Marin Pop, Corneliu Coposu şi exilul românesc. Legăturile şi corespondenţa cu Augustin Hila din Brazilia, în revista Caiete Silvane, nr. 120, ianuarie 2015

O temă de cercetare mai puţin abordată de către istoriografia românească este cea a exilului românesc din perioada comunistă. Propaganda oficială comunistă i-a înfierat pe cei care au părăsit țara, deoarece odată ajunși în lumea liberă, în Occident, își exprimau convingerile democratice, spunând adevărul despre ceea ce se întâmpla dincoace de Cortina de Fier, în România comunistă, unde statul totalitar nu respecta cele mai elementare drepturi ale cetățenilor. Din păcate, propaganda comunistă a reușit să creeze o imagine negativă a celor care au fost nevoiți să părăsească țara în perioada comunistă, imagine care s-a impregnat profund în conștiința românilor rămași în țară. Exemplul cel mai relevant, după părerea noastră, este cel al campaniei electorale din anul 1990, când au apărut sloganuri că cei plecați nu au mâncat salam cu soia, la fel ca cei rămași în țară și au trăit în huzur. Desigur, că aceste sloganuri au fost lansate de către cei interesați să nu piardă un electorat neinformat, după ce au fost ținuți 45 de ani întuneric, frig și foame. Realitatea este, însă, cu totul alta, motiv pentru care și noi ne propunem să demarăm studiul acestei teme vaste, având ca studiu de caz legăturile marelui om politic sălăjean Corneliu Coposu cu exilul românesc.

În articolul de față ne propunem să evidențiem legăturile lui Corneliu Coposu cu Augustin Hila și corespondența dintre cele două personalități. Prieten apropiat încă din tinereţe a lui Corneliu Coposu, Augustin Hila, căruia îi spuneau Puiu Cucu, s-a născut la 11 iulie 1911, în comuna Şeica Mare, judeţul Sibiu. Era fiul lui Demeter şi Ana Hila (Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii [ACNSAS], Fond Documentar, dos. D 2, vol 4, f. 140).

Din documentele Securităţii mai aflăm că Augustin Hila era avocat și membru al tineretului PNŢ, condus de Iuliu Maniu, iar în anul 1946 a părăsit ţara, presimțind probabil ceea ce va urma. De fapt, România se găsea sub ocupație sovietică, iar guvernul pro-comunist condus de Petru Groza instaurase teroarea, arestând tot mai mulți fruntași politici ai partidelor istorice, PNȚ și PNL. S-a stabilit în Brazilia, la Sao Paolo, unde a desfășurat o activitate prodigioasă. În anul 1949 s-a înființat Consiliul Național Român (C.N.R.), forul conducător al românilor exilați, cu sediul la New York, iar Augustin Hila a înființat și condus filiala C.N.R. din Brazilia. De asemenea, a înființat și condus Fundația Româno-Braziliană. Din păcate, până în acest moment, avem puține informații referitoare la activitatea lui în cadrul exilului românesc și dezvoltarea legăturilor dintre țara noastră și Brazilia, în perioada comunistă.

Dintr-un document al Securității aflăm că în anul 1981 a participat la ziua de naștere a surorii lui Corneliu Coposu, Rodica, în seara de 25 septembrie. Scopul prezenței lui în țară era acela de a susține conferințe despre Brazilia. La respectiva petrecere, se spune în document, „a fost oarecum în centrul atenției, povestind despre Brazilia și depănând amintiri comune din liceu” (cu Corneliu Coposu – n.n.) (Ibidem, vol. 9, f. 180).

