sursa: opiniabuzau.ro, Gabriel-Ştefan IONICĂ, Joi, 27 Martie 2014
Anul centenar Corneliu Coposu - anul care, în egală măsură, marcheazăși împlinirea unui sfert de veac de la revoluția din 1989 – este marcat, de către reprezentanții administrației municipale râmnicene, prin demersul de a da Bibliotecii Municipale numele Seniorului politicii românești, numele acestuia fiind și strâns legat de Închisoarea Tăcerii de la Râmnicu Sărat, unde a petrecut șapte ani grei de carceră.
De asemenea, reprezentanții Fundației „Corneliu Coposu” vor dota o sală a bibliotecii municipale râmnicene cu documente legate de existența Seniorului. Astfel, instituția va deveni centru de studiu, informare și documentare, care va fi vizitat de zeci de mii de persoane, iar mărturiile depuse vor transforma spațiul bibliotecii în spațiu de confruntare cu trecutul recent, dându-i consistențăși glas.
Corneliu Coposu s-a născut pe 20 mai 1914 în localitatea Bobota, județul Sălaj, fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu). Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.
În 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj. Între 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția secretar politic al lui Iuliu Maniu, iar în 1945 a devenit președinte al filialei PNȚ Sălaj.
Pe 14 iulie 1947, a fost arestat, împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit, înscenarea de la Tămădău”. Pânăîn 1956 a fost ținut în arest preventiv, fărăsă fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru „înaltă tradare a clasei muncitoare“ și pentru „crimă contra reformelor sociale“. A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Pânăîn 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat. În aprilie 1964 a fost pus în libertate după 17 ani de detenție.A fost angajat ca muncitor necalificat la întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplărie mecanică.
În ianuarie 1990 reînființează PNȚ, sub titulatura Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi până la moarte. În mai 1995, a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini, pe 6 octombrie 1995 având loc, la sediul Ambasadei Franței la București, ceremonia înmânării înaltei distincții.
Moartea sa, în noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormantarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară. Este înmormantat în Cimitirul Bellu Catolic.
