală a acestei adunări a fost înfiinţarea unei comisii critice, care să stârnească interesul pentru ştiinţă şi să lărgească cercul celor care aveau preocupări literare[3].

Cea de-a treizecişidoua adunare generală a R.Î.R.S. are loc, din nou, în comuna Bobota, pe data de 10 august 1902, aceasta fiind „una dintre cele mai cercetate. S-a ridicat nimbul adunărei şi prin hărnicia conducătorilor acestei comune, cari toate le-au făcut, ca adunarea să reiasă strălucit”.

În cadrul programului se citesc două disertaţiuni. Traian Husti, învăţătorul din Bobota, fiul lui Atanasiu Husti, fost învățător tot la Bobota, a prezentat prelegerea „Chemarea învăţătorului în genere, ca crescător şi educator şi mijloacele corespunzătoare”, iar Teodor Ille, învăţător în Sălsig, „Dedarea”, ambele fiind apreciate, atât pentru cuprinsul lor bogat în informaţie, cât şi pentru actualitatea lor.

Deoarece se împlineau 3 ani de la ultimile alegeri ale conducerii reuniuni, conform statutelor, s-a trecut la alegerea noului comitet de conducere. În funcţia de preşedinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepreşedinte a fost ales Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseşian. Învăţătorul din Bobota, Traian Husti, a fost ales în funcţia de membru al Comitetului central al reuniunii, din partea tractului Şamşud[4].

Au venit, însă, ani grei pentru învăţământul românesc, odată cu apariţia proiectului de lege a lui Apponyi. Astfel, la art. 2 şi 3 a acestui proiect, se prevedea asigurarea unui salariu minim de 1000-1200 de coroane, ori învăţătorii români abia dacă primeau 600 de coroane. Astfel, ei puteau apela la ajutorul de stat oferit de către Ministerul Învăţământului din Austro-Ungaria. Însă, dacă acest ajutor de stat depăşea suma de 200 coroane, conform articolului 21 din lege, ministrul de resort era autorizat să numească învăţătorul.

Dar, conform tot acestei legi, chiar dacă învăţătorul nu cerea acel ajutor de stat, el avea obligaţia să cultive copiilor „dragostea şi alipirea către patria ungară”. De asemenea, fiecare şcoală trebuia să aibă, atât pe frontispiciu, cât şi în sălile de clasă, emblema Ungariei, iar pe pereţi să fie amplasate tablouri cu momente din istoria acesteia. La sărbători, fiecare şcoală avea obligaţia să arboreze steagul tricolor, cu emblema Ungariei[5].

Inspectorul şcolar urma să pertracteze cu 32 de şcoli din Sălaj, printre care şi cu cea din Bobota, pentru ca acestea să treacă la stat. El prevedea înfiinţarea, începând cu data de 1 septembrie 1908, a 5-6 şcoli de stat în fiecare an.

Prin înfiinţarea şcolilor de stat, sub pretextul că „poporul român e rămas mult (în urmă -n.n) în cultură şi prin urmare trebuie ajutat”, se încerca maghiarizarea forţată a românilor. Autorul articolului din ziarul „Gazeta de Duminecă” este de părere că: „bine vor face domnii de la cârmă dacă ne vor împresura cu şcoale de stat căci este ştiut, de toată lumea, că cei mai aprigi şi mai buni Români tot şcoalele ungureşti au dat, dar ca să ne maghiarizeze - a trecut baba cu colacii şi de vor avea în tot satul zece şcoale de stat”.

