Cel de-al patrulea sondaj de opinie privind percepţia românilor asupra comunismului, realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Centrul de Sondare a Opiniei Publice în noiembrie-decembrie 2011, a avut următoarele teme principale: revoluţia din decembrie 1989, consecinţele instaurării regimului comunist asupra minorităţilor etnice şi religioase, restituirea proprietăţilor confiscate, informarea prin intermediul posturilor de radio străine înainte de decembrie 1989, influenţa trecutului comunist asupra societăţii de astăzi.
Revoluţia din decembrie 1989 şi responsabilitatea pentru crimele comise
La fel ca şi în alte sondaje, iese în evidenţă faptul că, la nivelul societăţii, nu există un consens public în legătură cu interpretarea revoluţiei din decembrie 1989. Ponderea celor care afirmă că evenimentele Revoluţiei din 1989 sunt încă neclare este ridicată (62%). În alte sondaje, respondenţii nu se pot decide într-o proporţie de peste 50% dacă în 1989 a fost revoluţie, lovitură de stat, complot intern, complot extern sau o combinaţie a acestora. Cu toate acestea, se poate observa o diferenţiere importantă în funcţie de grupele de vârstă: respondenţii sub 20 de ani consideră că evenimentele din 1989 sunt clare într-o proporţie de 39% (faţă de 30% care spun că nu). Este singura grupă de vârstă unde se constată că numărul celor lămuriţi cu privire la semnificaţia evenimentelor din 1989 îl depăşeşte pe al celor care consideră că lucrurile nu sunt clare.
Este de semnalat faptul că publicul declară într-o proporţie covârşitoare (65%) că responsabilii pentru crimele din timpul Revoluţiei nu au fost pedepsiţi. Iarăşi se constată diferenţe semnificative în ceea ce priveşte grupa de vârstă (25% dintre cei sub 20 de ani sunt de părere că cei răspunzători de crime şi-au primit pedeapsa, în timp ce doar 11% dintre respondenţii ce depăşesc etatea de 60 de ani gândesc la fel). 65% dintre cei intervievaţi consideră că responsabilii pentru crimele înfăptuite nu au fost pedepsiţi. Previzibil, Securitatea conduce în clasamentul celor consideraţi vinovaţi (atât pentru crimele de până la 22 decembrie 1989, cât şi pentru cele de după 22 decembrie), dar un procentaj în creştere al respondenţilor – faţă de sondaje precedente – admite că Armata a tras în populaţie (37% spun că Armata a tras în populaţia civilă după 22 decembrie). De asemenea, 47% nu cred în prezenţa teroriştilor. Doar 30% sunt de părere că teroriştii au existat. La întrebarea: „Credeţi că a fost sau nu corectă condamnarea membrilor Comitetului Politic Executiv al PCR?“, 34% susţin că da, iar 29% spun că nu. Aparent paradoxal, prin prisma raportării la responsabilitatea Armatei faţă de victimele din decembrie 1989, 39% dintre respondenţi apreciază drept corectă condamnarea generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac (numai 20 de procente susţin că sentinţa nu a fost corectă). Un procentaj important al respondenţilor (47%) consideră că procesele intentate celor responsabili de crimele din timpul revoluţiei ar trebui să continue. 32% din respondenţi sunt de părere că militarii ar trebui să se supună doar ordinelor legale, pe care le consideră morale. Un procentaj relativ scăzut (15%) apreciază că militarii ar trebui să se supună oricărui ordin.
Surse de informare alternative. Posturile de radio străine
Puţine sondaje de opinie au măsurat raportarea românilor la sursele alternative de informare de dinainte de 1989, reprezentate mai ales de câteva radiouri (Radio Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle etc.). Numărul celor care au ascultat posturile de radio străine înainte de 1989 este scăzut în raport cu aşteptările şi cu diverse estimări (doar 34% declară că au ascultat Radio Europa Liberă), în vreme ce 49% susţin că nu au ascultat vreun post de radio din străinătate. În schimb, o majoritate relativă semnificativă (47%) apreciază ca pozitivă influenţa acestor posturi (51% dintre bărbaţi şi doar 43% dintre femei). Doar 14% susţin că aceste posturi de radio nu au avut o influenţă pozitivă asupra populaţiei României în timpul regimului comunist. Surprinzător de mulţi din cei sub 20 de ani (71%) nu ştiu ce să răspundă sau nu sunt interesaţi de subiect.
