5. Reparații capitale la biserica din Bobota (1923-1929)

După ce s-a reîntors din prizonierat, preotul Valentin Coposu s-a preocupat și de reparațiile pe care le necesita biserica din Bobota, care a fost afectată în timpul războiului. Printre altele, clopotele de la biserică au fost confiscate de către autoritățile austro-ungare și topite pentru a confecționa tunuri.

Preotul Valentin Coposu, împreună cu comunitatea de credincioși greco-catolici din Bobota reușesc, în anul 1923, să achiziționeze alte clopote.

În următorii ani s-au strâns fonduri, în special prin vânzarea de lemne din pădurea bisericii, pentru a efectua reparații capitale.

Pe data de 12 iunie 1927 are loc o ședință a Senatului bisericesc din Bobota, convocată de preotul Valentin Coposu. La întâlnire, pe lângă Valentin Coposu, care îndeplinea funcția de președinte al Senatului bisericesc, au mai luat parte învățătorul Augustin Buhaiu, notarul Senatului, următorii curatori și senatori bisericești: I. Filep, N. Pop, Șt. Bălaș, G. Iancău, G. Raț, V. Boloș, I. Muste, V. Gorgan, N. Hus și N. Mărcuș.

Conform celor stabilite în ședința precedentă, preotul Valentin Coposu i-a invitat pe antreprenorii zidari să-și prezinte ofertele închise, referitoare la lucrările de reparare a bisericii din Bobota ce se preconizau a se demara, în conformitate cu devizul inginerului de la Oficiul Edil din Zalău. Valentin Coposu arată că sosiseră 5 oferte și anume: de la antreprenorii din Careii Mari, Traiber Ferenț și Silimon Josef; de la antreprenorii din Tășnad, Astaloș Ferenț și Zombat Janos și Penzes Ferenț din Șimleu.

După o dezbatere temeinică a ofertelor, Senatul bisericesc decide că primește oferta lui Astaloș Ferenț din Tășnad, la prețul de 43.000, luând garanție de 20%. În caz că nu se putea da avansul de 20% din lucrări, Senatul, fără altă dezbatere, urma să primească oferta lui Zombat Janos, care era tot din Tășnad.

În continuare, preotul Valentin Coposu prezintă 3 planuri pentru iconostas și tavan, împreună cu ofertele, de la Keresteși din Tășnad, Bogdan, din Șimleu, Ujhazi și Kabelik din Carei. Totodată, au fost prezentate ofertele pentru pictură de la Santai din Carei și Lorman din Zalău.

Senatul bisericesc decide că pentru Iconostas primește oferta lui Keresteși din Tășnad, care se ridica la suma de 200.000 lei, cu obiecția ca acesta să modifice forma tablourilor sărbătorilor de deasupra Iconostasului din forma de cerc în cea de semicerc. Totodată, tâmplarul artistic Samu Keresteși să execute și o lucrare în plus, și anume o masă de Proscomedie.

Referitor la pictura pereților și a tavanului urma să fie luată o decizie într-o altă ședință, în momentul în care se va constata de ce buget total dispune biserica [1].

Pe data de 26 iunie 1927, Francisc Astaloși efectuează măsurătorile și devizul pentru lucrarea la care s-a angajat și anume repararea zidurilor bisericii. Totodată, semnează un contract, în acest sens, cu Traian Grama prim curatorul bisericii din Bobota. Astaloși se angaja să efectueze următoarele lucrări: să desfacă tencuiala stricată de pe exteriorul bisericii; să execute tencuirea cu mortar de var de primă calitate; să repare soclul stricat cu mortar de ciment; să văruiască exteriorul bisericii de 3 ori cu culoare albă; să repare tencuiala stricată din interiorul bisericii; să demonteze peretele din fața altarului și de la magazia din biserica femeilor; să îndepărteze materialele demontate; să pună cărămizile în grămezi regulate; să repare zidurile laterale și pavajul unde s-au desfăcut pereții și să ridice placa altarului cu 15 cm.

Francisc Astaloși se obliga să termine lucrarea până la data de 31 august 1927, iar pentru lucrări garanta 2 ani.

Curatorul Traian Grama se obliga a furniza materialul necesar (nisip, var, ciment, apă) și a-i plăti pentru toate lucrările suma de 43.000 lei în următoarele tranșe: după aprobarea contractului – 2.000; după executarea lucrărilor exterioare ale navei până la turn – 15.000, iar restul de 26.000 după executarea lucrărilor pe turn și în interiorul bisericii, adică la terminarea lucrărilor. Referitor la recepția finală, se stipula că ea urma să fie făcută de inginerul tehnic de la Oficiul Edil din Zalău [2].

Tot pe data de 26 iunie 1927, curatorul Traian Grama semnează contractul de lucrări și cu tâmplarul artistic Samu Keresteși. Acesta din urmă se angaja să lucreze Iconostasul și Altarul din biserica de la Bobota, „obligându-se a da material de prima calitate atât ce privește lemnul cât și auritura”. De asemenea, antreprenorul se obliga să execute „artistic pictura tablourilor” de pe Iconostas. Se angaja ca scheletul de lemn al Iconostasului să-l monteze până la data de 31 decembrie 1927. Pictura și auritura se obliga să se definitiveze până la data de 30 aprilie 1928. Se învoia ca lucrările să fie preluate de un expert ales de biserică și oferea ca garanție imobilul tatălui său, care locuia în Tășnad. De asemenea, era de acord să execute, în plus, o masă de Proscomedie.

