sursa: caietesilvane.ro, Marin Pop

70 de ani de la marea manifestaţie pro-monarhistă şi anticomunistă din 8 noiembrie 1945

Instaurarea regimului comunist în România începe, oficial, credem noi, în primăvara anului 1945, pe data de 6 martie, odată cu impunerea guvernului pro-comunist condus de Petru Groza. Se poate afirma că în intervalul 23 august 1944 - 6 martie 1945 în România a existat un regim democratic. Însă, comuniştii au câştigat treptat teren în cadrul celor trei guverne (două guverne Sănătescu şi unul condus de generalul Rădescu).

Corneliu Coposu a fost martor ocular la una din vizitele lui Vîşinski, care a venit în România „investit cu autoritate absolută de a numi un guvern comunist”, spune el. Trimis cu misiune la Palat de către Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a văzut crăpătura de deasupra ușii care ducea la cabinetul regelui Mihai, trântită la plecare de Vîșinski, nervos că regele nu ceda la presiunile sovietice de a desemna un guvern condus de către tovarășul de drum al comuniștilor, Petru Groza.

După instalarea guvernului Groza, observând abuzurile și violențele pe care le săvârșeau comuniștii, care dețineau ministerele de Interne și Justiție, la semnalele pozitive ale anglo-americanilor și de susținere necondiționată a partidelor istorice, regele Mihai cere demisia guvernului, intenționând să formeze un guvern de uniune națională. Primul ministru Petru Groza, susținut de către sovietici, refuză să-și depună demisia în fața regelui, fapt nemaiîntâlnit în istoria monarhiei din România. În aceste condiții, regele refuză să semneze actele guvernului Groza și să primească miniștri în audiență, intrând în ceea ce s-a numit greva regală. Astfel, în perioada grevei regale (august 1945 – ianuarie 1946) Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate.

În acest context politic fără precedent, în luna octombrie, pe data de 25, urma Ziua regelui Mihai I al României, care se sărbătorea cu fastul cuvenit în fiecare an.

Temându-se de orice manifestație publică, care în aceste condiții ar fi arătat atașamentul populației față de rege, comuniștii au recurs la diversiuni și violențe pentru ca manifestările de simpatie obișnuite până în acel an să nu mai aibă loc.

O primă măsură abuzivă a fost arestarea șefilor de sectoare ai P.N.Ț și P.N.L. din Capitală, în noaptea de 24/25 octombrie 1945, după ce în ajun hotărâse că ziua nașterii Regelui să fie sărbătorită odată cu ziua onomastică, adică pe data de 8 noiembrie, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihai și Gavriil.

Șefii de sectoare ai partidelor istorice au fost reținuți la Prefectura Poliției Capitalei până în seara zilei de 25 octombrie.

O altă măsură abuzivă a fost decretarea zilei de 8 noiembrie ca zi de lucru, tocmai pentru ca elevii, studenții, muncitorii și funcționarii să nu poată participa la manifestație. De asemenea, militarii au fost consemnați în cazărmi, iar ofițerii au primit ordin să nu ia parte la manifestația dedicată Zilei Regelui.

A urmat propunerea făcută de către ministrul de Interne, Teohari Georgescu, ca să organizeze manifestații pe data de 8 noiembrie în anumite săli, pe care guvernul urma să le pună la dispoziție. Era, desigur, o măsură pentru a-i putea ține sub supravegherea forțelor de ordine. Așa cum am mai spus, mai sus, guvernului îi era frică de manifestații publice.

Partidele politice istorice, P.N.Ț. și P.N.L., după cum spune Corneliu Coposu în declarația sa, au luat hotărârea ca în ziua de 8 noiembrie să nu fie organizate manifestații politice, ci doar o manifestație publică organizată, ca de obicei, în Piața Palatului, în cadrul căreia să fie omagiat regele Mihai. Din declarația dată în fața procurorilor de către Corneliu Coposu nu reiese, desigur, rolul important al tineretului național țărănist și național liberal în organizarea manifestației.

