sursa:adevarul.ro, Alina Pop, 22 mai 2015

Securitatea post-decembristă lansa periodic minciuni despre Senior

Deşi era o personalitate cu care sălăjenii ar fi trebuit să se mândrească, Corneliu Coposu a avut parte, imediat după Revoluţie, de o primire ruşinoasă, în care marele om politic a fost huiduit şi chiar agresat. Istoricul Marin Pop spune că la baza acestui comportament huliganic al sălăjenilor a stat manipularea securistă, subjugată FSN-ului.

Se întâmpla în urmă cu 25 de ani, în mai 1990, în timpul campaniei electorale pentru primele alegeri democratice de după căderea comunismului. Istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, spune că la originea acelor evenimente ruşinoase pentru judeţul natal al Seniorului stau manipulările securiste, făcute pentru a denigra partidele istorice şi a ajuta, astfel, FSN-ul să preia, oficial, conducerea ţării.

”Au fost lansate, în acea perioadă, 45 - 50 de sloganuri împotriva lui Coposu şi împotriva PNŢ: că era mare moşier, că a trăit pe terasele Parisului şi nu a mâncat salam cu soia, că este amantul Doinei Cornea”

Marin Pop, istoric

”Au fost lansate, în acea perioadă, 45 - 50 de sloganuri împotriva lui Coposu şi împotriva PNŢ: că era mare moşier, că a trăit pe terasele Parisului şi nu a mâncat salam cu soia, că este amantul Doinei Cornea. Dacă se observa că un astfel de slogan prinde, era lăsat mai multă vreme pe... piaţă. Dacă nu prindea, se lansa imediat altul”, explică istoricul. Minciunile de acest gen erau percepute drept adevăruri de românii neobişnuiţi să caute şi să înţeleagă realitatea, aşa că exista o masă critică de oameni care ar fi putut crede că Seniorul şi partidele istorice reprezintă ”răul” şi că, prin antiteză, FSN-ul este ”salvarea” ţării.

De unde i s-a tras totul
Istoricul spune că totul a început în momentul în care Iliescu&co decide, în ianuarie 1990, să transforme FSN-ul în partid şi să participe la alegeri. ”FSN-ul fusese creat pentru a garanta organizarea primelor alegeri democratice. Or, în aceste condiţii, ei centrau, ei dădeau cu capul. Nu era normal”, spune Pop. Aşa s-a ajuns ca, în 28 ianuarie, reprezentanţii P.N.Ţ.C.D., P.N.L. şi ai altor partide să se întâlnească în Piaţa Victoriei pentru a protesta împotriva hotărârii F.S.N. de a participa la alegeri. A doua zi, în 29 ianuarie 1990, are loc contramanifestaţia organizată de către liderii F.S.N., cu scene de violenţă şi teroare. ”Sediul P.N.Ţ.C.D. a fost salvat de Poliţie şi Armată. Minerii din Valea Jiului, înarmaţi cu bate şi lanţuri erau manipulaţi şi convinşi că trebuie să-i reducă la tăcere, prin orice mijloace, pe susţinătorii partidelor care erau altceva decât F.S.N. În aceeaşi zi, viaţa lui Corneliu Coposu a fost în pericol. La sediul P.N.Ţ.C.D., asediat de mineri, şi-a făcut apariţia Petre Roman, într-o tanchetă care se asemăna perfect cu cea în care a fost transportat dictatorul Nicolae Ceauşescu. Corneliu Coposu părăseşte sediul partidului în tanchetă, printre mulţimea agitată, iar Petre Roman se erijează în salvatorul său. Între timp, în Piaţa Victoriei, un grup de tineri, susţinători ai F.S.N., i-au pregătit un sicriu liderului naţional-ţărănist, cu sublinierea clară: „pentru Corneliu Coposu”. Sicriul era plimbat cu o maşină, spre marea satisfacţie a susţinătorilor partidului emanat – F.S.N.”, explică istoricul.

Cam aceasta era starea de spirit şi când Corneliu Coposu a decis să facă, în 3 mai 1990, o vizită electorală în judeţul său natal, Seniorul candidând pnetru un mandar de deputat. S-a dus pentru prima dată la Şimleu Silvaniei, acolo unde îl aştepta prietenul său, doctorul Ioan Puşcaş. Potrivit relatărilor din presă vremii, întâlnirea cu electoratul a decurs rău din star, Corneliu Coposu fiind huiduit încă de la ieşirea din sediul PNŢCD-ului de către mulţimea adunată în stradă. Problemele au continuat la Casa de Cultură, unde era programată o adunare electorală.

”Un fost miliţian a primit această sarcină de a-i mobiliza, cu scopul special de a destabiliza întrunirea electorală la care era prezent marele om politic sălăjean, Corneliu Coposu”

Marin Pop, istoric

”Îmi amintesc că eram în sală. Eram elev la un liceu din Şimleu şi am vrut să îl văd pe Corneliu Coposu. La un moment dat, un grup de oameni s-a ridicat în picioare şi au început să ţipe, să-l huiduiască pe Senior. Degeaba a încercat poetul Ioan Alexandru să-i liniştească, ei ţipau în continuare, iar adunarea nu a mai avut loc”, spune istoricul. „În sala casei de cultură au pătruns şi acele grupuri,  alcătuite, în marea majoritate, din ţigani - care au făcut, prin strigătele, jignirile, fluierăturile şi huiduielile lor, imposibil dialogul între candidaţii P.N.Ţ.- c.d. şi membrii şi simpatizanţii acestui partid, precum şi oamenii de bună credinţă care au venit să vadă, să afle, să-şi facă o părere”, scria într-un ziar local, imedoat după eveniment, jurnalista Ileana Petrean. Potrivit istoricului, ulterior s-a aflat că aceea masă de manevră, formată, în marea majoritate, din ţigani, a fost special adusă din localitatea Cehei, de lângă Şimleu Silvanei. ”Un fost miliţian a primit această sarcină de a-i mobiliza, cu scopul special de a destabiliza întrunirea electorală la care era prezent marele om politic sălăjean, Corneliu Coposu”, spune el.

Comportamentul huliganic a continuat, din păcate, şi în localitatea natală a Seniorului, Bobota cea atât de dragă lui Coposu, unde persoane - aflate, probabil, sub influenţa alcoolului, au aruncat cu pietre în geamurile casei unei rude, unde acesta era găzduit, şi au strigat cât i-a ţinut gura cuvinte jignitoare la adresa politicianului.

Nici la Zalău nu a fost mai bine primit. Un incident a fost semnalat în zona blocului Zahana, unde Coposu îşi vizita un prieten, Laci Pop, şi unde un important ”organ” al Miliţiei a mobilizat mai multe persoane, care au aruncat cu ouă înspre Senior în momentul în care acesta a ieşit din locuinţa prietenului său.

”Acestea au fost condiţiile - spune istoricul - care au făcut ca, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 20 mai 1990, de sărbătoarea Duminicii Orbului (!), FSN şi Ion Iliescu să obţină marea majoritate a voturilor electoratului”.