Curatorul Traian Grama se obliga să-i plătească pentru aceste lucrări suma de 200.000, în următoarele tranșe: 64.000 lei, la 8 zile de la aprobarea contractului; 90.000 lei, la data de 31 decembrie 1927, iar restul după terminarea și preluarea lucrărilor, cel târziu la 15 mai 1928.

Din devizul întocmit cu această ocazie aflăm că materialul folosit pentru Iconostas urma să fie brad, tei și plop, „după cum va pretinde construcția Iconostasului”, iar „pictura, bronzatul și auritul după caracterul motivelor” [3].

Pe data de 3 iulie 1927, protopopul tractului Șamșod, Augustin Ossian, paroh în Supurul de Sus, trimite contractele amintite mai sus pentru a fi aprobate de episcopul diecezei de Gherla, Iuliu Hossu. Totodată, el subliniază că „din cauza urginței” toate actele vor fi trimise prin Mult Onoratul paroh din Bobota, Valentin Coposu. Actele sunt aprobate în ședința consistorială care a avut loc la Gherla, pe data de 5 iulie 1927, cu mențiunea de a fi arătate sursele de finanțare cu care urmau a fi acoperite cheltuielile.

Referitor la finanțarea lucrărilor ce urmau a fi executate la biserica din Bobota, protopopul Augustin Ossian revine cu o nouă scrisoare, datată 12 septembrie 1927. Subliniază faptul că pe data de 11 septembrie 1927 s-a deplasat la Bobota, unde a asistat la publicare rațiunilor (veniturilor bisericii –n.n.) pe anul 1926 și a constat următoarele: la sfârșitul anului 1926, biserica din Bobota avea în casă suma de 360.000 lei; din vânzarea lemnelor din pădurea bisericii se estima că în anul 1927 se vor obține aproximativ 100.000 lei; din alte venituri ale bisericii se estima obținerea a încă 15.000 de lei. Așadar, în total biserica din Bobota dispunea de un fond de 475.529 de lei. Totalul lucrărilor pentru reparația capitală a bisericii erau estimate la suma de 419.000 lei.

În acest condiții, protopopul Augustin Ossian subliniază în scrisoarea sa că toate „spesele renovării bisericei sunt asigurate -  fără ca să se facă repartiție pe popor” [4].

Pe data de 22 august 1927 a avut loc o nouă ședință a Senatului bisericesc din Bobota, care a avut ca obiect de discuție celelalte lucrări necesare renovării bisericii și a casei parohiale.

Preotul Valentin Coposu supune atenției Senatului ofertele pe care antreprenorii interesați le-au trimis. Referitor la vopsitul și pictatul bisericii, zugravul Santai Mihai își menținea oferta de 51.280 lei. În vederea renovării casei parohiale sosiseră două oferte a antreprenorilor din Tășnad, Fenyak I., de 37.000 lei și Astaloși Francisc, de 35.000 lei. Acesta din urmă se oferea să lărgească corul din beton armat, cu materialul propriu, pentru suma de 24.000 lei. Pentru confecționarea ferestrelor de la biserică și casa parohială sosise o ofertă din partea tâmplarului Herbst Josef din Supurul de Jos, în valoare de 23.000 lei. În continuare, preotul Valentin Coposu, „provoacă pe cei adunați că cunoscând lucrările de lipsă din adunările trecute să decidă căruia dintre concurenți și cu ce preț se pot concrede lucrările de reparare necesare în Biserică și la casa parohială”.

Referitor la reparările de la casa parohială, Senatul primește oferta lui Astaloși Francisc, în valoare de 35.000 lei, încredințându-i, în același timp, repararea amvonului din biserică, montarea unei ferestre noi și unele mici reparații de la iconostas și altar, pentru o taxă de 2.500 lei, cu observația că toate lucrările vor fi stipulate amănunțit în contractul ce urma a fi încheiat dacă și antreprenorul accepta oferta Senatului. Și lucrările pentru lărgirea corului se încredințează tot lui Astaloși, dacă accepta suma de 22.000 lei din materialul propriu.

Pictura interioară a pereților bisericii și a tavanului era încredințată lui Santai Mihai, dacă accepta să efectueze lucrările pentru suma de 50.000 lei și dacă accepta să vopsească ferestrele, ușile și jaluzelele din biserică, în schimbul a încă 4.500 lei.

Senatul primește oferta tămplarului Herbst Josef, referitoare la repararea jaluzelelor, construirea a două ferestre la biserică, din materialul bisericii, și construirea a 7 ferestre la casa parohială, din materialul tâmplarului, dacă execută toate lucrările pentru suma de 21.000 lei.