Cu toate interdicțiile guvernului, manifestația a avut loc și la ea au participat, după unele surse, peste 50.000 de persoane (cf. Tudor Călin Zarojanu, Viața lui Corneliu Coposu cu documente din arhiva fostei Securități, București, 2005, p. 34), printre care se găseau copii, elevi, studenți, muncitori, invalizi de război, decorați ai ordinului Mihai Viteazul, tineretul național-țărănesc și național-liberal etc., care purtau pancarte și tablouri cu chipul regelui Mihai. Nu a existat nici o pancartă cu inscripția P.N.Ț. sau P.N.L. A fost o manifestație de mare amploare de susținere a regelui Mihai, aflat în grevă regală și, în substrat, anticomunistă.

După cum reiese din declarația lui Corneliu Coposu, manifestația a decurs normal până la intervenția camioanelor încărcate cu echipe de șoc comuniste, care au început să-i apostrofeze și să-i lovească pe manifestanți cu țevi de fier, ascunse în mânecile hainelor, și cu alte piese de mașină. Manifestanții, în special tineretul, au replicat, au răsturnat două camioane și le-au dat foc. Printre cei care au răsturnat camioanele se găseau și rugbiștii conduși de Șerban Ghica (Bani Ghica), component al echipei naționale, la vremea respectivă secretar al lui Iuliu Maniu, alături de Corneliu Coposu (Interviu realizat cu Flavia și Rodica Coposu).

Au intervenit alte trupe de şoc ale comuniştilor (Batalionul „Ordine și Pază”, Compania specială de la Ministerul de Interne și detașamente din diviziile Tudor Vladimirescu) şi au tras chiar cu armele asupra manifestanţilor. S-au înregistrat 11 morți și sute de tineri au fost arestați. Printre cei arestaţi s-a aflat şi Corneliu Coposu. I s-a pretins o declaraţie asupra evenimentelor. Pe data de 22 noiembrie 1945, la cererea procurorului, Corneliu Coposu redactează o sinteză asupra acestor evenimente, pe care o redăm mai jos.

Marea manifestație din 8 noiembrie 1945 a fost ultima manifestație publică anticomunistă și pro-monarhistă, deoarece au urmat falsificarea grosolană a alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, desființarea partidelor politice democratice și abdicarea forțată a regelui Mihai I al României.

Acum când se împlinesc 70 de ani de la eveniment am considerat că avem și noi o datorie morală să amintim câteva crâmpeie din acea perioadă de lupte disperate pentru salvarea democrației.

***

20 – 11 – 945

Dată în faţa noastră

(semnat indescifrabil)

Declaraţie

Subsemnatul Corneliu Coposu, domiciliat în Bucureşti, şos. Jianu 72 etaj V, de profesie funcţionar particular, 32 ani, fiul lui + Valentin şi Aurelia celor întrebate declar următoarele:

Fac parte din Partidul Naţional-Ţărănesc condus de dl. Iuliu Maniu. Sunt de 11 ani secretarul personal al dlui Preşedinte Iuliu Maniu. În Partid am funcţiunea de secretar general adjunct pentru Transilvania şi Banat al Organizaţiei provinciale. În această calitate fac parte din Comitetul executiv de conducere al judeţelor ardelene. În organizaţia Capitalei sau a vechiului regat nu sunt încadrat.

Pentru ziua M.S. Regelui dela 26 oct. 1945 (Regele Mihai este născut pe 25 oct., dar probabil s-a hotărât aniversarea pe 26 ? – n.n.), nu s-a hotărât nici un fel de întrunire sau manifestație. Am fost informat că în dimineața zilei de 26 oct. Poliția a arestat pe șefii de sectoare ai org. Capitalei și i-a ținut la Prefectura Poliției, până seara. Nici un fel de adunare nu a fost convocată. Informația probabil s-a datorit unui agent rău informat.

