Corneliu Coposu: “Patriotismul este o dragoste deosebita pentru tara, o diponibilitate de a-ti da oricand viata pentru ea si de a nu marturisi acest sentiment. Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta.”
(Cronica Romana nr. 861, din 13 noiebrie 1995, p. 1.)
La 11 noiembrie 1995 a încetat din viaţă la Spitalul Universitar din Bucureşti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat în 1994, poate cel mai mare om politic al ultimilor 20 de ani: CORNELIU COPOSU (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj, d. 11 noiembrie 1995, Bucureşti). Trei zile mai târziu, este înmormantat la Cimitirul Belu Catolic, fără funeralii naţionale, fără salve de tun, dar însoţit pe ultimul drum de sute de mii de români. Pe atunci, românii mai aveau încă simţul valorii autentice.
Un prieten, invitat la o recepţie, la care participau şi mulţi politicieni, mi-a povestit că la un moment dat l-a văzut venind şi pe Corneliu Coposu. După ce a dat mâna cu câţiva invitaţi şi a schimbat câteva vorbe, s-a retras discret, departe de lumea dezlănţuită.
11 noiembrie 2010, Partidul Naţional Creştin