Cei trei antreprenori erau prezenți la ședința Senatului și au fost invitați să primească ofertele în condițiile impuse de Senat. După o scurtă dezbatere cei trei antreprenori primesc condițiile și reducerile făcute de Senat și semnează procesul verbal, „în semn de acceptare a angajamentului, urmând a se specifica în contractele ce se vor încheia amănunțit toate condițiile” [5].

Pe data de 1 septembrie 1927, prim curatorul Traian Grama semnează contractul cu maestrul zugrav Santai Mihai din Carei. Acesta din urmă se angaja să efectueze următoarele lucrări: pictarea pereților în imitație de marmură, în culoare gri; a picta pe tavanul din mijloc Sfânta Treime și cei 4 Evangheliști, iar pe celelalte două tavanuri câte o icoană mare reprezentând Botezul Domnului și Înălțarea Preacuratei și câte patru icoane mai mici decorative, împreună cu decorațiile necesare; în altă icoană să reprezinte Spiritul Sfânt și decorații; să decoreze și tavanul din cor; să vopsească toate ferestrele, ușile din biserică și jaluzelele din turn, „cu material bun”. Toate lucrările trebuiau executate cu materialul propriu al antreprenoruluui, care garanta pentru durabilitatea lucrărilor și a materialelor. Traian Grama se angaja să-i plătească antreprenorului suma de 50.000 lei, în următoarele tranșe: 20.000 înainte de începerea lucrărilor, 10.000 la mijlocul lucrărilor și restul la final. Pentru vopsirea ușilor și ferestrelor urma să mai primească 4.500 lei.

Peste câteva zile, pe data de 5 septembrie 1927, Traian Grama încheie contractul cu maestrul zidar, Astaloși Francisc, din Tășnad și cu maestrul tâmplar, Herbst Iosif, din Supurul de Jos.

Antreprenorul Astaloși se obliga să efectueze următoarele lucrări; să radă toți pereții casei parohiale de tencuiala veche; să-i tencuiască cu mortar de var de primă calitate; să adauge 3 pereți la partea de Est a casei pentru bucătărie și cămară; să adauge în fața casei o verandă, să demonteze ferestrele vechi și să le monteze pe cele noi; să tencuiască tavanul în 3 camere și la verandă; să clădească un closet nou. În biserică, se obliga să execute lucrările de reparare la altar și treapta iconostasului. De asemenea, să monteze o fereastră nouă în dreptul fostului grânar. Pentru lucrările de la casa parohială urma să primească suma de 35.000 lei, iar pentru cele din biserică suma de 2.500 lei.

Tot antreprenorului Astaloși îi era încredințată lucrarea ce prevedea adăugirea și repararea corului din beton armat, în lungime de 2,1/2 m, până în dreptul primelor ferestre. Pentru această lucrare urma să primească 22.000 lei.

Tâmplarul Herbst Iosif se angajează la următoarele lucrări: să repare jaluzelele de la turnul bisericii; să construiască o fereastră după măsurile celorlalte existente în biserică; să construiască o fereastră rotundă la turnul bisericii, după măsurile luate, din materialul bisericii. Totodată, se obliga să confecționeze 7 ferestre noi, duble, pentru casa parohială:  cinci după măsura celor vechi și două cu trei rânduri de geamuri, înserate și pregătite din materialul propriu, de primă calitate, precum și o ușă la verandă, din materialul bisericii. Pentru lucrări urma să primească suma de 21.000 lei.

Ambii antreprenori au promis garanții de durabilitate a lucrărilor și erau de acord ca recepția finală să fie făcută de inginerul județean [6].

Toate contractele încheiate au fost trimise episcopului Iuliu Hossu de către protopopul Augustin Ossian, pe data de 20 septembrie 1927 și aprobate în ședința consistorială din data de 1 octombrie [7].

Pe data de 5 octombrie 1928, preotul Valentin Coposu se adresează episcopului Iuliu Hossu, aducându-i la cunoștință că în termen de 10-15 zile lucrările de renovare urmau să se definitiveze și-l ruga „a defige un termin acomodat pentru Sfințirea Bisericei” din Bobota.

Episcopul îi răspunde că în luna octombrie avea deja planificate alte sfințiri, iar pe data de 4 noiembrie 1928 urma să plece la Roma și astfel nu găsea „timp potrivit pentru sfințirea bisericii frumoase și mari”. Așadar, îl invita să ceară din nou un termen „mai potrivit” și „de cu bună vreme” pentru anul 1929, „iar până atunci lăsăm Onorat Frăția Ta ca să facă binecuvântarea lăcașului Domnului” [8].

Pe data de 25 iulie 1929, în urma deciziei Senatului bisericesc din Bobota, prim curatorul Traian Grama a încheiat un contract cu maestrul tâmplar Ioan Cornea din Supurul de Jos. Acesta din urmă se angaja să construiască băncile necesare în biserica din Bobota, „obligându-se a presta lucru cinstit și solid, a executa lucrările după schițele prezintate senatului și a termina lucrările după ce vor fi văpsite băncile de trei (3), respectiv de (5) cinci ori, tot din materialul bisericii”, până la data de 20 august 1929. În schimb, curatorul Traian Grama se obliga să plătească câte 700 lei pentru fiecare bancă, „executând plătirile în proporția lucrărilor terminate”.