Pentru ziua M.S. Regelui dela 8 Noiembrie 1945, conducerea Partidului a hotărât să nu facă nici o manifestație politică. În acest sens a fost refuzată oferta dlui Ministru Teohari Georgescu, care a pus în vedere secretarului general al Partidului, d. N. Penescu, că ține la dispoziția Partidului săli pentru a organiza adunări politice, de ziua M.S. Regelui. Partidul a permis și chiar a îndemnat pe membrii săi să ia parte la ovaționarea M.S. Regelui din Piața Palatului. S-a specificat însă în mod concret că adunarea dela Palat nu trebuie să aibă un caracter politic sau de partid, fiind doar ocazia pentru a se arăta omagiul populației pentru Suveran.

Nu știu să fi fost o ședință de birou la care să se fi hotărât ținerea adunării dela 8 Noembrie. Dealtfel nefiind membru al biroului – (compus din dnii Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Dr. N. Lupu, N. Penescu și Ștefan Mihăescu) nu am putut lua parte la astfel de ședințe. Afirm însă categoric că nici o asemenea ședință nu a avut loc la Clubul Partidului în anul acesta. În ce mă privește, fiind secretarul personal al dlui Iuliu Maniu, nu am primit dela dl. Maniu nici o dispoziție în sensul convocării adunării și nici nu am redactat vre-un proces verbal sau comunicat, cu privire la convocarea unei adunări de partid pe ziua de 8 Noembrie, ori asupra dispozițiunilor ce ar fi avut loc în acest senz.

Nici un apel sau manifest de chemare nu a fost emis de conducerea partidului. Dacă de fapt aceste manifeste ar fi fost făcute de partid trebuia să le redacteze președintele, secretarul general al partidului sau Președintele organizației Capitalei. Nici unul din acești factori de conducere nu au lansat atari chemări sau manifeste. Am fost informat ulterior că ar fi circulat diverse bilete de chemare la manifestație. Personal nu am văzut nici unul. Eu încă am fost chemat la telefon în ziua de 7 Noembrie și mi s-a spus, de către un necunoscut care nu și-a spus numele: „Toată lumea care iubește pe Suveran, va fi prezentă la 8 Noembrie la Palat!”

În ce privesc chemările, de felul celei arătată de d. inspector Sepeanu, dela dosar, bănuiesc că nu pot fi decât opera unor entuziaști, care fie contând pe popularitatea partidului, fie din exces de zel, au multiplicat din inițiativa lor asemenea chemări.

În ce privește întrevederea dintre dl. N. Penescu, secretarul general al Partidului și d. Teohari Georgescu, știu, de la dl. N. Penescu că a fost chemat în ziua de 6 sau 7 Noembrie, în tot cazul înainte de 8 Noembrie la Interne, unde afirmativ, dl. Ministru de Interne i-a cerut să contramandeze convocarea adunării dela 8 Noembrie. D. Penescu i-a replicat – afirmativ – că Partidul nu a convocat, deci nu poate contramanda o asemenea adunare. Dl. Ministru i-a cerut să răspundă în scris, ceeace dl. N. Penescu a și făcut-o. Am cetit și acea scrisoare, care probabil se află la dosar.