Un eveniment deosebit, cercetat îndeaproape de către organele de Securitate, l-a constituit vizita lui Augustin Hila în România, în perioada 2 august – 14 octombrie 1968. Într-un document al Securității se spune că era în relații bune cu Corneliu Coposu, la care „a locuit o perioadă mai îndelungată”. Împreună cu Corneliu Coposu, „a luat legătura cu persoane care au avut funcții de conducere în PNȚ, în organizația legionară și în biserica greco-catolică”. Printre cei vizitați s-a numărat Ilie Lazăr, la Cluj, prof. Onisifor Ghibu, la Sibiu, Anton Ionel Mureșanu, fost director al ziarului „Ardealul” și membru PNȚ, episcopul Iuliu Hossu, care se afla cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani și Ioan Dragomir, domiciliat în localitatea Ariniș, județul Maramureș (Arinişul a aparţinut Salajului istoric până la raionarea după model sovietic din anul 1950, la fel ca toată Zona Codrului), episcop greco-catolic în clandestinitate, hirotonit în secret de către episcopul diecezei greco-catolice de Maramureș, Alexandru Rusu. De asemenea, Augustin Hila și Corneliu Coposu, care au efectuat un adevărat turneu în Ardeal, i-au vizitat pe frații Boilă, (Nelu și Matei), „elemente PNȚ active”, la Cluj și pe avocatul Nicolae Lupu, fost legionar, stabilit la Sibiu.

Din discuțiile pe care Augustin Hila și Corneliu Coposu le-au avut cu episcopii greco-catolici, Iuliu Hossu și Ioan Dragomir, „rezultă că aceștia se mențin pe pozițiile lor de reprezentanți ai bisericii greco-catolice unite”. Printre altele, episcopul Iuliu Hossu le-a relatat că în urmă cu 6-7 luni a venit la el un ofițer de la Miliție și l-ar fi întrebat unde dorește să se stabilească, pentru a i se elibera buletin de identitate, la care i-ar fi răspuns că el nu dorește să se stabilească în altă parte decât la sediul Episcopiei sale din Cluj. Ofițerul a plecat și nu s-a mai întors, iar Iuliu Hossu a rămas cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani. După cum se știe, de aici a fost dus la Spitalul Colentina, peste doar doi ani, în 1970, unde a trecut la cele veșnice, la 28 mai. Ultimele lui cuvinte profetice au fost: „Lupta mea s-a sfârșit, a voastră continuă”.

În momentul venirii lui Augustin Hila în țară, spun organele de Securitate, fruntașii politici național țărăniști din țară și străinătate, printre care erau enumerați Ilie Lazăr, Anton Ionel Mureșanu, Augustin Vișa, din exil și mulți alții, îl considerau pe Corneliu Coposu „șef actual al PNȚ pe țară”. În această calitate ar fi transmis, prin Augustin Hila, conducerii românești național-țărăniste din Occident, respectiv lui Constantin Vișoianu, președintele C.N.R., Augustin Popa, membru în conducerea C.N.R. din New York și lui Virgil Veniamin, reprezentantul C.N.R. în Franța, că unii foști membrii ai PNȚ din țară, precum Iosif (Pitu) Pop, fiul lui Ionel Pop, nepotul lui Iuliu Maniu, Nicolae Penescu, fost secretar general al PNȚ și frații Munteanu erau folosiți de Securitate în special în Occident. În aceste condiții, le cerea să nu le acorde încredere și să nu discute cu ei probleme de interes pentru PNȚ.

Organele de Securitate au aflat, prin rețelele de informatori și aparatele de ascultat, că Augustin Hila l-ar fi întrebat pe Corneliu Coposu, printre altele, dacă nu intenționează să părăsească țara. Corneliu Coposu „i-a răspuns că i-ar place să facă o călătorie în Occident, dar în nici un caz nu dorește să emigreze, deoarece este convins că în prezent situația din țară evoluează în sensul dorit de el” (Ibidem, vol. 4, f. 141-143).