Ioan Cornea se angaja să construiască și un gard la biserică, în lungime de 126 m, din materialul său, „fiind dator a da stâlpi de gorun, lețuri tăiate din scândură, mai late ca de obiceiu, întărite către stâlpi cu trei rânduri de săgeți”. La final, se angaja să vopsească gardul cu catran. Pentru construirea gardului urma să primească suma de 50.000 lei.

Contractul semnat de Ioan Cornea este trimis de preotul Valentin Coposu spre aprobare episcopului Iuliu Hossu, pe data de 12 august 1929 și este aprobat în ședința consistorială care are loc la Gherla pe data de 17 august 1929 [9].

Așadar, iată eforturile considerabile pe care preotul Valentin Coposu, împreună cu reprezentanții Senatului bisericesc din Bobota le-au depus pentru reparațiile capitale de la biserică, care fusese afectată de trecerea timpului și de vremurile vitrege ale primei mari conflagrații mondiale. Considerată și până atunci o adevărată Catedrală a Sălajului, biserica din Bobota era acum, într-adevăr, un monument de arhitectură ecleziastică remarcabil.

6. Ultimii ani la Bobota (1930-1940)

6.1. Activitatea pe tărâm spiritual

La data de 1 septembrie 1929, în localitatea Bobota, județul Sălaj, a avut loc un eveniment  important prin sfințirea bisericii greco-catolice de aici [10]. Era un moment de recunoaștere a activității deosebite a preotului Valentin Coposu.

Datorită prodigioasei sale activități, ascensiunea pe scară ierarhică a preotului Valentin Coposu continuă. Chiar în ziua sfințirii de la Bobota, pe data de 1 septembrie 1929, este înaintat la gradul de protopop onorar, „cu facultatea de purta brâu roșu” și „în nădejdea sigură, că aceasta recunoștință a noastră își va fi îndemn pentru continuarea și intenzificarea activității Onorat Frăției Tale spre mărirea lui Dumnezeu”. Aprobarea noii numiri va veni peste câteva zile, în cadrul ședinței consistoriale, care a avut loc pe data de 10 septembrie 1929, la Gherla. Conform uzuanțelor, este anunțat că avea de plătit 100 lei în fondul bisericii catedrale și 20 lei taxa cancelarială.

În cadrul aceleiași ședințe consistoriale, devenind vacant oficiul protopopesc al tractului Șamșud, prin decesul protopopului Augustin Ossian, episcopul Iuliu Hossu l-a desemnat pe Valentin Coposu în locul acestuia [11].

Episcopul Iuliu Hossu îi trimite o adresă și Vicarului foraneu al Silvaniei, Emil Bran, pe care îl înștiințează că în urma morții protopopului Augustin Ossian l-a numit în funcția de protopop al tractului Șamșud pe Valentin Coposu: „Prin urmare vei binevoi a-l introduce pe numitul la acest oficiu predându-i pe lângă inventar întocmit în 3 exemplare archivul protopopesc și toate averile tractuali. În scopul introducerii îl vei invita să se pună în conțălegere cu Reverisim Frăția Ta” [12].

În anul 1930, în momentul rearondării diecezelor, se fac noi numiri în cadrul diecezei de Gherla. Proaspătul protopop onorar Valentin Coposu este înaintat la gradul de asesor consistorial, prin ordinul nr. 4.046 dat de conducerea Episcopiei de Gherla [13].

Nunțiatura Apostolică din România publică Decretul cu privire la rearondarea diecezelor, printre care și cea de Oradea. Rearondarea s-a făcut pe data de 5 iunie și intra în vigoare pe data de 15 august 1930, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Se făcuse o nouă rearondare, deoarece se înființa o nouă dieceză, cea de Maramureș, în fruntea căreia a fost desemnat, ca episcop, Alexandru Rusu. Prin această rearondare, județul Sălaj este împărțit între Episcopia de Maramureș și de Oradea. Doar un număr foarte mic de parohii va mai rămâne la Episcopia de Gherla, care își mută sediul la Cluj și se va numi din acel an Episcopia de Cluj-Gherla.

Prin rearondare, Episcopia de Oradea pierdea 31 de parohii, arondate noii dieceze de Maramureș și încă 12 parohii, arondate diecezei de Lugoj. Primea, în schimb, 82 de parohii din fosta dieceză a Gherlei, toate în județul Sălaj [14]. Printre ele se găsea parohia Bobota și celelalte parohii din tractul Șamșudului, a cărui protopop fusese numit Valentin Coposu, în septembrie 1929.

La scurt timp după rearondarea diecezei de Oradea, episcopul Valeriu Traian Frențiu a pornit într-o „vizită canonică sumară” pe la sediile protopopești ale celor 82 de parohii, pentru „ca pe nouii săi fii să-i primească la sânul său părintesc și în îngrijirea sa de păstor”. A fost însoțit de canonicul scolastic Grigore Pop, de prim notarul consistorial Vasile Barbul, precum și de profesorii de teologie Aloisie Tăutu și Mihai Selegianu.

