Corneliu Coposu
sursa: neamulromanescblog.wordpress.com/
„Nimeni nu este indispensabil în PNŢCD, indispensabilă e doar valoarea .”
Seniorul impletea cultura solida, cu onoarea, demnitatea, bunacuviinta, credinta si patriotismul. Patriotismul autentic, adanc, in deplinul sau sens. Cand se va mai gasi un politician care sa reuneasca aceleasi calitati, vom putea vorbi din nou despre oameni de stat romani. Pana atunci, ne multumim cu politicieni.
Seniorul a reprezentat un simbol al procesului de democratizare al Romaniei, un om care prin verticalitatea sa s-a impus ca etalon moral al politicianului roman si chiar al oamenilor de rand.
„Cerne Doamne linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurarii
Rasadeste Doamne dragostea si crinul
In ogorul napadit de ura
Si asterne peste munti de zgura
Linistea iertarea si seninul”
„Mi-am făcut un examen de conştiinţă. Am trecut în revistă toate suferinţele şi mizeriile prin care am trecut de-a lungul puşcăriilor, a anilor de detenţie, a persecuţiilor post penitenciare. Şi cred că aş opta pentru acelaşi destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist dar, daca mi s-ar ridica în faţă aceleaşi alternative, ceea ce aş alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit şi pe care l-as repeta cu seninătate.”
Corneliu Coposu intr-o ancheta la securitate povesteste. ,,S-a încercat asupra mea o presiune ameninţătoare şi după ce m-am încăpăţînat să spun că nimic nu este adevărat din tot ce spune persoana din spatele reflectorului, pe care eu n-o vedeam, dar a cărei voce o recunoscusem, am fost pus din nou în cătuşe, dus pe marginea lacului Snagovşi ameninţat cu pistolul în mînă că, dacă nu declar imediat tot ceea ce am vorbit cu Schuyller, voi fi împuşcat şi aruncat în lac.
“Ce-i cu tine, bă?” – s-au răstit la mine. Nu vă pot reproduce limbajul care se utiliza, în care numele sfinţilor şi al părinţilor erau foarte des invocate, cu cele mai năstruşnice injurii şi sudălmi, care nu erau obişnuite nici măcar la mahala. “De ce rîzi?” – şi atunci am avut un reflex de seninătate şi le-am explicat: “Cum vă puteţi închipui că eu am să cred că o să mă aruncaţi în lac cu cătuşele Serviciului Special de Informaţii?
Sau mă credeţi idiot, sau nu vă daţi seama de ceea ce reprezintă ameninţarea voastră? Asasinatele se fac mai discret şi nu de maniera aceasta: de altfel, nu cred că o să mă asasinaţi înainte de proces”. După ce mi-au trîntit cîteva înjurături de mamă şi cîteva cizme în cap şi în burtă, m-au încărcat din nou în maşină şi m-au transportat la Malmaison.
Acolo s-au încercat împotriva mea toate metodele de torţionare pe care le-am menţionat. Am avut o mare satisfacţie, cînd mi-am pus în gînd să refuz să mă pretez la manejul pe care îl impuneau ei. Cu toate loviturile de gîrbaci, de bici, cu care m-au pleznit, am refuzat să mă mişc din loc, pînă cînd bruta, care conducea operaţiile, a obosit. E adevărat, am rămas cu spatele marcat de urmele biciului; ele s-au vindecat după cîteva săptămîni, dar nu total. Şi acum se mai păstrează urmele. Am nişte semne interesante de pe urma puşcăriei; am semnele unor cătuşe pe picioare, cătuşele mi-au intrat în carne şi rănile s-au vindecat după ani de zile, dar se păstrează încă sechelele. Am nişte diagonale pe spate, urmele mai adînci ale plesniturilor de bici. După ce a obosit călăul, m-au lăsat prăbuşit jos, unde am dormit pe ciment, pînă a doua zi dimineaţa, cînd m-au ridicat gardienii de serviciu. Am această satisfacţie că voinţa mea a fost mai puternică decît brutalitatea lor.”
Cu putine luni inainte de a se stinge din viata,(la 6 octombrie 1995), lui Corneliu Coposu I-a fost acordata Legiunea de Onoare în gradul de ofiţer (ceremonia inmanarii inaltei distinctii a avut loc la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti) cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.
Zilele de după dispariţia lui au fost, poate, cele mai emoţionante momente trăite de români după Revoluţie. Zeci de mii de oameni au trecut pe la căpătâiul „Seniorului“ şi au spus „Iartă-ne!“
„Blestemul României va fi ca peste 20-25 de ani să fie condus de acelaşi FSN şi pe stânga, şi pe dreapta eşicherului politic“.
Corneliu Coposu („Bărbatul de stat, omul cu principii, liderul autentic“), oamenii s-au încăpăţânat să nu-l asculte…Corneliu Coposu a devenit un simbol, pare că nimeni n-a reuşit să-l ia drept model,