În ziua de 8 Noembrie am fost tot timpul la locuința dlui Iuliu Maniu din Bv. Schitu Măgureanu 19 etaj V. De la orele 11-11,30 am auzit rafale și focuri de arme. Am văzut și un fum excepțional de dens ridicându-se din spatele Palatului (văzut dela Schitu Măgureanu). Am plecat cu o mașină spre Palat pentru a vedea ce se întâmplă. Am oprit lângă coaforul Ionică, de unde am văzut că ardeau 2 camioane, lângă statuia Regelui Carol. Din timp în timp se mai trăgeau rafale de arme. În același moment, muzica gărzii dela Palat trecea spre Calea Victoriei în sus. Lumea a aclamat-o și a început să danseze hora. Deasemenia am văzut ofițeri sovietici, englezi și americani aclamați. Am plecat îndărăpt la Schitu Măgureanu. Am văzut, din mașină un cetățean, după aparențe portar, care venea înconjurat de lume țipând: „Am fost împușcat pentru că am strigat: Trăiască Regele” și arăta mâna (nu rețin dacă era dreapta sau stânga) – într-adevăr perforată în palmă și plină de sânge. Lumea din jur l-a introdus în Hotelul „Athenee Pallace”. Numitul purta un chipiu cu inițiale. Este tot ce am văzut personal.

La întrebarea dacă am cunoștință de ordine transmise în provincie, în orice chip, sau de echipe de elevi, studenți, însărcinați cu scoaterea lumei la manifestație, răspund că nu am nici o cunoștință că după cele ce știu eu nu s-a dat nici un ordin în provincie pentru manifestații în ce privește organizațiile din Ardeal și Banat afirm categoric că nici o dispozițiune nu a fost dată de conducerea Partidului pt. Ardeal și Banat, în acest senz. Nu am auzit să fi existat echipe de studenți la școli, în vederea manifestației.

Cred că manifestația nu a putut avea nici un caracter politic. În acest senz conducerea partidului a atras atențiunea membrilor ei la 3 Noembrie 945 la Club, prin dl. Iuliu Maniu personal, care a spus celor prezenți că în ziua de 8 Noembrie cetățenii să se abțină dela orice manifestație politică, ziua fiind închinată Suveranului și având ca rost exclusiv omagierea M. Sale.

Susțin și semnez: În continuare mai declar. În ziua de 8 Noembrie am luat masa după ora 14 la Restaurantul „Capșa”. La masă erau cei care în mod obișnuit iau masa la Capșa. Rețin că au fost prezenți: Serghie, I. Lazăr, Aurel Popa, Dr. F Vilt, E. Ghilezan, Ionel Pop, Liviu Venetu, Maior Lupoaia, I. Mureșeanu, Leucuția. Știu că dl. Maniu nu a fost la masă fiind invitat la dl. Mihai Popovici. Masa a durat aproximativ 1 ½ ore. Între timp am auzit salve de armă și lumea fugind dinspre telefoane. Am ieșit afară să văd ce se întâmplă: Lumea fugea spre Cercul Militar spunând că lângă Piața Palatului sunt cordoane de Panduri care trag focuri. La masă au fost între altele și discuțiuni sau mai bine zis causerie despre manifestația dela Palat. Nu am reținut ceva important din aceste discuțiuni, decât indignarea celor prezenți, pentru apariția și încercarea de zădărnicire a manifestației de simpatie pentru M.S. Regele, de către camioanele cu muncitori trimise în Piața Palatului.

20 noembrie 1945 - Corneliu Coposu

Întrebarea D-lui Procuror Instructor-Militar:

- Ce concluzie trageți din incidentele dela 8 Noembrie 1945, și anume cine poartă vina acestor incidente ?

Răspuns: Declarația mea cuprinde faptele pe care le-am înregistrat și perceput personal. Aceste sunt insuficiente pentru a determina o concluzie. Se poate trage o concluzie categorică, întemeiată pe informațiuni ulterioare, sosite la Conducerea Partidului Național Țărănesc, asupra desfășurării evenimentelor din ziua de 8 Noembrie 1945. La cererea D-lui Procuror anexez un rezumat al acestor informațiuni. Drept care susțin și semnez.

