sursa: adevarul.ro, 2 octombrie 2015, de Alina Pop
Latura mai puţin ştiută a lui Corneliu Coposu. „A scris“ în gând poezii remarcabile, pentru a nu-şi pierde minţile în detenţie
Corneliu Coposu a stat 17 ani în puşcăriile comuniste
În cei 17 ani de detenţie în închisorile comuniste, Corneliu Coposu a căutat să rămână întreg la minte printre torturi şi chinuri greu de imaginat. Pentru asta a scris, în minte, tratate de drept, chiar şi o Constituţie a României, iar în clipele de dor a scris şi poezii.
17 ani de detenţie în cele mai cumplite condiţii. Asta a avut de îndurat Corneliu Coposu, condamnat de comunişti pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale" la închisoare silnică pe viaţă.
O bună parte din perioada în care a fost închis s-a aflat la celebra puşcărie de la Râmnicu Sărat, acolo unde sub conducerea torţionarului Alexandru Vişinescu fusese creat un sistem de tortură aproape infailibil, care făcea să cedeze şi cele mai rezistente organisme şi minţi. Dincolo de torturile fizice la care erau supuşi, deţinuţii erau condamnaţi la o izolare extremă, fiind singuri în celule reci şi umezi, fără lumină naturală şi fără dreptul se a sta aşezaţi pe pat decât opt ore, când dormeau.
În rest, erau siliţi să stea în picioare. Corneliu Coposu povestea, după Revoluţie, că în ultimii opt ani de detenţie nu mai vorbise deloc şi că aproape uitase să vorbească, iar vocea îi pierise de tot.
Istoricul Marin Pop spune că, pentru a nu-şi cădea pradă nebuniei în acele crunte împrejurări, Corneliu Coposu a apelat la un ”truc” care să-i ţină mintea ocupată constant: a compus, în minte, tratate de drept - fiind de formaţie jurist, a scris - tot în minte, pentru că nu avea voie sau cu ce să scrie - un proiect de Constituţie.
Nu în ultimul rând, a scris şi poezii. ”Sunt două poezii despre care se ştie. Una - adresată surorilor lui şi alta - ”Rugă” - o pledoarie pentru iertare, ambele concepute în închisoare. După eliberare, surorile lui au fost cele care au aşternut versurile pe hârtie”, explică istoricul.
Vă redăm, mai jos, versurile adresate în 1959, din celula sa, surorilor, mesajul fiind cutremurător şi emoţionant în acelaşi timp: dragostea necondiţionată şi garantată pe care le-o purta surorilor sale, şi ele lui, i-au luminat nopţile negre ale lungilor ani de detenţie.
”Surori cu surâsuri senine, trecute prin mari vitregii
Cu suflete albe, veline, cu farmec de dulci nostalgii
Vă caută clipa pustie, încrederea plină de dor,
Şi ancora gândului, vie, în neostenitul ei zbor.
Lumina privirilor voastre străbate duios depărtări,
Cu sprijinul dragostei noastre, în noaptea de mari încercări
Îmi caut în freamăt bodina şi grabnic mă-ntorc înapoi,
Pe drum de-amintiri, în grădina trecutului, plină de voi.
Cât dealul de-ar fi suferinţa, nădejdea cât bobul de mei,
Frăţia susţine credinţa şi dă aşteptării temei.
Când filmul din cuget revine, pe fir de răboj vieţuit,
Adun, împăcat lângă mine, imagini de nepreţuit,
Tandreţea mea blândă şi caldă, în daruri rodite de gând.
Statornice inimi curate, ce bateţi la fel cu a mea,
Vă cheama iubirea de frate, din temniţa aspră şi grea!”
Tot din spatele gratiilor de la Râmnicu Sărat, Seniorul scrie şi poezia ”Rugă”, care s-a bucurat, în perioada post-comunistă, de notorietate, după ce a fost pusă pe note de Valeriu Sterian:
”Rugă
Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.
Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul”.”
”Sunt versuri ce denotă un talent autentic”
Potrivit profesorului şi scriitorului Marcel Lucaciu, preşedintele Cenaclului literar ”Silvania”, poeziile scrise de Senior denotă harul pe care acesta îl avea la scris şi trădează suferinţele prin care a trecut. ”Versurile lui Corneliu Coposu păstrează ceva din jalea profundă a lui Octavian Goga, fiind învăluite de religiozitatea lui V. Voiculescu şi Nichifor Crainic, ei înşişi poeţi care au suferit enorm în închisorile comuniste. Sunt versuri ce denotă un talent autentic, din păcate, rareori cultivat”.
A tradus într-o manieră orginală poezia ”If” (”Dacă”)
Chiar dacă, după ieşirea din închisoare, se pare că nu a mai scris poezii, Corneliu Coposu a ”recidivat” în libertate traducând, într-o manieră originală, poezia ”If” (”Dacă”, scrisă de Rudyard Kippling.