Ne găseam după celebrul discurs al tovarăsului Nicolae Ceaușescu, devenit noul secretar general al PCR după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, prin care incrimina invadarea Cehoslovaciei de către URSS și celelate țări comuniste componente ale Tratatul de la Varșovia, o oarecare perioadă de liberalism în cadrul regimului comunist. Foștii deținuți politici, printre care și Corneliu Coposu, sperau că țara noastră se îndreaptă spre un regim mai suportabil, mai democratic decât anii 50, dar s-au înșelat, deoarece urma cultul personalității cuplului Ceaușescu și un regim totalitar tot mai aspru.

Inspectoratul de Securitate al județului Buzău a trimis unul dintre informatorii săi cu misiune în Italia, în luna octombrie 1969, la invitația primită de către informator din partea lui Iosif Constantin Drăgan, președintele asociației „Fundația europeană”, aflat în exil. Cu această ocazie, informatorul Securităţii cu numele de cod „Dragoș P” ar fi aflat scopul vizitei lui Augustin Hila în România. Iosif Constantin Drăgan s-ar fi lăudat că el l-a trimis pe Augustin Hila în România cu misiunea de a-l scoate pe Iuliu Hossu din țară și a lua legătura cu fruntașii politici național-țărăniști și legionari rămași în țară (Ibidem, vol. 2, f. 34). Cert este că episcopul Iuliu Hossu a fost numit cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea la 28 aprilie 1969. Așadar, la venirea lui Augustin Hila în țară nu era numit cardinal, după cum se afirmă în documentul Securității.

În anul 1968 i se permite lui Corneliu Coposu să-și ia concediul de odihnă pe anul în curs și din cel precedent. Presupunem că a cerut acest concediu pentru a fi alături de prietenul său, Augustin Hila, care venea în țară.

Aminteam mai sus că cei doi au efectuat un adevărat turneu în Ardeal. Pe data de 20 septembrie 1968 se aflau la Baia Mare. În dimineața zilei de 20 septembrie, în timp ce se găseau cazați într-un hotel, au fost interceptați de către Securitatea din Maramureș, care a instalat microfoane în camera de hotel. Corneliu Coposu îi relatează amănunte despre experimentul înfiorător al reeducării de la Pitești. Din fericire, nu a fost închis și el la Pitești, în perioada reeducării, dar a aflat de la alți deținuți, în timp ce se afla la muncă forțată, la Capul Midia. Conversația a fost transcrisă de către Inspectoratul de Securitate Maramureș și trimisă Direcției I a Securității din București (Idem, dos. I. 149.087, vol. 6, f. 269-273). Este un document cutremurător, motiv pentru care l-am dat spre publicare jurnalistei Olimpia Man, în ziarul „Adevarul” (Adevarul. Ediția de Zalău, 18 august 2013, preluat și de Historia.ro în iulie 2014 şi a ajuns la 80.000 de vizualizări).

Conform organelor Securității, Augustin Hila ieșit din țară în ziua de 14 octombrie 1968. Din corepondența lui cu Corneliu Coposu reiese că din România nu a plecat direct în Brazilia, ci a efectuat un turneu european (Viena, Roma, Madrid, Mallorca și Paris), iar sărbătorile le-a petrecut în Grecia.

Cei doi prieteni au păstrat legătura, deşi se găseau la mii de km distanţă şi corespondenţa lor se găsea sub lupa Securităţii, în special cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Din cuprinsul ei aflăm că Augustin Hila era căsătorit cu Lolita şi avea două fiice, pe nume Olimpia şi Rosamaria Hermina. De asemenea, tot prin intermediul unei scrisori, Lolita Hila anunţa familia Coposu că Gusti (Augustin) a trecut la cele veşnice în urma unui cancer galopant, în luna ianuarie 1986, fiind înmormântat „cu pompă, învelit în steagurile Braziliei și României”. Își exprima dorința de a mai revedea România, „ spre a vedea pământul și oamenii pe care cel ce ne-a părăsit le iubea atât”.