Corneliu Coposu

22 Noembrie

Pentru a putea trage o concluzie obiectivă privitoare la vinovățiile ce se desprind din incidentele dela 8 Noembrie 1945, trebuie să stabilim mai întâi antecedentele acestor incidente:

În ziua de 8 Noembrie a anului 1944 și a anilor premergători a fost sărbătoare legală și cu aceste ocazii cetățenii Capitalei au ovaționat cu entuziasm și în ordine perfectă, în piața Palatului pe Suveran. În această zi, pe lângă ziua numelui M.S. se sărbătorește și ziua Lui de naștere. La această sărbătoare în anul trecut 1944 au luat parte și școlile, venite în corpore, în piața Palatului.

Nici un motiv serios nu a existat pentru a determina interzicerea acestei manifestări omagiale. Nici unul din partidele dela guvern nu s-au declarat antimonarhice sau republicane, nici nu au luat atitudine oficială, împotriva omagierii Suveranului.

Desigur că guvernul este în drept să ia măsuri preventive de pază a ordinei publice, atunci când este amenințată. În speță, nici un indiciu serios nu a existat pentru a face să se creadă în iminența unor tulburări. Astfel: manifestările publice ale partidelor politice constituite în F.N.D. au decurs în ordine și fără incidente; sărbătorirea revoluției Marei noastre vecine aliate U.R.S.S., din preziua onomasticei Suveranului, deasemenea a decurs în ordine și neconturbate. Dacă prin absurd am admite că anumite cercuri politice ar fi avut interesul de a provoca incidente, acestea puteau fi realizate de către partidele de opoziție la una din întrunirile convocate de adversarii politici ai acestora, ceea ce nu s-a întâmplat.

Partidele politice populare ale țării: Național Țărănesc și Liberal au renunțat să utilizeze ziua M.S., pentru a o folosi ca prilej de desfășurare a forțelor lor politice. În ziua de 3 Noembrie 1945 D-l Iuliu Maniu a declarat la Clubul Partidului Național-Țărănesc că de ziua Regelui nu se poate face nici o manifestație de partid, dar că membrii partidului în calitatea lor de cetățeni cu dragoste față de Rege pot să ia parte și sunt chiar îndemnați să o facă, la omagierea Suveranului. Atât secretarul general al PNȚ, D-l N. Penescu, cât și secretarul general al P.N.L., D-l C. Brătianu, au comunicat D-lui Ministru al Internelor în audiența separată dela 6 Noembrie 1945 că partidele respective nu au convocat de ziua Regelui adunări politice. Domnul N. Penescu a refuzat oferta D-lui Ministru de Interne, ca P.N.Ț. să țină în ziua de 8 Noembrie adunări politice, în sălile pe care D-l Ministru le-a pus la dispoziție, - pentru a nu imprima unei sărbători naționale, un caracter de partid.

Prin urmare, adunarea dela Palat, care conform tradiției se știa că va avea loc, nu putea să producă îngrijorare sau perspective de ciocniri. Căci dacă cetățenii urmau să se adune pentru a omagia pe Regele țării, între ei era exclusă iscarea oricărui incident. Nu se puteau presupune incidente, decât între grupurile ce-ar fi venit să manifesteze pentru Suveran și grupurile cari ar fi avut intenția să zădărnicească această manifestație. Întrucât se putea presupune, și pe drept, că nu există cetățean român care să aibă un interes, de orice natură, să zădărnicească o manifestație pentru Rege, și întrucât nici guvernul nu a interzis manifestațiile pentru Rege și nici nu a avut motive pentru a le dezaproba, - nimeni nu putea să creadă în seriozitatea svonurilor care prevesteau incidente.

Cu toate acestea:

1/. Guvernul a arestat în noaptea de 24 spre 25 Octombrie 1945 pe șefii de sectoare ai P.N.Ț. și P.N.L. din Capitală și i-a reținut la Prefectura Poliției Capitalei, până în seara zilei următoare, pentru ca prin reținerea lor să zădărnicească o eventuală manifestație de ziua M.S. Regelui cu toate că după cum s-a dovedit nici nu a fost vorba de pregătirea unei asemenea manifestații.