Pe data de 1 septembrie 1930 ajunge la Tășnad, unde este întâmpinat de autorități și de venerabilul protopop, paroh în Hotoan, Vasile Pătcașiu. Peste tot unde s-a deplasat s-a oficiat Serviciul Divin și s-a desfășurat o conferință cu preoții tractuali. A doua zi, episcopul și suita sa a ajuns la Unimăt, unde a fost întâmpinat de altă mare personalitate sălăjeană, protopopul Antoniu Bălibanu. În cea de a treia zi a venit rândul satului Bobota de a fi vizitat, la ora respectivă fiind sediul tractului Șamșud. Din suita episcopului Frențiu făcea parte și un corespondent al oficiosului diecezei de Oradea, „Vestitorul”. Iată ce nota el în coloanele ziarului „Vestitorul”: „Din Unimăt mașina de duce prin Supur la fruntașa și puternica comună gr. cat. Bobota, păstorită de tînerul, dar gravul Arhidiacon-protopop Valentin Copos. Public imens; face plăcută impresie exteriorul și îmbrăcămintea românească curată a țăranilor de aici, în vădit contrast cu portul nemțesc al celor din comunele din prejur (probabil cele dinspre Tășnad –n.n.). Fetița de 8 ani a preotului (Doina – n.n.) salută cu înduioșătoare cuvinte pe Înaltul Ierarh, care vine ca Isus în mijlocul poporului și pe care-l primesc și copiii oferindu-i în locul ramurilor de finic flori și inimile lor curate. E impozantă biserica largă, mare, frumos pictată, din Bobota subt a cărei cupolă vastă vor resuna, încurând frumoasele acorduri ale unui puternic cor, ce se poate forma din numeroșii țărani, fete și flăcăi, mai ales că biserica dispune și de-o frumușică avere” [15].

La fel ca la Tășnad și Unimăt s-a oficiat Serviciul Divin, după care a avut loc o conferință cu preoții din tractul Șamșudului. Peste noapte, episcopul Frențiu și suita sa au fost găzduiți de familia Coposu.

A doua zi, episcopul Frențiu a plecat spre Măieriște, de unde, pe data de 6 septembrie a ajuns la Șimleu Silvaniei, sediul Vicariatului Silvaniei. Aici a fost primit cu mare fast, în cântările membrilor Reuniunii Femeilor Române Sălăjene și elevele Reuniunii Mariane. După Serviciul Divin, s-a desfășurat o conferință cu preoții, pentru ca a doua zi să fie dedicată doar marelui eveniment al dezvelirii monumentului dedicat marelui înaintaș sălăjean Simion Bărnuțiu, ridicat în fața liceului din Șimleu care-i poartă numele. Așadar, în ziua de Duminică, 7 septembrie 1930, peste 20.000 de persoane, în frunte cu primul ministru al României, Iuliu Maniu, strănepotul lui Simion Bărnuțiu, au participat la cel mai important eveniment cultural care a avut loc în Sălaj, după Marea Unire [16].

La Conzistoriul Plenar al diecezei de Oradea din 11 septembrie 1930 s-a hotărât împărțirea diecezei în 9 protopopiate. Parohia Bobota trece la noul protopopiat al Supurului, cu sediul în Supurul de Jos și aparținea de Vicariatul foraneu al Sălajului, cu sediul la Șimleu-Silvaniei. Protopop al Supurului a fost numit arhidiaconul onorar și paroh în Supurul de Jos, Petru Cupcea [17].

Din statutul personal al Diecezei române unite de Oradea, pe anul 1931, aflăm că din Consistoriul episcopesc a cărui președinte era episcopul Traian Frențiu, făcea parte și protopopul emerit Valentin Coposu, paroh în Bobota.

Din Protopopiatul Supurului făceau parte următoarele parohii: Acâș, Babța, Beltiug, Bicaz, Bobota, Chieșd, Corni, Corund, Curitău (azi Sălăjeni), Derșida, Doh, Giorocuta, Giurtelecul Șimleului, Hurez, Mălădia, Racova, Sighetu-Silvaniei, Supurul de Jos, Supurul de Sus, Unimăt și Zalnoc [18].

Anul 1933-34 este declarat de biserica catolică și greco-catolică „Anul Sfânt”, deoarece se împlineau 1900 de ani de la suferințele, moartea și învierea lui Isus. În acest an, în toată lumea catolică s-au organizat o serie de evenimente religioase, printre care și Sfintele Misiuni. Astfel, și în dieceza de Oradea se organizau Sfintele Misiuni în parohii, care constau în rugăciuni, mărturisiri și cuminecări ale credincioșilor, pe parcursul mai multor zile. Ele se organizau după un anumit calendar, deoarece la ele participa și un preot misionar delegat de Episcopia din Oradea.