În articolul „Şcoalele sălăjene în primejdie”, fruntaşii satelor sunt acuzaţi că „să pun de fac târg, aci pe faţă, aci pe dos, cu inspectorul şcolar - pe pielea bietelor noastre şcoluţe”. Se dă, apoi, exemplul şcolii din Bobota, învăţătorului Traian Husti aducându-i-se aceleaşi acuze. La Bobota - se subliniază în continuare în articol - „unde biserica, pe lângă alte averi, are o pădure de foarte mare preţ, de 940 jugere cadastrali. Aci satul s-a legat să dăruiască, în formă de porţie, 600 coroane pe sama statului în fiecare an, dacă acesta îi dă o şcoală cu un învăţător alăturea de şcoala cea românească. Ba Bobota, sătocul cel mare şi curat românesc, era pe aci să-i dăruiască statului şi zdravăna şcoală românească zidită abia cu cinci ani înainte şi preafrumoasa grădină, pe care este aşezată şcoala, cari împreună preţuiesc 10-12,000 coroane. Sânt între bobotani şi de acei prăpădiţi, cari zic, că pentru aceea vreau ei şcoală de stat, pentru că limba românească astăzi nu plăteşte o drâmbă. Mi-o au spus mie în faţă. Meşter la toată treaba asta este - bineînţeles - învăţătorul de acolo Husti”.

 Semnatarul articolului recomandă, pentru salvarea şcolilor româneşti, ca în fiecare tract să se adune toţi învăţătorii, preoţii şi curatorii, precum şi alţi fruntaşi ai satelor şi să aleagă un senat al şcolilor tractuale,  „cari să afle, că în care sat ce să poate şi ce nu să poate face, sfătuind pe cei buni şi zbiciuind pe cei netrebnici şi prăpădiţi”. Astfel, unde într-adevăr şcolile aveau o situaţie materială precară se accepta ajutorul de stat, însă în nici un caz trecerea la şcoala de stat, iar acolo unde erau înfiinţate aceste şcoli, sau se înfiinţau forţat de către statul ungar, preoţii şi cantorii aveau obligaţia ca în fiecare Duminică, sau în zilele de sărbătoare, să facă şcoală cu ei în limba română[6].

La aceste acuze care i s-au adus, învăţătorul Husti răspunde, printr-un articol în care îşi susţine nevinovăţia, subliniind faptul că autorul articolului acuzator nu este bine informat asupra situaţiei existente la Bobota.

 La pertractările care au avut loc în această comună, el participase în calitate de membru în comitetul comunal, împreună cu inspectorul şcolilor din Sălaj, cu pretorele din Şimleu şi cu protopopul Gavril Vaida din localitate.

În ceea ce priveşte acceptarea şcolii de stat, el subliniază că în comună exista un singur învăţător la 250 de copii care, chiar dacă nu frecventau toţi şcoala, erau prea mulţi pentru un singur învăţător. De asemenea, menţionează că a făcut numeroase demersuri pentru înfiinţarea unui al doilea post de învăţător, post care nu a fost acceptat, iar „paşi mai energici s-au făcut după primirea şcoalei de stat”. Învăţătorul Husti subliniază faptul că poporul era sărac iar biserica, despre care se credea că era foarte bogată, abia dacă se putea întreţine, având şi datorii (datorită și numeroaselor procese pe care preotul Gavril Vaida le-a avut de înfruntat și plătit în problema pădurii bisericii –n.n). Salariul învăţătorului era de 910 coroane, însă el spune că acest lucru era doar pe hârtie, iar populaţia nu îi putea întregi salariul, conform legii, aşa că senatul şcolar a fost nevoit să facă apel la ajutorul acordat de către stat, pentru al întregi. El este revoltat de faptul că nu era recunoscută munca învăţătorilor, de multe ori fiind înjosiţi şi defăimaţi în public, fiind de părere că dacă aceste practici vor continua, „carul naţiunei va rămâne în noroi şi mai departe, căci se ştie (...) că în mânile învăţătorilor este aşezată forţa de veaţă sufletească a unei generaţiuni plăpânde. Ea va fi crescută după modalitatea, în care vom fi trataţi noi ceice sântem numiţi crescătorii poporului. Nu înfruntări nemeritate, ci o părtinire şi recunoştinţă aşteptăm noi înv(ăţătorii) pe care o merităm. În lipsa acestora în loc să ne apropiem, ne înstrăinăm în cugete şi-n simţiri”[7].