2/. Guvernul, - după ce în ajunul lui 25 Octombrie 1945, hotărâse că ziua nașterii Regelui va fi sărbătorită odată cu ziua numelui la 8 Noembrie, - a hotărât de astă dată ca în ziua de 8 Noembrie să fie zi de lucru. Prin urmare școlărimea, funcționarii, muncitorii au fost obligați prin dispoziție oficială, să-și vadă de rosturile lor obișnuite. Prin această măsură desigur că o însemnată parte a cetățenilor Capitalei au fost împiedicați să ia parte la manifestație.

3/. Militarii au fost consemnați în cazărmi iar ofițerii au primit ordin să nu ia parte la manifestația pentru Suveran.

4/. Pe de altă parte Uniunea Patrioților prin ordin circular (Nr. 3279 din 6 Noembrie 1945) semnat de D-nii Sebastian Ionescu și E. Mărculescu a ordonat ca forțe puternice de muncitori să fie postate în Piața Palatului, „care să împiedice o eventuală manifestație a reacțiunii, pentru M.S. Regele”. Totodată aceeași organizație a dat cuvânt de ordine acestor forțe pentru „a nu face nici un fel de manifestație pentru Rege”.

5/. Ziarul independent „Ardealul”, care din inițiativă proprie a publicat o chemare adresată bucureștenilor, să ia parte la omagierea Regelui, în ziua de 8 Noembrie, a fost tipărit a doua zi fără învoirea directorului, de către reprezentanți ai Guvernului (D-l Ministru Ralea și D-l director general Preoteasa) cu un anunț care revoca chemarea apărută în ajun. Aceasta după ce în prealabil directorul ziarului refuzase să publice anunțul de revocare.

6/. Domnul Ministru de Interne Teohari Georgescu a avertizat mai întâi pe D-l A.I. Mureșanu, Directorul ziarului „Ardealul”, apoi pe D-l secretar general N. Penescu și C. Brătianu, că vor trebui să răspundă pentru eventualele incidente care vor avea loc în ziua de 8 Noembrie.

Din toate acestea rezultă că Guvernul, probabil socotind manifestația ca o expresie a lipsei sale de popularitate, avea interes ca manifestația să fie zădărnicită. Mai rezultă că în timp ce cetățenii Capitalei nu bănuiau nici măcar posibilitatea unor tulburări, organele oficiale le prevedeau cu certitudine, iar anumite formațiuni politice, indiscutabil afiliate guvernului, le pregăteau în mod sistematic.

***

După expunerea antecedentelor zilei de 8 Noembrie trebuie să înregistrăm faptele concrete dinainte de incidente.

Astfel este bine stabilit că:

1/. Batalionul „Ordine și Pază”, Compania specială dela Ministerul de Interne și detașamente din Diviziile Tudor Vladimirescu precum și numeroși agenți de poliție și gardieni publici au primit însărcinarea de a menține ordine;

2/. că s-au instalat cordoane de soldați cu consemnul de a împiedica accesul cetățenilor în Piața Palatului;

3/. că peste opreliștea de fapt, un număr mare de cetățeni s-au adunat în Piața Palatului și au început să dea expresiune dragostei lor pentru Regele Țării;

4/. că acești cetățeni care manifestau, nu au dat adunării nici un caracter politic. (Înafară de portretele M.M. L.L. Regelui și al Reginei și de inscripțiile „Trăiască Regele” nu s-a văzut nici un alt portret și nici o altă pancartă);

5/. că nu s-a manifestat și nu s-a strigat nici o lozincă antisemită nici o lozincă cu caracter anti-aliat;

6/. că nu s-a manifestat în contra Guvernului sau a membrilor lui nici în contra F.N.D.-ului sau a fruntașilor lui;

7/. că în afară de ovațiuni adresate Suveranului, singura lozincă ce s-a strigat a fost: „Libertate”, iar după începerea incidentelor; „Jos teroarea”;

8/. că ofițerii Aliați: Sovietici, Americani și Englezi, care se găseau în Piața Palatului, au fost ovaționați de mulțime;

9/. că mulțimea din Piața Palatului era compusă din: funcționari, muncitori, liber profesioniști, militari, studenți, elevi și un mare număr de ofițeri și femei; deci nu avea caracter de partid;

10/. că nici un incident nu s-a înregistrat până la apariția camioanelor, în jurul orei 10.