În perioada 30 iulie-17 septembrie 1933, au avut loc Sfintele Misiuni în 7 parohii ale diecezei, printre care și cea din Derșida. La Derșida, ele s-au desfășurat în perioada 12-17 septembrie, perioadă în care s-au cuminecat 620 de persoane. Subliniem că la buna desfășurare a Sfintelor Misiuni, un rol deosebit l-a avut și protopopul Valentin Coposu, parohul din Bobota, localitate vecină. Iată ce se publica, printre altele, în coloanele oficiosului diecezan, „Vestitorul” despre modul cum s-au desfășurat Sfintele Misiuni, la Derșida, pe data de 14 septembrie, de Ziua Sfintei Cruci când „întreg poporul în sunetul clopotelor (cari au un sunet aaparte de ale altor parohii, căci se trag în „trei persoane”) pornește în procesiune pentru a întâmpina pe Bobotani, cari, conduși de harnicul lor Părinte (Valentin Coposu – n.n.) vin ca să asiste la binecuvântarea euharistică și la predica ținută din partea P(reotu)lui Misionar la bisericuța de lemn (în liber) din Derșida”. În finalul articolului, autorul îi menționează pe cei care au contribuit la buna reușită a Sfintelor Misiuni: „La buna reușită a acestor Sf. Misiuni au conlucrat pe lângă zelul preotului local Iosif Cavași, M.On. D. protopop emerit Valentin Copos din Bobota și p(reotul) Nicolae Gherman din Sighet (este vorba de Sighetul Silvaniei –n.n.)”. Încheierea s-a făcut după oficierea liturghiei solemne, celebrată de 4 preoți și 2 lectori.

Pe aceeași pagină a ziarului amintit aflăm că în parohia Bobota a avut loc un eveniment religios deosebit, care dovedește zelul și personalitatea protopopului Valentin Coposu. Pe data de 15 octombrie 1933 doi locuitori din Bobota (Carolina Szenasi și Valentin Kiss) care aparțineau cultului reformat s-au convertit la religia greco-catolică. Evenimentul „s-a făcut în cadre solemne în fața întregului popor credincios”. În decursul a aproximativ două ore, cei doi au primit 4 sacramente: Mirul, Pocăința, Euharistia și Căsătoria). Primirea a fost oficiată de vrednicul preot-protopop Valentin Coposu, asistat de clericul-lector Alexă Pop [19].

În anul 1934, începând cu ziua de 13 mai, au loc Sfintele Misiuni și în parohia Zalnoc, vecină, deasemenea, cu Bobota. Participă preotul misionar venit de la Oradea, care a fost ajutat de fostul paroh din Zalnoc, Ioan Buteanu, devenit canonic la Episcopie, protopopul emerit Valentin Coposu, paroh în Bobota, Ioan Muth, paroh în Chegea și Pop Gheorghe, paroh în Doh. Despre Valentin Copsu se spune că era prezent și în calitate de delegat al tractului Supur, „fiind împiedecat Dl Protopop”. În cadrul Sfintelor Misiuni s-au făcut 671 mărturisiri, acest eveniment fiind pentru mulți credincioși greco-catolici din Zalnoc „o adevărată minune, ușurându-le sufeltul împovărat de atâta vreme” [20].

Anul Sfânt este sărbătorit „cu solemnitatea cuvenită” și la Bobota, în zilele de 1 și 2 decembrie 1934, „după pregătirea prealabilă” a credincioșilor. Valentin Coposu, ajutat de preoții Iosif Cavași din Derșida și Liviu Pop din Zalnoc, au cuminecat 652 credincioși, care au răspuns „la chemarea păstorului lor sufletesc”. Pe data de 2 decembrie, fiind zi de Duminică au fost oficiate cele trei Sfinte liturghii și credincioșii „s-au împărtășit de indulgențele plenare”. La liturghia solemnă de dumineca a predicat preotul Iosif Cavași din Derșida [21].

Peste doar câteva zile, în perioada 8-9 decembrie 1934, au loc noi Misiuni Sfinte de an jubiliar în parohia Derșida, „organizate cu prețiosul concurs” al protopopului Valentin Coposu și al preoților Iosif Cavași și Liviu Pop. S-au mărturisit și cuminecat 386 de credincioși greco-catolici, „deși mulți localnici adulți sunt angajați ca lucrători prin vechiul Regat”. Biserica din Derșida s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Misiunile s-au încheiat în seara de Duminică, „cu Rozarul recitat în comun și cu Binecuvântarea Euharistică, lăsând în suflete pace și multă mângăiere” [22].

Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de păstorire a episcopului Valeriu Traian Frențiu în fruntea diecezei de Oradea, în anul 1937 au avut loc consacrarea mai multor biserici noi sau renovate. Este și cazul bisericii din Racova, tractul Supurului, unde protopop era Valentin Coposu. Era un eveniment deosebit pentru comunitatea religioasă greco-catolică din Racova, deoarece, după 93 de ani, satul era, din nou, vizitat de un episcop. Biserica de piatră din Racova a început să fie construită din anul 1819, „ca în cursul vremurilor să o poată împodobi cum se cuvine unei locuințe împărătești, iar în ultimul timp, sub conducerea hranicului lor păstor On Teodor Pilca, să o desăvârșească prin pregătirea ei”.

Pentru marele eveniment de pe 17 octombrie 1937, episcopul Valeriu Traian Frențiu a sosit cu o zi înainte. Înaltul ierarh a fost întâmpinat la intrarea în localitate de primpretorul plasei Supur și autoritățile locale, în apropierea bisericii, la școală, de corpul didactic, iar în fața bisericii de un sobor de preoți, în frunte cu protopopul Valentin Coposu, „înconjurat de toți credincioșii parohiei”.