Din documentele Securității reiese că fiica lui Augustin Hila, Rosamaria Hermina, născută la 11.05.1954, în Brazilia, a vizitat România în luna august 1986, chiar în anul în care a decedat tatăl său. A avut o întâlnire scurtă cu Corneliu Coposu, motiv pentru care Securitatea cerea aeroportului Otopeni să fie efectuat un control foarte atent asupra ei, deoarece dețineau date că „ar intenționa să scoată din țară unele materiale cu conținut ostil”. Securitatea anunța că ea urma să părăsească țara în ziua de 21 august 1986, trimițând datele personale și numărul pașaportului.

Dintr-o notă de filaj a Securităţii aflăm cum a decurs întâlnirea dintre Corneliu Coposu şi Hermina Hila, care a avut loc în ziua de 21 august 1986, deci chiar înainte de plecarea ei, în holul hotelului Dorobanţi, unde era cazată: „În holul hotelului s-a întâlnit cu o individă, cu care s-a retras într-un separeu unde au discutat timp de 20 ' (minute – n.n.). „Călin” (unul dintre numele de cod sub care era urmărit Corneliu Coposu de către Securitate – n.n.) i-a dat individei buchetul de flori, iar individa i-a dat lui „Călin” un pachet învelit în plastic, de mărimea și formatul unei cutii de bomboane”. Ofițerul care a efectuat filajul concluzionează următoarele: „Din modul cum a decurs întâlnirea, s-a remarcat că se cunosc de mai multă vreme” (Dintr-o notă de filaj a Securităţii aflăm cum a decurs întâlnirea dintre Corneliu Coposu şi Hermina Hila, care a avut loc în ziua de 21 august 1986, deci chiar înainte de plecarea ei, în holul hotelului Dorobanţi, unde era cazată: „În holul hotelului s-a întâlnit cu o individă, cu care s-a retras într-un separeu unde au discutat timp de 20 ' (minute – n.n.). „Călin” (unul dintre numele de cod sub care era urmărit Corneliu Coposu de către Securitate – n.n.) i-a dat individei buchetul de flori, iar individa i-a dat lui „Călin” un pachet învelit în plastic, de mărimea și formatul unei cutii de bomboane”. Ofițerul care a efectuat filajul concluzionează următoarele: „Din modul cum a decurs întâlnirea, s-a remarcat că se cunosc de mai multă vreme” (ACNSAS, Fond Documentar, dos. D 2, vol. 5, f. 54-55).).

În continuare anexăm corespondența dintre Corneliu Coposu și Augustin Hila, pe care noi am descoperit-o în cadrul miilor de file, care fac parte din dosarul de urmărire informativă a lui Corneliu Coposu.

Corneliu Coposu către Augustin Hila

24. I. 1969

DRAGĂ PUIULE,

Am făcut socoteala că la data sosirii acestei corespondențe ai putea fi sosit acasă. De aceea îți adresez la Sao Paolo, rândurile de față împletite cu afecțiune și nostalgie și presărate de duioșia frumoaselor și neuitatelor amintiri.

Din cărțile poștale primite de la tine pe parcursul voiajului făcut în Europa, am aproximat itinerariul țării, care nu se mai potrivea cu cel reținut de mine la plecarea ta din țară.

Am primit de la tine, în total, cinci misive, pe cărți poștale illustrate (Viena 26.X, Roma 4.XII., Madrid 22.XII, Mallorca 24.XII și Paris 4.I.1969). Din ultima carte poștală am tras concluzia că ai amânat (sau renunțat) la drumul prin SUA și că ai petrecut sărbătorile în Grecia (cu familia). Eu ți-am scris o scrisoare și o carte ilustrată la Madrid și o scrisoare la Sao Paolo. Nu știu dacă le-ai primit.

Probabil că ai mai avut afaceri în Europa, pe care nu le-ai lichidat în 1968, în care caz presupun că ți-ai amânat reîntoarcerea acasă. Ași fi curios să știu, pe unde ai mai trecut și pe cine ai mai întâlnit ?