***

Odată stabilite aceste circumstanțe premergătoare incidentelor, se ajunge la punctul critic de începere a incidentelor.

Acest moment coincide cu apariția camioanelor încărcate cu echipe de șoc comuniste.

În legătură cu aceste camioane trebuie semnalat că:

a). ele aparțineau Statului (C.F.R., P.T.T.) ori Instituțiunilor („Distribuția”);

b). erau încărcate cu agenți provocatori aparținând politicește Partidului Comunist ori grupărilor politice afiliate;

c). s-au concentrat în Str. Wilson la Sediul Confederației Muncii, de unde erau îndrumate, cu instrucțiuni, în Piața Palatului;

d). că agenții din camioane nu au mers în Piața Palatului ca să manifesteze pentru Suveran întrucât pe tot parcursul circular al vehiculelor, printre masele de manifestanți, ei strigau: „Petre Groza”;

e). că muncitorii disciplinați, ascultând de ordinele Guvernului, (care decretase ziua de 8 Noembrie ca zi de lucru), trebuiau să fie la ora aceia în fabrici și că nu aveau ce să caute, masați în camioane, în Piața Palatului (după ce s-a văzut că nu aveau intenție să manifeste pentru Rege);

f). că evoluția camioanelor prin mulțime era (în) așa fel dirijată ca să împrăștie grupurile de manifestați;

g). că persoanele din camioane au început să apostrofeze pe manifestanți, fapt care a dat loc la altercații, degenerate în încăierări. Agenții din camioane au început să injure și să scuipe pe manifestanți și apoi să lovească pe cei din apropiere, cu țevi de fier ascunse în mânecele hainelor și cu piese de mașină (manivele, crick-uri, chei, etc.). Manifestanții indignați au replicat răsturnând două camioane și dându-le foc. Probabil cu această ocazie s-a iscat și încăierarea de pe urma căreia câțiva din ocupanții camioanelor au fost bătuți de mulțimea provocată;

Rămâne stabilit că incidentele au fost provocate de apariția camioanelor încărcate cu echipe de șoc, care aveau menirea concretă și evidentă de a împrăștia pe manifestanții pașnici din Piața Palatului.

Prin urmare, răspunderea primelor incidente o poartă cei care au ordonat intervenția camioanelor încărcate cu agenți, în mijlocul manifestanților pașnici care ovaționau pe Suveran în Piața Palatului.

***

Faptele de după deschiderea incidentelor, cu toată oroarea lor, interesează cercetările numai din punctul de vedere al identificării asasinilor.

Astfel: în timpul manifestației a apărut o motocicletă, având numărul (de București) acoperit, ocupată de doi tineri îmbrăcați în haine civile din care unul trăgea focuri de revolver la întâmplare. Câteva persoane au fost împușcate.

- Dinspre Ministerul de Interne au început să tragă focuri de armă cu repetiție. La început rafalele s-au tras în aer, mai târziu s-a tras în mulțime. Din nou au căzut morți și răniți.

- Un grup de manifestanți din apropierea clădirii noi a Ministerului de Interne a fost înconjurat de agenți de poliție și agenți politici și împinși cu forța în curtea Ministerului de Interne. Acolo cei sechestrați au fost crunt bătuți și reținuți. Publicul care a încercat să-i despresoare a fost primit cu focuri de arme.

- Manifestația a continuat și în după amiaza zilei în grupuri izolate, pe străzile din preajma Palatului, împiedicată însă de detașamente din Divizia Tudor Vladimirescu, care au tras focuri de arme.

