Interviu cu Flavia Coposu si Fulger Cristian

Tatăl lui Arlette(France si Antoineta), Ioan Marcovici(n.11.07.1878 Focsani – d.07.08.1957 Buc) provenea dintr-o familie de sârbi românizați. A fost general în armata română și după 1918 când s-a făcut apel la intelectuali să meargă în provinciile alipite, el a acceptat să meargă în Basarabia. A preluat comanda Corpului de grăniceri din Chișinău. A stat la Chișinău până în momentul în care s-a pensionat(1934 ?). Așadar, Arlette a făcut liceul și Institutul la Chișinău.

În momentul pensionării familia Marcovici s-a mutat la Constanța, unde mama soției avea un hotel.(hotelul francez)

Mama lui Arlette, Jeanne Huser(n.19.05.1894 – d.16.05.1947) era de origine franco-elvețiană. Bunicul lui Arlette, Joseph Huser(n.16.12.1849-d.09.02.1909) a lucrat la Consulatul Elveției de la Odessa și avea un prieten foarte bun de origine grecească, care avea în proprietate magazinul „La Fayette” de la Odesa. Bunica lui Arlette, Marie(n.08.10.1862 – d.28.02.1935), era fata unui mare proprietar de fabrici de in de iolandă, care livra marfă și pentru Odessa. Mergând Marie, împreună cu tatăl său să încheie un contract cu proprietarul grec, care se numea Sida, la cunoscut pe Joseph Husser de care s-a îndrăgostit și s-au căsătorit.

Despre Joseph Husser, Flavia Coposu spune următoarele: „Era un tip original și cam ciudat, Hussser ăsta. Era un bărbat frumos, probabil cu multe succese și mare jucător de cărți. Și la un joc de cărți, la Odessa, a câștigat un hotel din Constanța, care se chema „Hotelul Francez”. Și care era exact pe malul mării. Era cu 3 etaje și era modern. Și atunci i-o venit lui în minte să renunțe la postul din diplomație, care nu-l interesa și să se apuce de hotel că elevețienii așe fac nu-și au mers și au organizat un hotel foarte frumos pe malul Mării Negre, în Piața Ovidiu, la Constanța”.

Hotelul a fost renovat și și-a luat numele de „Hotelul Francez”. Avea o clientelă de lux, spune Flavia Coposu: „Și acolo venea regele Ferdinand și regele Carol și regina Elisabeta și toți miniștri(si Iuliu Maniu) că era, mă rog, șicul șicului” (FC)

Joseph Husser și Marie au avut 4 copii: 3 băieți, pe nume Paul, Rodolphe și Henri(n.20.12.1886-n.11.02.1889-n.21.07.1891) și o fată, pe nume Jeanna. Din păcate, Joseph Husser s-a apucat din nou de jocul de cărți, a pierdut sume foarte mari, după care s-a împușcat(1909). Soția sa a muncit din greu și a reușit să refacă hotelul.

Jeanna Husser, mama lui Arlette s-a îndrăgostit de un ofițer de marină, dar nu a fost lăsată să se mărite cu el: „Și avea principiile ei de bază (Marie Husser – bunica.) și tanti Jeanna(mama), ea ne-o povestit, s-o îndrăgostit de un ofițer marinar, ... nu știu, suedez, norvegian, care venea la mare ... d-ăștia. Și io interzis să audă de militari în casa ei, nu voia. Și atunci o spus: &tl;- Bine, dacă nu mă lași să mă mărit cu marinarii, o să mă mărit cu primul venit>. Și primul venit o fost Marcovici, papa (așa îi spuneau n.n.), cu care s-a măritat. El era atunci deja căpitan. Și o lucrat în armata română. El a fost – ne povestea cu mare mândrie – că a fost prima generație de ofițeri care a fost decorată de regele Carol I, prin 1902-3”.

Din căsătoria lor au rezultat 3 fete: Arlette, care era cea mai mare; Francen (02.09.1917 – d.1956 ?), care a murit în închisoare, și pe Antoinette, (n.12.09.1912 – 28.01.2000)mama dlui Cristian Fulger si a Danielei Fulger

Arlette mai avea și o soră vitregă, Odette, fiica generalului Marcovici din prima căsătorie. Ea s-a căsătorit cu actorul Mircea Balaban: „Ea (Odette – n.n.) era foarte talentată la vioară, violonistă și a făcut studii la Paris. Și acolo s-a întâlnit cu Mircea Balaban, dar ea era atât de emotivă încât n-a putut să cânte în concerte în public niciodată”(FC).