În aceste condiţii, în conformitate cu legea lui Apponyi, la data de 1 septembrie 1910, în alte 5 comune se deschideau şcoli de stat, în limba maghiară. Printre acestea se găseau şi cele din  Bobota şi Supurul de Sus, care erau considerate, „cele mai puternice comune româneşti din Sălaj”. În ceea ce priveşte acceptarea, de către aceste comune, a înfiinţării acestor şcoli, în locul celor confesionale, semnatarul articolului nu-şi putea explica cum aceste comune româneşti au acceptat şi „ce a îndemnat pe conducătorii lor ca să se lapede de şcoalele proprii şi se preferească şcoalele de stat”[8].

Gavril Vaida și ASTRA sălăjeană

În ședința Comitetului Central al Astrei, care a avut loc pe data de 5 octombrie 1869, la Sibiu, s-a hotărât descentralizarea ei în despărțăminte cercuale și înființarea de agenturi comunale[9].

A urmat constituirea despărțământului cercual sălăjean al Astrei, cu centrul la Șimleu Silvaniei. Adunarea de constituire a avut loc pe data de 24 octombrie 1870. Conducerea interimară a fost preluată de fruntașul politic sălăjean Florian Mărcuș[10].

Din tabelele cu membrii asociației culturale sălăjene rezultă că Gavril Vaida a fost membru al Astrei încă de la înființarea sa, deci înainte de a ajunge paroh la Bobota[11].

Datorită contextului politic tulbure, alegerea noului Comitet cercual al despărțământului XI Șimleu Silvaniei a avut loc abia în anul 1875, în cadrul adunării generale care a avut loc pe data de 17 iunie 1875, în fruntașa comună românească Bobota. Amfitrionul acestui important eveniment cultural-național românesc a fost preotul Gavril Vaida, membru vechi al Astrei sălăjene.

Direcțiunea despărțământului cercual Șimleu trimite la Sibiu conducerii centrale a Astrei procesul verbal al adunării generale cercuale de la Bobota, împreună cu suma de 147 florini, taxe de membrii ordinari și noi, încasate cu această ocazie.

Din procesul verbal putem reconstitui ceea ce s-a discutat și hotărât în cadrul importantului eveniment cultural care a avut loc la Bobota.

În primul rând a fost prezentat raportul subcomitetului pe o perioadă de 3 ani, de când nu mai avusese loc adunarea generală cercuală, deși ea trebuia să se desfășoare anual. S-a prezentat situația financiară a asociației. Se observă că exista un fond de 277 florini. Dacă la Bobota s-a strâns suma de 147 de florini, credem că și de aici rezultă importanța evenimentului. S-a luat hotărârea să se ceară Comitetului Central să aloce 10% din fondurile despărțământului sălăjean pentru ajutorarea învățătorilor și înființarea unei biblioteci. De asemenea, s-a hotărât ca preoții și notarii din cadrul despărțământului șimleuan să țină prelegeri populației despre măsurile metrice. Se cere Comitetului să dea câte un exemplar gratuit din revista „Transilvania”, revista oficială a Astrei, pentru biblioteca despărțământului șimleuan. Următoarea adunare urma să aibă loc la Șimleu, deci în 1876. Un moment important al adunării l-a reprezentat alegerea noului Comitet de conducere al despărțământului, pe următorii 3 ani. Director a fost ales Vicarul foraneu al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu. Membrii în Comitet a au fost aleși Ioan Angyal, Ioan Maniu, Ioan Nichita, Andrei Cosma și Vasile Pop[12].