Sfințirea bisericii a fost oficiată de către episcopul Frențiu, avându-i în asistență pe Vasile Barbul, secretarul episcopiei, Valentin Coposu, protopopul tractului Supur, Teodor Pilca, preotul local, alți preoți din tract, diaconi etc. [23].

 Conform decretului IV adoptat de Sinodul diecezan din 14-15 ianuarie 1938, prin care s-a hotărât ca pentru judecarea cauzelor matrimoniale și bisericești civile să se introducă și în dieceza de Oradea forurile protopopești ca foruri delegate de instanță. În protopopiatul Supurului, administrat de protopopul Valentin Coposu a fost aleasă următoarea conducere: președinte – Valentin Coposu, administratorul oficiului protopopesc; asesori – Ioan Ternovan, paroh în Unimăt, Ioan Taloș, paroh în Giurtelecul Șimleului, Ioan Trufaș, paroh în Acâș și Augustin Moldovan, paroh în Mălădia; asesori supleanți – Teodor Pilca, administrator parohial în Supurul de Sus și Gheorghe Chișiu, administrator parohial în Bicaz; defensor – Leontin Ciula, paroh în Beltiug; fisc – Ioan Filip, paroh în Corund; notar – Iuliu Pintea, administrator parohial în Derșida [24].

Pe data de 3 septembrie 1939, în localitatea sălăjeană Vârșolț are loc un eveniment religios deosebit și anume sfințirea bisericii greco-catolice din localitate. La eveniment participă și protopopul Valentin Coposu, administratorul tractului Supur, deoarece paroh la Vârșolț ajunsese protopopul Valentin Sima, fost paroh în localitatea Curitău (azi Sălăjeni) și prieten de familie. Sfințirea bisericii a fost oficiată de episcopul Frențiu, care sosise în localitate cu o seară înainte. El a fost întâmpinat la marginea județului, în comuna Cizer, de către autoritățile locale sălăjene, în frunte cu prefectul județului, colonelul Oprița, iar la Vârșolț de autoritățile administrative și bisericești. Deși a plouat în ziua evenimentului, la sfințire au participat un numeros număr de credincioși. La ceremonialul liturgic, episcopul Frențiu a fost asistat de canonicul Ioan Georgescu, protopopul Zalăului, Aurel Ghilea, protopopul tractului Supur, Valentin Coposu, preotul local, Valentin Sima, și foștii preoți ai localității, Liviu Trufaș și Alexandru Cadar, ultimul ajuns protopop la Marghita [25].

În concluzie, se poate afirma că preotul Valentin Coposu urcat repede pe scara ierarhică, îndeplinind următoarele funcţii: protopop al districtului Şamşod (1929); protopop emerit al districtului Supur (1931); assesor consistorial (1930); arhidiacon (1935) şi inspector districtual al învăţământului religios (1939).

De asemenea, pentru merite desebite, a fost decorat cu următoarele distincții: Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (1930); „Steaua României” (1932) şi Ofiţer al ordinului „Ferdinand” (1933) [26].

6.2. Activitatea politică

În baza legii privind organizarea administrativă a ţării, adoptată în vara anului 1929, care tindea spre o descentralizare reală a ţării, pe data de 5 februarie 1930 au avut loc alegeri la nivelul judeţelor, iar în perioada 9 februarie-16 martie 1930 la cel al comunelor.

Pe data de 6 ianuarie 1930 şi P.N.Ţ. depune lista cu candidaţi pentru Consiliul Judeţean Sălaj. S-a încercat ca lista să cuprindă „persoane onorabile în cari putem avea încredere deplină, că judeţul va fi cârmuit bine”. De asemenea, ca în listă să fie cuprinse toate categoriile sociale şi naţionale. Astfel, învăţătorii care erau membrii de drept în consiliile comunale erau reprezentaţi la judeţ prin revizorii şcolari şi prin Comitetul judeţean şcolar. Erau reprezentaţi proprietarii, industriaşii, comercianţii, avocaţii şi îndeosebi preoţimea şi corpul profesoral. Şi minoritarii erau bine reprezentaţi, în urma semnării unui cartel electoral încheiat cu P.N.Ţ., care se afla la guvernare. Lista cuprindea 23 de români, 10 unguri, 2 şvabi şi 1 evreu. La poziția a doua de pe lista PNȚ îl găsim pe protopopul Valentin Coposu [27].

La alegerile pentru Consiliul Judeţean lista P.N.Ţ. a obţinut o victorie zdrobitoare cu 56.344 de voturi, faţă de numai 7.656 ale listei liberale [28]. Astfel, noii consilieri judeţeni erau cei de pe lista P.N.Ţ., amintită mai sus, deoarece, conform legii electorale, liberalii nu au obţinut minimul de 20% din numărul total de voturi. Acestora li se adăugau consilierii maghiari.