- Numărul mare al morţilor şi răniţilor se datoreşte în cea mai mare parte gloanţelor. Ori în rândurile manifestanţilor nu erau oameni înarmaţi. Prin urmare cea mai mare parte a morţilor şi răniţilor au fost împuşcaţi de echipele de şoc înarmate aduse pentru a zădărnici manifestația și de unitățile polițienești și militare cărora li s-a ordonat să deschidă focul.

***

Pentru ca instrucția turburărilor dela 8 Noembrie 1945 să fie completă, nu este suficient să fie audiați fruntașii încadrați în P.N.Ț. și P.N.L., bănuiți fără temei de a fi organizat o manifestație politică de partid.

S-a dovedit, nu numai din cercetările intreprinse dar și din fotografiile luate la fața locului, care arată competența publicului la manifestație, că elementul predominant al adunării a fost muncitorimea, militarii, femeile și școlarii. Ori nu așa se prezintă o manifestație politică de partid.

Dar, chiar admițând prin absurd că adunarea dela Palat ar fi fost o manifestație de partid camuflată, ceeace nu e cazul, ce vină ar avea partidul respectiv și conducătorii lui pentru: camioanele cu agenți provocatori aduse în Piață, pentru focurile de armă trase de unități înarmate, care unități, fie civile, fie militare nu au putut să acționeze decât cu știrea și din ordinul Guvernului ?

Elementele de căpetenie pe care trebuie să le vizeze cercetările sunt:

A. – Numărul și numele morților și al răniților.

B. – Stabilirea exactă a identității celor care au ordonat asaltul echipelor din camioane.

C. – Stabilirea identităţii celor care au ordonat deschiderea nemotivată a focului asupra manifestanţilor, fără prealabilă somaţiune legală.

D. – Identificarea agenților politici comuniști și a celor din poliție care au tras în mulțime fără nici un temei.

E. – Identificarea conducătorilor și membrilor din echipele încărcate în camioane.

F. – Identificarea celor care au bătut și maltratat pe manifestanți.

G. – Arestarea celor dovediți vinovați.

***

Desigur că pentru a realiza o documentație în această materie este neapărat să fie audiați:

1. Invalizii care au început manifestația pentru Rege.

2. Cavalerii Ordinului Mihai Viteazu prezenți la manifestație.

3. Răniții care se află la spitale sau au trecut prin spitale, care sunt cei mai în măsură să dea relații asupra agresorilor.

4. Ofițerii, subofițerii și trupa Batalionului „Ordine și Pază” și a Companiei speciale dela Ministerul de Interne (între cari Maior Dr. Wolski, Cpt. Bosinceanu, Lt. Țârlea, Lt. Tomovici, Lt. Spineanu, Lt. Popa Marius, Slt. Păunescu, plutonier Grama).

5. Medicii de serviciu și chirurgii dela spitale care au operat victimele.

6. Conducătorii Confederației Generale a Muncii prezenți la sediu în ziua de 8 Noembrie.

7. Semnatarii circularei Nr. 3279/1945 a Uniunii Patrioților, șefii și subalternii lor.

8. Jandarmii din Compania 4- a Batalionul „Ordine și Pază” (sergentul Stan și alții).

9. Șefii echipelor de șoc aduse cu camioane (în frunte cu Ilie Popa secretarul sindicatului, maestrul Ștefan Buzescu dela B.C., mecanicul Morărescu, Simionescu etc). –

10. Gazetarii Americani și Englezi cari au văzut, au fotografiat și filmat toate incidentele (Sam Brewer, Frank O Brien, Mary Thayer, Fodor, Mrkham, Rossing, Harrisson, Sally Brown) care să fie rugați să pună la dispoziția justiției materialul adunat cu prilejul incidentelor.

Cota: ACNSAS, Fond Penal, dos. P. 351 vol. 2 p. I, f. 86-97.