Preotul Gavril Vaida participă, în continuare, la toate adunările generale anuale ale despărțământului șimleaun. Astfel, la invitația directorului despărțământului Șimleu al Astrei, Alimpiu Barboloviciu, adunarea generală a Astrei transilvănene din anul 1878 s-a ținut la Șimleu-Silvaniei. Pe data de 7 august 1877, la propunerea lui George Barițiu, susținut de mai mulți fruntași români, s-a stabilit ca în anul următor adunarea generală să se țină la Șimleu, în detrimentul altor orașe care doreau și ele organizarea unui eveniment cultural de o asemenea anvergură. În zilele de 4 și 5 august 1878, pentru prima dată, adunarea generală a Astrei transilvănene s-a desfășurat în Sălaj, la Șimleu Silvaniei. La acest important eveniment a participat și parohul Bobotei Gavril Vaida, oficiind, alături de alți preoți serviciul divin[13].

În anul 1883, pe data de 9 august, adunarea generală cercuală a despărțământului XI Șimleu s-a ținut la Tășnad. Ea a fost prezidată de directorul despărțământului Alimpiu Barboloviciu, care a rostit un discurs impresionant, deschizând lucrările adunării. Trecându-se la ordinea de zi a fost aleasă o comisie de 3 pentru „reviderea referatei comitetului” despărțământului, înscrierea de noi membrii și încasarea taxelor de la membrii vechi și noi. Parohul Bobotei Gavril Vaida are cinstea de a fi ales în această comisie, alături de Georgiu Pop și Georgiu Filip. Cu această ocazie a fost ales un nou Comitet de conducere, avându-l în frunte tot pe Vicarul Silvaniei Alimpiu Barboloviciu. Gavril Vaida este ales ca membru supleant al noului Comitet. Era un membru vechi al despărțământului și plătea o taxă anuală de 5 florini[14].

La fel ca la Tășnad, și în cadrul adunării generale cercuale din anul 1890, care a avut loc la Supurul de Sus, pe data de 4 august, Gavril Vaida a fost ales în comisia de încasare a taxelor și înscrierea de noi membrii. Din comisie au mai făcut parte fruntașii politici sălăjeni Vasile Pătcașiu, parohul Hotoanului și Demetriu Suciu.

Gavril Vaida participă și la adunarea de la Sălsig, care a avut loc pe data de 3 august 1891, plătindu-și taxa de 5 folrini[15].

Anul 1892, anul Memorandului, este, din nou, important pentru Gavril Vaida și localitatea Bobota, pe care el o păstorea. Pe data de 1 august 1892, la Bobota s-au desfășurat atât lucrările adunării cercuale a despărțământului sălăjean al Astrei, cât și cele ale Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S.).

Amfitrion al acestor evenimente deosebite a fost, bineînțeles, Gavril Vaida. La adunarea generală a despărțământului Astrei sălăjene participă, printre alții, avocatul Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu, fratele său, Cassiu Maniu, candidat de avocat, Gheorghe Pop de Oarța, Teodor Pop, protopop de Bred, parohul Ortelecului, Grațian Flonta, preot în Cățelul românesc (Meseșenii de Sus), Alimpiu Barboloviciu, Vicarul foraneu al Silvaniei, Ioan Trufaș, proprietar în Giorocuta, Augustin Vicaș, parohul Hidigului (Măieriște), Laurențiu Sima, preot în Marin, Demetriu Coroianu, protopop de Santău, Vasiliu Pătcașiu, parohul Hotoanului, Mihai Bohățiel, proprietar în Supurul de Sus și George Filep, proprietar.