Noi suntem așa cum ne-ai lăsat; cu sănătatea o ducem destul de bine (inclusiv mama, care e mereu harnică și cap de gospodărie). Foarte adeseori te amintim, cu dragoste și simpatie deosebită, în convorbirile noastre. Am vorbit și cu simpatica ta gazdă, care m-a întrebat ce știri am de la tine. De asemenea, MARIANA îți trimite complimente și simpatie. În general, toți pe care i-ai revăzut, se gândesc cu multă afecțiune la tine. Trebuie să fii încântat că ai lăsat, cu prilejul vizitei făcute în țară, o impresie excepțională și te-ai înconjurat de o unanimă și perfect îndreptățită prețuire și amiciție, pretutindeni.

Noi am petrecut crăciunul și anul nou în familie, cu neamurile și câțiva prieteni apropiați, pe care i-ai cunoscut și tu la noi. Cu prilejul anului nou, la inițiativa RODICĂI, am ridicat un pahar de vin pentru d-na LOLITA, pentru OLIMPIA și HERMINA și pentru dragul nostru PUIU, alias senior AUGUSTIN.

Te rugăm, la primirea corespondenței, să ne relatezi mai pe larg, mai întâi itinerarul pe care l-ai făcut, apoi impresii culese în acest itinerar și în cele din urmă o succintă informație despre lumea pe care ai întâlnit-o în drumul tău. De asemenea, dacă ai comisioane pentru vreuna din cunoștințele tale de aici, poți să mi le comunici, pentru a le transmite. ȚUȚEA pe care l-am văzut incidental săptămâna trecută, m-a întrebat despre tine. De asemenea, am primit de la GATTERBURG confirmarea că ai trecut și pe la Geneva.

Te rog, nu uita, când ai prilej să-i transmiți vărului meu EMIL de la Buenos Aires, cele mai bune dorinți din partea mea și indicația că, dacă vrea, să îmi scrie.

Eu ți-am anunțat sosirea, după anul nou, la vechea noastră prietenă CLARA (Clara Romanos, fostă secretară a lui Iuliu Maniu – n.n.) la Clevland-Ohio (1249 Hahaway Ave) care de anul nou mi-a și confirmat într-o scrisoare că te așteaptă cu mare bucurie și nerăbdare. Nu știu dacă ai avut sau vei avea timp și prilej de a trece pe la ea.

Am făcut comisioanele lăsate de tine, pentru mătușa din Sibiu și pentru d-na NETEA (adresa cunoștinței sale din Brazilia).

Închei cu regretul de a nu putea prelungi, după dorință, această corespondență, dorindu-ți din toată inima cele mai sincere urări de sănătate, mulțumire și succes. Anul 1969 să-ți aducă și ție și celor dragi, ai tăi, numai bine și multe, multe bucurii. Te rog să fii interpretul omagiilor mele și a urărilor pline de dragoste ale mamei și surorilor, pe lângă d-na LOLITA și a dorințelor de bine pe care le transmitem toți, OLIMPIEI și HERMINEI.

Te îmbrățișez cu vechea și neschimbata dragoste și prietenie.
Cornel

Multă sănătate și toată simpatia, tuturor. Te sărută tanti AURICA.
Gânduri bune și urări de succes, RODICA
Aștept vești bune, TUȚY (Cornelia Coposu – n.n.)
Multe salutări întregii familii, BOBIȚĂ (Doina Coposu – n.n.)
Cele mai calde urări de bine, UCHI și KOKY (Flavia Bălescu-Coposu şi soţul său, Constantin Bălescu – n.n.)