Minorităţile etnice şi religioase. Restituirea proprietăţilor confiscate
Întrebaţi în legătură cu consecinţele instaurării regimului comunist asupra minorităţilor etnice şi religioase, doar 10% consideră că aceste minorităţi au fost avantajate. Iarăşi se remarcă procentajul ridicat al celor foarte tineri care nu se pronunţă – 51%. În pofida existenţei după 1989 a unui discurs antisemit pregnant, doar 3 procente din cei 10% apreciază că evreii ar fi fost avantajaţi de instalarea comunismului. Pe prima poziţie, ca favorizaţi, apar maghiarii – 47% dintre opinii; în acelaşi timp, 20% sunt de părere că maghiarii ar fi fost cei mai dezavantajaţi dintre minoritari. (Însă trebuie ţinut cont că doar 16% din eşantion consideră că minorităţile ar fi fost dezavantajate). În acelaşi procentaj de 20% respondenţii susţin că evreii au fost minoritatea cea mai dezavantajată, în vreme ce 22 de procente atribuie romilor acest statut.
O majoritate semnificativă (56%) se pronunţă pentru restituirea proprietăţilor (cu precizarea că acest sprijin în favoarea retrocedărilor atinge punctul maxim în regiunea de Vest a ţării – 71%). Doar 18 procente dintre respondenţi consideră că minorităţile etnice şi religioase au fost favorizate în cadrul procesului de restituire.
Asumarea trecutului totalitar
La 18 decembrie 2006 preşedintele României a condamnat regimul comunist drept ilegitim şi criminal printr-un discurs rostit în Parlamentul României, în faţa camerelor reunite. Cei intervievaţi în cadrul sondajului CSOP au fost solicitaţi să se pronunţe asupra semnificaţiei actului de condamnare. Opiniile au fost foarte divizate: 26% dintre respondenţi au calificat condamnarea drept foarte importantă/ importantă, 21% nici importantă, nici neimportantă, iar 26% au fost de părere că mesajul către Parlament a fost neimportant/ deloc important. În timp ce bărbaţii apreciază importanţa condamnării într-un procentaj de 29%, numai 23% dintre femei se pronunţă astfel. În rândul tinerilor sub 20 de ani se înregistrează procentajul cel mai mare (28%) de respondenţi, la nivelul grupelor de vârstă, care declară că actul condamnării a fost important/foarte important (surprinzător, în Bucureşti există procentajul cel mai mic – 17% – , în timp ce în regiunea Sud proporţia este de 34%, adică cel mai mare procentaj).
Opinii divizate se înregistrează şi la întrebarea legată de prăbuşirea comunismului. 44% consideră acest moment drept benefic, în timp ce 34% apreciază că dispariţia regimului comunist a fost în dauna României. Rezultatele sunt inversate la grupa de vârstă de peste 60 de ani, unde 45% percep negativ despărţirea de comunism, faţă de 35% care cred contrariul. Rezultatele acestea trebuie corelate cu cele trei sondaje precedente privind atitudinile şi opiniile faţă de regimul comunist şi care indicau o percepţie ambivalentă: spre exemplu, 38% au considerat în egală măsură instaurarea regimului comunist în România la sfârşitul celui de-al doilea război mondial drept un lucru bun, respectiv un lucru rău.
Concluzii
Legat de evenimentele din decembrie 1989, percepţia publică majoritară continuă să facă responsabilă pentru crimele de atunci Securitatea. Acest lucru poate fi explicat, pe de o parte, prin încrederea ridicată pe care românii o au în Armată, dar şi prin absenţa proceselor intentate cadrelor militare imediat după 1989. Majoritatea trimiterilor în judecată s-au concentrat asupra liderilor Partidului Comunist şi ai Securităţii; or, abia începând din 1997 au existat procese intentate unor ofiţeri ai Armatei suspectaţi de crime săvârşite în timpul revoluţiei din decembrie 1989.
Pentru majoritatea respondenţilor procesele au contribuit cel puţin parţial la aflarea adevărului. Condamnările primite de membrii Comitetului Politic Executiv al PCR şi de generalii de armată Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt considerate pozitive de 34% şi respectiv 39% dintre respondenţi, în timp ce doar 20% le consideră injuste. Sondajul indică faptul că, pentru o parte importantă a populaţiei, aceste procese au contribuit atât la pedepsirea vinovaţilor şi înfăptuirea actului de justiţie, cât şi la clarificarea evenimentelor din decembrie 1989. Aproape jumătate dintre respondenţi consideră că aceste procese ar trebui să continue, fapt care poate încuraja instituţiile şi actorii mobilizaţi pentru cauza justiţiei penale de tranziţie: diverse organizaţii nonguvernamentale, Asociaţia 21 decembrie 1989, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc etc., în contextul în care se observă o disponibilitate scăzută a Parchetului General de a continua rechizitoriile.