După oficierea Serviciului Divin, la orele 11, directorul despărțământului, Alimpiu Barboloviciu a luat cuvântul și a deschis lucrările adunării. Prezidiul propune și se aleg doi notari ad-hoc, cu unanimitate, și anume Grațian Flonta și Dr. Georgiu Pop. S-a dat citire raportului subcomitetului pe anul precedent. El a fost citit de secretarul despărțământului Cassiu Maniu. Printre altele, el face cunoscut că conducerea Comitetului Central de la Sibiu, „pentru consolidarea legăturelor între Asociațiune și despărțieminte” a cerut ca fiecare despărțământ să desemneze doi reprezentanți, care să participe la adunările generale ale Astrei transilvănene. Se constată, cu regret, că între timp fostul Vicar al Silvaniei și canonic de Gherla, Demetriu Coroianu, a trecut la cele veșnice. Se păstrează un moment de reculegere pentru toți cei decedați în acel an. Se citește, apoi, o scrisoare trimisă de fruntașul național-român sălăjean Gheorghe Pop de Băsești, prin care anunța conducerea despărțământului că datorită rearondărilor și înființării unui nou despărțământ în zona sa, nu mai putea onora premiul pe care îl acorda anual învățătorilor din zona Șimleului. Pentru învățătorii premianți el oferea anual o vacă cu vițel și o scroafă cu purcei.

Având în vedere faptul că școlile confesionale românești se găseau „în stare delăsată” s-a hotărât ca pe viitor adunarea generală să alcătuiască o comisie care să viziteze școlile din comunele în care se organiza adunarea. Pe baza observațiilor făcute să prezinte un raport în cadrul adunării generale cercuale respective.

Pentru înscrierea de noi membrii și încasarea taxelor anuale a fost aleasă o comisie compusă din Teodor Pop, Ștefan Cucu și Cassiu Maniu. Printre noii membrii ordinari care s-au înscris la Bobota îl remarcăm pe tânărul fruntaș politic național-român Cassiu Maniu. De asemenea, printre participanți îl remarcăm și pe Iulian Anceanu, preot în Surduc, ginerele lui Gavril Vaida. În total s-a strâns frumoasa sumă de 104 florini. Raportul comisiei a fost luat la cunoștință de cei prezenți, iar banii au fost luați de casier pentru a fi trimiși Comitetului Central din Sibiu.

Adunarea propune înființarea unui fond scolastic, a cărui administrare să fie dată Comitetului Central din Sibiu, „conform dorinței donatoriului și menirei fondului”. Se primește de către cei prezenți și se decide a însărcina Comitetul cu „elaborarea literelor fundaționale” pentru înființarea fondului scolastic.

Pentru adunarea generală anuală a Astrei de la Sibiu, care urma să aibă loc pe data de 27 august 1892, a fost desemnat ca reprezentant al sălăjenilor Ioan Pop, proprietar în Domnin.

Pentru următoarea adunare a despărțământului Șimleu a Astrei au fost desemnați să susțină prelegeri cunoscutul fruntaș politic Andrei Cosma și Emil Bran, preot în Biușa, „lăsându-li-se voia liberă a alege materialul”[16].

În anul 1892, adunarea generală a R.F.R.S. trebuia să aibă loc la Șimleu Silvaniei. Însă, „fiind spiritele foarte agitate – din ocasiunea mergerei românilor la Viena pentru a-și prezenta memorandul lor M.S. Monarhului”, Comitetul de conducere al asociației culturale feminine sălăjene a decis ca adunarea să se țină la Bobota, în aceeași zi cu cea a despărțământului Șimleu Silvaniei[17].

Pe Gavril Vaida, parohul Bobotei, devenit protopop al tractului Șamșud îl mai găsim participant și la alte adunări importante ale Astrei, cum au fost cele din 11 august 1895 și 3 august 1899 care au avut loc la Șimleu Silvaniei[18].