Așadar, după ieșirea la pensie a generalului Marcovici, familia s-a mutat la Constanța, unde s-a ocupat de hotelul moștenit de Jeanna Husser, care a avut mult de suferit în timpul primului război mondial, fiind refăcut cu mari eforturi de către Marie Husser: „Atunci și-a trimis toate valorile în Rusia, toată lumea, și pa bijuterii, chestii. Când s-au întors n-au mai găsit nimica. Și pe urmă o adunat, d-ăpacolo, d-ăpacolo, din Constanța, mobilier de hotel și tacâmuri că erau toate cu ștampilă, cu emblema casei ... așa, mă rog, au încropit, da deja decăzuse. Nu mai era luxul luxului dinainte, da s-a descurcat cât de cât”.

De hotel s-a ocupat fratele mai mic al Jeanei Husser, Henri, „care o fost un zăpăcit”.(...) Și ăsta, Henri și ăsta o făcut o grămadă de datorii. O ipotecat casa. O fost prăpădit”. Cei doi frați mai mari, Paul și Rodol s-au înrolat în Legiunea Străină: „Au luptat prin Tobruk pe ce știu io unde, da au fost mari mutilați de război, unul o pierdut un picior, unul nu știu ce. Și au venit înapoi în Constanța cu pensii de 5.000 de franci, pe vremea când un ministru avea 2.000. Și acolo trai nenneață. Și s-a însurat cum nu trebuia și bătrâna nu io mai primit în casă. Și au rămas în Constanța, chefuri, chiolhanuri și când a murit bătrâna, le-a plătit partea lor”(FC)

Preluând afacerea, Jeanna Husser a reușit să scape de ipoteci, deoarece soțul său, generalul Marcovici, avea o pensie mare.

La acest hotel, unde s-a deplasat împreună cu Iuliu Maniu, la Paștile din 1941, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe Arlette, fiica cea mare a Jannei Husser. S-au căsătorit pe data de 24 octombrie 1942. Au fost împreună doar 5 ani, deoarece pe data de 14 iulie 1947 Corneliu Coposu a fost arestat.

A doua zi după arestarea lui Corneliu Coposu, soția sa a fost dată afară din casa în care locuiau și s-a mutat la familia Coposu.

În anul 1950, Arlette, împreună cu sora sa France, a fost arestată și a prrimit ani grei de pușcărie, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franței.

A fost eliberată din închisoare în primăvara anului 1964. Anii grei de închisoare și-au pus amprenta asupra stării ei de sănătate. S-a simțit tot mai rău și la un consult medical a aflat că are cancer: „Slăbiciunea ei am pus-o pe pușcărie, pe mizerie, pe nu sțiu ce. A mers bine în 64, Revelionul lui 64 l-am făcut la Horea (?) și în primăvara lui 65 o început răul. Și atuncea o dus-o (soțul său, Corneliu Coposu – n.n.) la doctoru Turcu și de atunci ...<-Doctoru Trestioreanu (completează Rodica Coposu>. Trestioreanu, pardon <- Cornel a leșinat. Și era asistenta doctorului, era Rodica Ivanov, o doctoriță – spune Rodica Coposu>” (FC).

Arlette a decedat pe data de 27 decembrie 1965 . Avea vârsta de 51 de ani. Sora ei, France, a decedat în închisoare la vârsta de 35 de ani. Sora ei vitregă, Odette, a trăit până la vârsta de 100 de ani și 3 luni.

Odette a avut un singur băiat, care a absolvit Conservatorul, la clasa de pian. S-a căsătorit cu o colegă de Conservator și a emigrat în SUA. La rândul lor au un băiat stabilit în SUA.

Antoinette, căsătorită Fulger, a avut doi copii: Cristian(n.19.12.1946) și Daniela(n.26.03.1950), care prin anii 80 au emigrat și s-au stabilit în Germania.

Soarta emigrantului nu este tocmai usoara si asta inspecial in anii ''80 cind posibilitatea de intoarcere NU exista.Deci, tot inainte.

La nivelul anilor..90 reluarea legaturi a fost foarte emotionanta si plina de surprize.Inginerul Fulger a intales rugamintea domnului Coposu de a actiona in vest astfel incit noul ! partid PNTCD sa fie cunoscut de politica occidentului (germania).

Asa au trecut anii 1990-1995 cu realizari,vizite,insuccese dar cu speranta ca ceva pozitiv v-a veni.A venit speranta CDR si apoi…………….

Fiecare, Daniela si Cristian, au cite un copil ,Alexandra si Oana care azi 2012- au propriul drum in viata si propiile cautari.

Succesiunea de generatii aratata mai sus ne duce in timp la concluzia ca in pofida „omului sub istorie” nu exista decit o singura alternativa-sa lupti. Noi ducem mai departe ceace Cornel ne-a daruit. Vreti sa va convingeti, vizitati WWW.CORNELIU-COPOSU.RO

Fulger Cristian, 2012