Este important de subliniat faptul că, deşi în sondajele anterioare se puteau identifica diverse tendinţe antidemocratice, activitatea Armatei este văzută într-o manieră nuanţată, democratică: doar 15% din respondenţi consideră că militarii trebuie să se supună tuturor ordinelor. În pofida popularităţii semnificative a Armatei în rândurile diverselor segmente de populaţie, 32% din respondenţi sunt de părere că militarii ar trebui să se supună doar ordinelor legale, pe care le consideră morale.
Dacă vom corobora datele acestui sondaj cu cele precedente, vom constata că românii susţin în majoritate măsurile reparatorii: reabilitări, înfiinţarea de muzee în care să fie prezentată dictatura comunistă, compensaţii pentru victimele comunismului, restituirea proprietăţilor confiscate. De o susţinere diminuată beneficiază ideea de lustraţie şi deconspirarea colaboratorilor regimului şi ai Securităţii. Aceste atitudini diferenţiate trebuie înţelese în condiţiile în care mulţi români nu consideră că au avut de suferit de pe urma regimului comunist (s-au simţit integraţi în acel sistem politic şi/ sau au făcut obiectul politiciilor de cooptare). Cu toate acestea, românii par să fie în majoritate în favoarea măsurilor implicate de justiţia de tranziţie. Acest aparent paradox reiese din mai multe sondaje.
Semnificaţia evenimentelor din decembrie 1989 continuă să fie nebuloasă pentru majoritatea respondenţilor. Ponderea celor care spun că evenimentele sunt încă neclare este extrem de mare (62%), lucru confirmat şi de sondaje precedente, deşi nu într-o proporţie covârşitoare. De aici se vădeşte un dublu eșec: pe de o parte, al autorităţilor şi al sistemului judiciar de a înfăptui actul de justiţie, pe de altă parte, al mediului ştiinţific (istorici, politologi etc.), de a formula o naraţiune istorică larg împărtăşită. Între discursurile concurente îşi păstrează încă o influenţă semnificativă versiunea foştilor comunişti convertiţi în revoluţionari şi democraţi, versiune asumată de Ion Iliescu şi de reprezentanţii Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 care nu întotdeauna vădeşte acurateţe istoriografică. De asemenea, discursurile de tip conspiraţionist au avut un impact semnificativ, realitate care reiese şi din datele sondajului. Cu toate acestea, condamnarea generalilor Victor Ath. Stanculescu şi Mihai Chiţac este percepută ca pozitivă şi justă de o majoritate relativă a publicului, ceea ce confirmă că o bună parte a românilor consideră Armata – la momentul decembrie 1989 – drept o forţă de represiune.
În raport cu alte sondaje este de notat o diminuare a atitudinilor naţionaliste faţă de minorităţi şi un sprijin consistent pentru restituirea proprietăţilor confiscate sub regimul comunist. Înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare şi suprareprezentarea minorităţilor etnice în aparatul de partid şi ideologic – mai ales în primele două decenii de regim comunist – au rămas în memoria colectivă, dar publicul de astăzi nu adoptă neapărat opinii xenofobe.
Dispariţia din peisajul mediatic a serviciilor în limba română ale unor posturi de radio occidentale a contribuit probabil la o subreprezentare în ceea ce priveşte ponderea ascultătorilor de posturi de radio străine înainte de 1989.
Sprijinul pentru condamnarea regimului comunist rămâne important, mai ales dacă îl raportăm la reflectarea mediatică, nu întotdeauna pozitivă. Aparent paradoxal este faptul că respondenţii din regiunea Sud apreciază într-un procentaj mai mare decât bucureştenii importanţa momentului condamnarii regimului comunist. Acelaşi fenomen se înregistrează şi atunci când comparăm percepţia respondenţilor din mediul rural (care apreciază într-o proporţie de 28% actul condamnării în Parlament a comunismului) faţă de numai 24%, cât este procentajul în mediul urban.
Faţă de un precedent sondaj al Biroului de Cercetări Sociale a crescut numarul celor care consideră prăbuşirea regimului comunist drept benefică – de la 40% (sondaj BCS) la 44% (sondaj CSOP).
Metodologie
Eşantionul a fost unul naţional reprezentativ pentru populaţia în vârstă de 15 ani şi peste. Selecţia gospodăriilor şi a persoanelor intervievate a fost aleatoare. Au fost intervievate 1.114 persoane.
Eroarea de reprezentativitate este de 2,94% cu o probabilitate de 0,95.
Interviurile au fost realizate pe bază de chestionar standardizat, faţă în faţă, la domiciliul persoanelor intervievate. Datele au fost culese în cadrul omnibusului CSOP în perioada 26 noiembrie-4 decembrie 2011.
Datele au fost validate şi ponderate în funcţie de sex, vârstă, naţionalitate, domiciliu şi regiune pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică.
Sondajul a fost realizat gratuit de către CSOP.