Noul Consiliu Judeţean Sălaj s-a constituit pe data de 3 iunie 1930. În funcția de preşedinte al Consiliului judeţean Sălaj a fost reales Gheorghe Pop de Oarţa, una din personalităţile de seamă ale Sălajului interbelic, printre altele, primul prefect al Sălajului de după 1918 şi preşedinte al biroului de avocaţi. Biroul de conducere avea următoarea componenţă: vicepreşedinţi – protopopul Petre Cupcea şi Beldy Coloman; secretari – Alexandru Pop şi Aurel Coza, directorul liceului din Carei; chestori – protopopul Valentin Coposu din Bobota, şi protopopul Cornel Oţiel din Buciumi [29].

Protopopul Valentin Coposu îndeplinea funcția de președinte al P.N.Ț. din plasa Supur și era un membru marcant al organizaței județene.

În toamna anului 1935 se preconiza organizarea unei mari adunări a P.N.Ț. la București, care se dorea a fi punctul culminant al campaniei de răsturnare a guvernului liberal. În vederea deplasării a cât mai multor membrii național-țărăniști la adunarea din Capitală, pe data de 17 octombrie 1935, președintele plasei P.N.Ț. Supur, Valentin Coposu, a organizat o întrunire a organizației din această plasă. S-au discutat modalitățile de deplasare a delegaților organizației locale, desemnându-se membrii delegați cu reprezentarea plasei. A fost dezbătută situația politică din țară, asupra căreia președintele organizației de plasă, protopopul Valentin Coposu a făcut vast expozeu. Au luat parte la discuții dnii Strâmbu, Plosca și Trufașiu. În locul de șef al sectorului Hodod, a fost ales plugarul Alexa Gliguță, iar ca membrii în Comitetul județean al PNȚ a fost cooptat protopopul Ioan Trufașiu [30].

La alegerile parlamentare din anul 1937, îl regăsim pe protopopul  Valentin Coposu în postura de candidat la Senat, la Colegiile administrative, dar, din păcate lista PNȚ Sălaj nu a ieșit câștigătoare și la Colegii.

În concluzie, se poate afirma că activitatea deosebită pe tărâm național, cultural și spiritual, pe care protopopul Valentin Coposu a desfășurat-o de-a lungul vieții, îl propulsează în galeria marilor personalități sălăjene.

Acum când se împlinesc 125 de ani de la nașterea sa și 70 de ani de la trecerea în eternitate am considerat că avem datoria morală să amintim câteva crâmpeie din viața și activitatea sa.

Note:

1. Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj (în continuare se va cita A.N.-D.J.CJ.), fond Episcopia Greco-catolică Cluj-Gherla, dos. 4973/1927, f. 9
2. Ibidem, f. 5 și 7
3. Ibidem, f. 6 și 8
4. Ibidem, f. 10-11
5. Idem, dos. 4.720/1927, f. 1
6. Idem, dos. 4.973/1927, f. 1-3
7. Ibidem, f. 4
8. Idem, dos. 5.201/1928, f. 1-2
9. Idem, dos. 4.548/1929, f. 1-3
10. Vezi, pe larg, Marin Pop, „Iuliu Maniu – participant la sfințirea bisericii din Bobota (1929)”, în rev. Silvania, nr. 5-6, Zalău, 2003
11. A.N.-D.J.CJ., fond Episcopia Greco-catolică Cluj-Gherla, dos. 5.178/1929, f. 2-3. 
12. Ibidem, f. 1
13. Curierul Creștin (Gherla), nr. 15, 1 august 1930, p. 119
14. Vestitorul (Oradea), nr. 14-15, 1 august 1930
15. Idem, nr. 17-18, 1-15 septembrie 1930
16. Referitor la evenimentul de la Șimleu vezi, printre altele, Marin Pop, Viață politică în nord-vestul României (1869-1948). Partidul Național și Național Țărănesc din Sălaj, Cluj-Napoca, Editurile Argonaut și Porolissum, 2007, p.
17. Vestitorul, nr. 1-2, 1-15 ianuarie 1931, p. 1
18. Idem, nr. 3, p. 1 și 4
19. Idem, nr. 19-20, 1-15 octombrie 1933, p. 12
20. Idem, nr. 13-14, 1934, p. 5
21. Idem, nr. 24, 15 decembrie 1934, p. 6
22. Idem, nr. 2, 15 ianuarie 1935, p. 20
23. Idem, nr. 22, 15 noiembrie 1937, p. 197
24. Idem, nr. 13-15 iulie-1 august 1938, p. 122
25. Idem, nr. 18, 15 septembrie 1939, p. 169
26. Valeria Ciocean - Sinteză monografică despre dr. Valentin Coposu (1886-1941) şi copii săi, manuscris ce se află în patrimoniul Fundaţiei „Corneliu Coposu” şi în arhiva Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău, p.2
27. Gazeta de Duminecă, nr. 2, 12 ianuarie 1930
28. Idem, nr. 6, 9 februarie 1930
29. Patria, nr. 123, 8 iunie 1930, p. 4
30. România Nouă (Cluj-Napoca), nr. 227, 17 octombrie 1935, p. 4. Articolul intitulat „Știri din Sălaj”, este semnat de către Corneliu Coposu, fiul lui Valentin Coposu, și reprezintă debutul său în cariera de jurnalist.

Marin Pop, articol apărut în revista „Caiete Silvane”, nr. 82, noiembrie 2011, p. 28-33