Cota: ACNSAS, Fond Informativ, dos. I 5062, vol. 1, f. 175-176

Corneliu Coposu către Augustin Hila, Brazilia, 2 ianuarie 1985

Iubiții noștri Lolita, Gusti, Olimpia și Hermina

La mulți ani cu sănătate și cu împlinirea tuturor așteptărilor. Toate urările noastre de bine, pentru voi, iar pentru noi urare de a avea bucuria de a vă îmbrățișa, în anul care începe. Nădăjduim că vederea i se va îndrepta, pentru a-i îngădui o deplasare într-un cadru unde este iubit și așteptat. Domnul Sorin, care este o persoană foarte simpatică și – ceea ce îl ridică în ochii mei, - este și un excelent șahist, al cărui nume și prezență în echipa de tineret a țării am reținut-o, de prin 1972, s-a achitat de toate comisioanele ce i-au fost încredințate. Conform indicațiilor primite de la Puiu, a vizitat-o pe Lenuța și împreună cu T au făcut târgurile ce i-au fost trasate. Pe seama noastră (clanul plus regățenii) a luat 3/4 kgr. cafea, pe care mi-a predat-o Putyioaia. Din suma depusă pentru Celestin s-a cumpărat (fiind mai avantajos cafea, ness, deodorante, pudră și țigări, pe care (conform dorinței lui Puiu) le-am împărțit cu Lenuța (care s-a bucurat foarte și i-au fost spre mare ajutor. O paranteză: (...)

Trec acum la ai noștri. Sunt toți în picioare, fiecare cu necazurile, metehnele și maladiile proprii. Rodica a avut liber în ziua de Crăciun, un rest de concediu neefectuat. Am sărbătorit, ca de obicei, cu prietenii, Crăciunul, pentru a nu înfrânge tradiția și, am avut și cald (în pofida restricțiilor de combustibil). Aprovizionarea a fost mai dificilă, dar s-a făcut față. Tuțy, în chip de gospodină s-a întrecut pe sine, cu toate că energia ei cunoscută a încetat să facă rabat. În revelionul Crăciunului v-am amintit cu drag pe voi toți, am regretat ambaraua oftalmică a lui Puiu, dar avem toți încredere că situația se va ameliora. Dacă, deocamdată, lui Puiu îi este dificilă corespondența rugăm pe avocata familiei (pe care am îndrăgit-o cu toți cei care au cunoscut-o), să-l suplinească. Vă sărutăm de mii de ori și vă așteptăm. Vă rugăm să socotiți casa noastră ca pe a voastră și să veniți. Cu afecțiune

Cornel , Tuțy, Bobiță, Rodica, Uchi și Koky

24 Decembrie 1984

Suntem în jurul pomului, în seara Crăciunului și printre colinzi ne gândim la cei dragi. Vă trimitem afecțiunea și dorul nostru, dorința de a vă vedea cât de curând printre noi și dragi îmbrățișări pentru Gusti, cu urări de sănătate, sărutări pentru Lolita, Olimpia, Hermina. Sărbători bune și un an nou plin de bucurii. Cornel (semnează toți cei prezenți: surorile sale, Șerban Ghica, Camil Demetrescu, Tita Ivasiuc, Tita Eremia, Monica Bochișiu, Livia Munteam, Ing. G. Petrescu, Livia Thomas, Gogu Munteanu cu soția, Nicolae Carandino, Odette Balaban și încă 3 persoane indescifrabil – n.n.)

Scrisoarea soției lui Augustin Hila, Lolita, în care îl anunță pe Corneliu Coposu de moartea soțului său. Sao Paolo, Brazilia, 25 ianuarie 1986:

Neuitați prieteni,
Dorim să avem ocazia de a călători în România spre a vedea pământul și oamenii pe care cel ce ne-a părăsit le iubea atât. Gusti (Augustin Hila – n.n.) a avut cancer și după operație totul s-a sfârșit. A fost înmormântat cu pompă, învelit în steagurile Braziliei și României.

Am primit multe mesaje de condoleanțe din toată lumea, foarte multe din România, vă rog să le mulțumiți celor pe care îi cunoașteti.

Cota: ACNSAS, Fond Documentar, dos. D2, vol. 11, f. 193