sursa: adevarul.ro, 29 mai 2014 de Alina Pop
Calm, echidistant şi profetic. Cam aşa îl descrie poeta Ana Blandiana pe Seniorul Corneliu Coposu, pe care l-a cunoscut personal şi căruia i-a purtat, în viaţă şi după moarte, un respect deosebit.
Poeta a fost prezentă săptămâna aceasta la Zalău, în calitate de preşedinte al Fundaţiei Academia Civică, instituţie care a organizat şi a adus în judeţul natal al Seniorului o expoziţie despre ceea ce a însemnat sistemul de opresiune al regimului comunist, cu accent pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, pe unde a trecut, la muncă silnică, şi Corneliu Coposu.
Întrebată ce ar fi crezut Corneliu Coposu, dacă ar fi trăit azi, despre clasa politică actuală, Ana Blandiana a mărturist că Seniorul a privit întotdeauna cu realism şi o oarecare detaşare ceea ce se petrecea pe scena politică, iar asta l-a făcut să rămână permanent cu picioarele pe pământ din aceatsă perspectivă şi să nu îşi facă iluzii. "Cu siguranţă, nu avea iluzii despre clasa politică. Nu avea iluzii nici măcra despre partea ei bună - să zicem aşa - sau care speram noi să fie bună, cea pe care noi o sprijineam împreună - partidele istorice", spune poeta. Poeta îşi aminteşte că, la numeroasele întâlniri pe care le avea cu membrii PNŢ din întreaga ţară, toţi îi transmiteau Seniorului neregulile care se petreceau, în România postedecembristă, pe scena politică şi numai. "Eu spuneam: "Pentru Dumnezeu! Interveniţi! Domnul Coposu spunea, însă, că istoria trebuia lăsată să funcţioneze, să curgă".
Un optimist incurabil
Despre OMUL Corneliu Coposu, Ana Blandiana spune că era un optimist absolut în ciuda destinului său plin de încercări. "Domnul Coposu a fost singurul om absolut optimist pe care l-am cunoscut. Un om care stătuse 17 ani la închisoare, dar care avea o perspectivă absolut luminoasă asupra viitorului şi care avea un fel de încredere în mersul lucrurilor. Spre exemplu, este singurul om pe care eu l-am cunoscut şi care a crezut şi spunea, cu convingerea că este adevărat, că în timpul vieţii sale se va termina comunismul. Eu nicioadată nu mi-am închipuit că voi trăi mai mult decât Ceauşescu", mărturiseşte poeta.
Ana Blandiana spune că Seniorul reuşea, în orice moment, să privească totul cu o anumită detaşare, cu calm, ceea ce a şi fost - probabil - ingredientul care a făcut să rămână întreg la minte după chinurile la care a fost supus de regimul comunist. "Avea un fel de încredere în istorie, pe care, în acelaşi timp, o privea cu o anumită distanţă, iar asta îi dădea un fel de calm. Asta l-a făcut să reziste atât de bine, rămânând inclusiv din punct de vedere intelectual absolut întreg şi un mare intelectual până la bătrâneţe", povesteşte ea.