Traiectoria pământeană a preotului Gavril Vaida se încheie la începutul anului 1918, după cum reiese din scrisoarea preotului Valentin Coposu, tatăl lui Corneliu Coposu, datată 19 ianuarie 1918. În scrisoarea amintită, Valentin Coposu cere să fie numit administrator al parohiei Bobota, deoarece până la moartea bunicului soției sale, adică a lui Gavril Vaida, a fost doar preot cooperator. Totodată, el scoate în evidență meritele deosebite ale protopopului Gavril Vaida, pe care l-a secondat cu succes între anii 1909-1918. Și, pe bună dreptate, preotul-protopop Gavril Vaida, care purta titulatura nobiliară „de Glod” poate fi considerat ctitor al satului Bobota, în epoca modernă. Aici a păstorit nu mai puțin de 46 de ani (1872-1918). Aici a continuat și definitivat construcția bisericii, adevărată catedrală. Aici a condus și întreținut școala confesională. A fost un bun administrator, ca dovadă importanta suprafață de pădure (aproximativ 500 de ha), pe care a recuperat-o pentru biserică, după mulți ani de procese și importante sume de bani cheltuite din propria avere. De fapt, a fost un bun administrator al întregului tract preoțesc greco-catolic al Șamșudului, pe care l-a condus, din poziția sa de protopop-administrator. A fost un bun român, ca dovadă că în casa parohială de la Bobota pereții erau înțesați, după cum își aducea aminte Corneliu Coposu, de tablouri reprezentându-i pe Avram Iancu sau Mihai Eminescu. A fost un bun familist, primindu-i la Bobota pe toți cei oropsiți de soartă din familia sa (fiica sa Cornelia, măritată cu preotul Iulian Anceanu, rămasă de tânără văduvă și cu 3 copii, pe mama preotului Valentin Coposu, Ludovica, născută Șuteu, pe Elena Bărnuțiu și pe mulți alții).

În concluzie, se poate afirma faptul că Gavril Vaida, alături de ceilalți preoți greco-catolici înaintași ai lui Corneliu Coposu, poate fi încadrat, la loc de cinste, în galeria marilor personalități sălăjene, iar locuitorii satului Bobota, și nu numai ei, au datoria morală de a-i cinsti memoria așa cum se cuvine.

Marin POP

Note:

1. Gavril Trifu, Annalile Reuniunii Învățătorilor Români Selagieni. Periodulu Primu. 1869-1880, Gherla, p. 74-75

2. Ibidem, p. 11-12

3. Simion Oros, Memorialul Jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Șimleu Silvaniei, 1912, p. 20-22

4. Ibidem, p. 59-61

5. Gazeta de Duminecă (Șimleu Silvaniei), nr. 8, 3 martie 1907 şi nr. 9, 10 martie 1907

6. Idem, nr. 15, 6 aprilie 1908

7. Idem, nr. 18, 27 aprilie 1908

8. Idem, nr. 33, 28 august 1910

9. Transilvania (Sibiu), nr. 22, 15 noiembrie 1869, p. 266; Ioan Musca, „Despărțământul Șimleu al Astrei. 1870-1918 (organizare, arondări – rearondări)”, în Acta Musei Porolissensis, XVIII, Zalău, 1994, p. 499

10. Transilvania, nr. 1, 1 ianuarie 1871, p. 10; I. Musca, op. cit., p. 500

11. I. Musca, „Adunarea Generală Anuală a ASTREI  de la Șimleu Silvaniei (4-5 august 1878), în A.M.P., XII, Zalău, 1988, p. 413

12. Transilvania, nr. 17, 1 septembrie 1875, p. 194-195

13. Referitor la adunarea generală de la Șimleu vezi, printre altele, I. Musca, „Adunarea Generală Anuală a ASTREI  de la Șimleu Silvaniei (4-5 august 1878)”, în A.M.P., XII, Zalău, 1988, p.

14. I. Musca, „Documente privind activitatea despărțământului sălăjean al Astrei (1879-1891)”, în A.M.P., XXIII, vol. II, Zalău, 2000, p. 61-71

15. Ibidem, p. 96, 99-101

16. Idem, „Documente privind activitatea despărțământului sălăjean al Astrei (1892-1900)”, în A.M.P., XXIV, Zalău, 2002, p. 299-301

17. Augustin Vicaș, XXV de ani din viața Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. 1881-1906, Șimleu, 1906, p. 39

18. I. Musca, op. cit., p. 324 și 370

Articol citit de 4925 ori.

Alte articole